Mesaj:
Am 33 de ani,o fetita din prima casatorie de 12ani,iar de 8 ani mi-am refacut viata langa un alt barbat,care l-a randul lui este divortat si are un baiat de 21de ani. Locuim cu chirie si eu sunt insarcinata in 8 luni,financiar ne descurcam bine,de cateva luni si-a schimbat comportamentul,a disparut cu niste bani,iar acum o luna i-am gasit niste mesaje pe fb cu alte doamne,care nu mi s-au parut normale….de o luna ne certam incontinuu fara sa gasim o solutie.Ne invinuim reciproc de multe lucruri,dar cert este ca m-a lasat si a plecat…..ma simt sfasiata de durere si-mi repet aceleasi intrebari…Cu ce sa cresc doua fete? unde sa ma duc ?de ce m-a parasit?ce suflet are de nu-l doare? de ce m-a mintit ca ma iubeste? oare are pe altcineva? de cand? si as putea continua…..bineinteles ca l-am intrebat si pe el toate aceste intrebari,dar nu primesc decat raspunsuri incerte….Intrebarea mea este: Ce pot sa fac,ca-mi vine sa-mi iau campii? Imi trec prin cap fel de fel de ganduri…..

Draga mea doamna, nu de povesti aveti dumneavoastra nevoie acum, ci de ajutor concret – si totusi despre povesti are sa fie interventia mea; caci de la povesti neadevarate (pe care, pina una-alta, le credem) pleaca toata suferinta aceasta. Si nu ma refer la altceva, decit la “si au trait fericiti pina la adinci batrineti”. Daca povestile privind deznodamintul relatiilor de iubire s-ar inspira din realitate, ele ar trebui sa sune asa: “si au trait fericiti, pina cind s-a terminat iubirea. Dupa aceea, au avut de ales: ori traiesc in continuare impreuna asa, ori isi continua fiecare drumul sau, pentru a trai din nou in iubire.” Nimic din ce avem nu-i pentru totdeauna – inclusiv iubirea. Acesta este adevarul despre ea: ca vine si pleaca; si asa cum nu-i poti controla momentul venirii, nici pe cel al plecarii sale nu poti. Asa sint lasate lucrurile de la Doamne-Doamne – si, credeti-ma, sint create pentru scopuri cit se poate de precise asa! Doar pentru ca, acum, sotul dumneavoastra v-a parasit, nu inseamna ca nu v-a iubit! Atita doar ca …i-a trecut. Iar el a ales sa mearga mai departe. Si as zice sa va doriti sa-i acceptati alegerea – daca nu pentru alt motiv, macar pentru acela ca nu ati vrea sa stea linga dumneavoastra din obligatie; din frica sau din mila. Daca nu va mai iubeste – cit de fericita ar fi viata dumneavoastra, sa-l stiti nefericit linga dumneavoastra? … Cam atit despre iubire, deocamdata. Cit despre restul… Nici pe asta nu v-a spus-o nimeni, se pare, asa ca dati-mi voie sa v-o spun eu: Daca veti crede ca veti avea cu ce sa cresteti doua fete si unde sa va duceti – atunci, pur si simplu, veti avea. (NU trebuie sa stiti dinainte cum!) Daca veti crede ca NU – atunci NU veti avea. De aici inainte, aveti de traversat o perioada foarte provocatoare. Aceea in care o sa va puteti consolida increderea in sine (veti vedea ca puteti sa va descurcati singura!, in TOATE aceste conditii!) si puteti invata lucruri noi despre viata. Despre cum se conformeaza ea convingerilor dumneavoastra cele mai puternice. Si despre cum ii puteti controla esecurile si succesele – in functie de capacitatea dumneavoastra de a va gestiona sentimentele si emotiile negative. Va sugerez sa urmariti cu MULTA atentie inregistrarea video de pe www.facebook.com/Cristina.H.B.Docan – in asa fel, incit sa intelegeti exact ce aveti de facut (caci aceasta era ultima dumneavoastra intrebare). Iar daca sentimentul ca sinteti sfisiata de durere: si cel pe care il numiti “sa-mi iau cimpii” persista, sa stiti ca va pot ajuta