Terapeuti.ro:

În primul rând vă mulțumesc pentru intenția de a mă ajuta. De Viața mea actuală stă cam așa: am 20 de ani,nu am intrat la facultatea pe care mi-o doresc, a iar acum exista a în mine o frica enorma de a.inxerca din nou și să nu reușesc. Sunt sigură că acesta este domeniul in care vreau sa lucrez, m-am gândit mult și nu vreau altceva, dar pur și simplu când deschid cărțile a să învăț din a nou mă a ia o frica a îngrozitoare că voi pica. Anul trecut nu am fost decât la 8 sutimi distanță și de aici s-a produs o mare dezamăgire fata de mine însămi.

In rest nu sunt fociabila, urăsc modul a gândire al majorității oamenilor. Nu sunt narcisistă, dar mereu mă gândesc că văd lucrurile mult mai diferit într-un sens bun decât ei. Nu pot spune că urăsc oamenii, dar nici nu sunt adepta prieteniilor. Am o relație de un an, cu un băiat care mă înțelege și am parte de tot ce mi-aș dori de la bărbat.
Stau cu prietenul meu, părinții neputând să mă ajute financiar, mă descurc singură.

Aș vrea să merg la psiholog sa vorbesc despre problemele mele, am avut parte și de un eveniment foarte neplăcut când aveam 15 ani și mi-ar placea sa stau de vorbă cu cineva, dar nefiind ajutata financiar nu îmi permit.
Mi-aș dori sa nu mai fiu așa introvertita, să am mai multă încredere în mine, să fiu mai sociabila, să nu mă mai enervez așa de repede.

Cel mai bine mă simt când fac ceva pentru mine, cum ar fi sa citesc, desenez etc, simt că mă închid într-o lume proprie, dar la care trebuie sa revin și iar am acel sentiment de ura pentru prostia multor oameni și atitudini ce îmi provoacă dezgust. Cred că această ura se datorează acelui eveniment de când aveam 15 ani, de când am fist amenințată, bătută, jinita etc pentru că am avut un prieten cu care îmi incepusem viața sexuală.

Prietenul meu actual mă ajută foarte mult sa trec peste, să am încredere în mine, dar vreau sa fiu independenta și emoțional. Mă gândesc că dacă ne vom despărți, tot ce a construit el din mine emoțional se va spulbera.