Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Am 28 de an și sunt homosexual, după ani de zile în care m-am luptat cu mine însumi să mă accept, ani grei cu episoade depresive, atacuri de panică, gânduri de sinucidere, anxietate. Cum le pot spune părinților mei despre asta? Vreau să-i protejez, nu vreau să le mai dau o grijă în plus.

  92 vizite

Actualizat: 28 august 2018 | 6 raspunsuri
Mesaj anonim de pe terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Bună,
Mă numesc Alex am 28 de an și sunt homosexual, după ani de zile în care m-am luptat cu mine însumi să mă accept, ani grei cu episoade depresive, atacuri de panică, gânduri de sinucidere, anxietate etc. de vreo 3, 4 ani sunt împăcat oarecum cu mine , iar prietenii mei cei mai buni știu de sexualitatea mea, mă acceptă, mă ascultă și mă susțin. Singura persoană din familie care știe de mine e sora mea care e deschisă și realmente nu are nici o problemă cu asta. Problema mea este cum le pot spune părinților mei despre asta, ei sunt persoane destul de deschise, nu judecă pe nimeni, niciodată nu am auzit la mine în familie din partea mamei sau a tatălui remarci urâte sau jignitoare la adresa homosexualilor, au refuzat să semneze formularele cu privire la schimbarea constituției, acuză la prieteni și neamuri Coaliția pentru familie etc. Undeva în mine simt cumva că și-au dat seama dar așteptă să le spun eu, dar e foarte posibil să mă și înșel.
Nu e vorba că mi-e frică de un refuz sau că mă dau afară din casă (mai stau încă cu ei) pentru că știu că mă iubesc și m-am simțit tot timpul iubit de ei, problema e că vreau să-i protejez, nu vreau să le mai dau o grijă în plus, având în vedere că tata are 60 de ani și are și probleme cardiace, ei se îngrijorează mult pentru noi, chiar nu vreau ca acuma să stea și să se întrebe de ce lumea îl acuză pe băiatul nostru?, de ce nu e acceptat?, dacă își bate lumea joc de el etc. Dar pe de altă parte nici nu vreau să-i mai mint nu mă simt bine cu asta… ce să fac?

Când crezi că eşti pregătit să-ți lucrezi coming out-ul, caută un cabinet al unui terapeut care a lucrat pe tema asta şi discutați şi apoi iei o decizie pe abordare.
 1
Nu am nimic cu homosexualii insa daca fiul meu mi-ar mărturisi vreodată că are alta orientare sexuală decât cea firească, singurul meu regret ar fi că vreau nepoți de la el…in rest…important e sa fii fericit alaturi de cineva care sa te merite iar a îți găsi un partener care sa te iubească o viața și să te respecte in ziua de azi este greu și pt o persoana hetero (o spun din perspectiva unui om divorțat care nu prea mai are speranțe) dara mite într-o comunitate mica LGBT…Eu la asta mă gândesc, punandu-ma atât în pielea ta cât și a unui părinte. E greu…e greu cu stigma socială de la noi și cu legislația de cacao…
 3
Multi parinti banuiesc ca fiul sau fiica au o orientare sexuala diferita pe parcursul dezvoltarii copilului lor. Cred ca este important sa fii tu pregatit sa le spui deoarece temerile de care vorbesti sunt in mare parte proiectii ale tale asupra parintilor tai. Din cate povestesti par niste oameni deschisi si cred ca este benefic si pentru tine si pentru ei sa discutati despre asta, atunci cand te vei simti tu pregatit. Poate ca si ei si-ar dori sa te vada fericit si la un moment dat vei vrea sa le prezinti pe cineva important pentru tine. Curaj si numai bine!
 4
Cu siguranță părinții știu, de regulă își simt copilul, dar probabil îți respectă intimitatea. Poate au încercat prin comunicare non-verbală sau apropouri subtile să îți arate că știu. Se pare că tu ai nevoie de validarea lor și atunci tot tu trebuie să faci primul pas: găsești momentul și le mărturisești + comunică deschis fricile tale legate de ei și cere-le sfatul, negociati termeni . Foarte important: nu-ți seta așteptări, mereu discuția nu are loc cum te aștepți. Curaj! Ar fi și varianta cu psihologul care să medieze comunicarea între voi..Dacă simți că ești mai în siguranță așa apelează cu încredere la un psiholog. Oricum e benefic!
Bună dimineaţa! Sunt părinte de 17 ani şi sub nicio formă nu mi-aş dori ca vreunul din copiii mei să-mi ascundă ceva ca să mă protejeze. Sunt şi copil al părinţilor mei, un copil care lucrează de mult timp, în procesul terapeutic personal, să scoată tot ce are de verbalizat spre părinţii, astfel dându-mi voie să cresc şi să mă vindec. Sunt şi psihoterapeut şi ştiu că datoria de a proteja este a părinţilor faţă de copii, nu invers. Curaj în a-ţi urma ceea ce simţi că ai nevoie să faci :)
 6
Ar fi bine sa le spui eu tot am un fiu și dacă mi-ar spune așa ceva nu cred că ias reproșa. Asta e realitatea poți schimba ceva? Traesteti viața fii fericit homosexuali au existat și vor exista oare te vei omori că ești roșcat ?
Postat în Psiholog / psihoterapeut online, Relatia cu parintii / Familia, Sexualitate | Identitate sexuala
Etichete: , , , , ,


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita