Terapeuti.ro:

Buna ziua! Ion ma numesc. Spre sfarsitul lui mai 2017 am vorbit timp de 3 saptamani cu o fata din orasul meu pe internet prin intermediu mesageriei Skype, dar fara sa ne vedem, in fine.. noi nu punem prea mult accent pe aspectul fizic. Din discutii am ajuns la concluzia ca ne potrivim in foarte multe aspecte, stil de viata, pasiuni, chiar si greutate, idei etc. Mi-a spus ca este de 2 ani singura (ea are 35, eu 37), ca vine dupa o despartire si ca fostul era tot ce-si putea dori de la viata, relatia lor a durat 6 luni, iar la cererea lui s-au despartit (pe el il vedea doar in weeknd cateva ore pt ca nu locuieste in acelasi oras, si este si un om f ocupat). Ca sa o citez; cand gusti din miere nu te mai saturi cu paine si sare. De atunci spunea ca s-a inrait, ca a devenit foarte suspicioasa, pretentioasa si analizeaza foarte mult, iar analizand inevitabil descopera si defecte la celalalt. Mi.a facut complimente ca sunt un om interesant, ca am multe pasiuni, ca nu sunt ca toti ceilalti, cu alte cuvinte se arata foarte interesata de mine si abia astepta sa ne intalnim. Ne-am inteles extraordinar in cele 3 saptamani, emaptizam si ne-am destainuit destul de multe lucruri; as spune ca ne cunosteam parca de o viata. Ne-am intalnit la un concert, totul a decurs bine, i-am si marturisit ca eu sunt un pic mai timid pana ajung sa cunosc omul, dar m-a asigurat ca totul este bine ,sa stau linistit ca e normal sa ai emotii cand intalnesti pe cineva nou, ca ma perceput bine. A doua zi, sambata, a plouat si am discutat toata ziua pe telefon (in scris), ea adora plimbarile, stia ca sunt un tip plimbaret si deja isi facea planurile pe unde mergem in vacanta, pe unde vom hoinari, deci, clar, se intrezareau mai multe intalniri care sa ne permita sa ne cunaostem. Duminica, am invitat-o iar la un concert (era festival in orasul nostru) si, practic, nu prea am apucat sa vorbim, doar ce am schimbat pe strada in drum spre concert, timp de 20 de minute, cateva vorbe. Am condus-o acasa (in tot timpul acesta am fost manierat si foarte atent) si doua zile am continuat sa vorbi mpe telefon, stabilisem ca mergem la un alt eveniment in weeknd-ul viiotr, eu urma sa o ajut cu niste analize medicale, ma rog, parea ca totul decurge normal si fireste. Pana a treia zi (miercuri) cand am apelat-o de pe un alt numar de telefon (am dualsim) sa o intrreb ceva. Seara imi reproseaza in scris ca de ce am mintit in legatura cu primul numar, i-am spus ca am dualsim si pot proba, dar a spus ca numai e nevoie, ca sunt ca ceilalti (ea uraste minciuna). Abia mai tarziu am aflat ca ea este capricorn, deci o fire foarte dificila care analizeaza totul la sange. Pana la urma am reusit sa-i demonstrez ca nu am mintit, dar nu a vrut sa mai continuam sa ne intalnim pt ca i s-au parut ei ca fac niste gesturi ciudate, ca ma scutur de praf pe strada, ca ma feresc de ploaie, ca am mania curateniei cu alte cuvinte. Degeaba am inceract sa-i explic ca unde m-am asezat nu era tocmai curat pt ca tocmai
plouase. Toate discutiile astea s-au purtat prin mesagerie. Peste vreo trei saptamani de pauza, timp iin care nu ne-am mai vorbit, am intalnit-o intamplator pe strada, iar in drum spre casa (locuim in apropiere si avem drum comun) am incercat sa-i spun ca sunt un om normal si ca s-a inselat in privinta mea, ba chiar am si intrebat-o de ce nu avrut sa mai continuam sa ne cunoastem? Mi-a dat un raspuns evaziv, ca ea este educatoare, o cunoaste lumea pe strada si nu vrea sa creeze impresia ca este o persoana neserioasa si ca umbla cu “n” barbati. Ea nu vrea amicitie, nu are deloc amici si precis lumea nu ar intelege ca noi suntem doar amici. Ca au intrebat-o colegele cine era acela care te insotea, cum va impacati, genul de curiozitati feminine. Apoi ,m-a blocat pe toate canalele de comunicare pt ca, chipurile, eu o trageam, la raspundere sau ii ceream socoteala. I-am mai trimis vreo 3 mesaje peste o luna sa-mi cer iertare rugand-o sa ne intalnim undeva pt ca vreau sa o fac fata in fata si sa-i daruiesc ceva in acealsi timp. Nu mi-a raspuns la nici unul. In octombrie anul acesta ne-am intalnit tot din intamplare la teatru, eu fiind singur iar ea insotita de fratele ei (deci nu si-a gasit pe nimeni), am salutat-o pe strada cand am ajuns-o din urma si abia a doua oara mi-a raspuns. Noi suntem si acum inscrisi pe site in cautarea unei relatii de lunga durata, serioasa, aveam in continuare acelasi pasiuni, idei, teluri, dar sunt un “ciudat” cum s-a exprimat ea pt ca m-am sters o data de praf iar in ochii ei asta denota ca sunt impiedicat si am fixatii in legatura cu praful, ploaia si microbii. Am aflat de la cineva ca pe ea ar fi suparat-o si gestul meu de a-i adresa intrebari cu privire la motivele asa-zisei “despartiri” (e cam mult spus pt ca nu am avut o realtie). Chipurile am o privire de om nebun, psihopat si ca in intimitate se teme ca as fi un om dur. Ma intreb cum poate cineva sa observe lucruri care nu exista si mai ales sa puna o eticheta dupa 30 de
minute de conversatie, nu fata in fata, ci din mers pe strada (pt ca la Festival nu am interactionat)!?
NU am intalnit pe nimeni atat de suspicios. Oare atat de putina incredere in oameni sa ai incat sa ajungi sa vezi si ceea nu exista, sau sa-ti inchipui lucruri neadevarate!
Cum poti sa complimentezi un om tim pde trei saptamni, sa-i spui ca nici nu ai mai merge la masa si ai sta de vorba cu el, ca-ti face placere sa discuti cu el, ca este interesant, sensibil, ca ne potrivim si ca nu ne-am incomoda unul pe altul etc etc… iar cand il vezi , si nu e vb de aspectul fizic, sa te nemultumeasca un asa-zis gest caruia tu ii atribui o semnificatie numai de tine stiuta?! Am ajuns sa ma documentez despre capricorni si intr-adevar observ ca sunt persoane dificile in general, dar in halul asta! Sa stopezi intalnirile de cunoastere-apropiere cu cineva doar bazandu-te pe niste concluzii pripite, fara macar sa cunosti persoana, sa stai cu ea de vorna macar cateva ore, daca nu zile! Ma intreb de unde-mi cunoaste ea felul de a fi si obiceiurile si cat de curat sau murdar am in casa. Apoi sa-i spuna unui apropiat ca am o privire de nebun, in situatia in care ne-am intalnit de doua ori, a zambit de atatea ori si s-a aratat in continuare dornica sa ne cunaostem, sa ne
intalnim, totul pana a treia zi de la ultima intalnire cand am sunat-o dupa al doilea sim?!

Mi-as fi dorit sa-i scriu cateva randuri si sa incerc sa-i explic ce este in mintea mea (ea detine un blog) dar ma tem ca cine stie ce va mai intelege, ca sunt disperat, ca m-am indragostit, ori ca sunt nebun de-a binelea.
Eu voiam doar sa continuma sa ne cunoastem pentru ca ne unesc foarte multe lucruri si ea stie aceasta, dar se teme cumva, are o frica sa se mai implice intr-o relatie de teama sa nu mai sufere. In rest, suntem la fel, persoane linistite, introvertie, solitare, nu avem amici, avem aceleasi pasiuni si conceptii, dar ne desparte, probabil in mintea ei, faptul ca eu sunt “maniac” al curateniei si nebun dupa privire mai nou, de doua luni incoace.

Credeti ca ar ajuta cu ceva daca i-as scrie, in condittile date? Risc sa ma considere mai “nebun”, ea deja avand conturata in mintea ei o imagine grestia despre mine?
IN mod cert nu imi va raspunde, dar voiam sa-i spun in scris tot ceea nu m-a lasat sau nu am mai apucat sa-i spun in fata, sa-i spun ca sunt un tip normal care si-a dorit doar sa ne cunosatem mai bine si atat. Nu sunt genul de om incruntat cu figura de dur, iar de cand ma stiu nu mi-a adus nimeni asemnenea reprosuri si deodata sa vina ea sa-mi spuna ca am fixatii, ca ea vrea un om normal. Sincer, nu stiu care dintre noi e “ciudatul”! Ce sanse credeti ca mai sunt sa revina la sentimente mai bune? Ma tem ca daca as aborda-o la iesirea de la sericiu, m-ar ignora complet asa cum a facut-o si la teatru, tocmai pt ca ea considera ca sunt o persoana rea duap privire (oare in timpul celor doua intalniri de tatonare nu eram asa!?). A fost de ajuns sa o intreb despre motivele ei, ca ea sa considere sa sunt un om agitat si am privire de nebun. Am omis sa spun ca eu sunt berbec si uneori vorbesc mai energic, cu elan, dar nu inseamana ca am chef de harta. Nu cunoaste multe aspecte despre mine si considera ca judeacata ei este dreapta. Cu siguranta a ajuns sa ma cunoasca! Deci ,credeti ca este posibil sa schimbi perceptia cuiva despre tine in bine sau sa “indrepti” lucrurile in situatia in care celalalt te ignora? Mi-a raams doar varianta scrisa, dar ma te sa nu ma afund mai tare. Oare este bine sa las sa mai treaca o perioada (deja au trecut4 luni de la intalnirile noastre)? Sau e mai bine sa-i scriu acum, sa incerc sa o “conving” oarecum de bunele mele intentii si sa o las sa “mestece” informatiile? Am nevoie de un sfat, va rog!