Sfatul terapeutului

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Am 21 de ani si simt atat de tare nevoia de dragoste incat ajung sa spun lucruri pe care nici eu nu le cred.

273 vizite

Actualizat: 20 ianuarie 2014 | 7 raspunsuri

Terapeuti RO

9:19am Jan 10

Mesaj:
Am 21 de ani si simt atat de tare nevoia de dragoste incat ajung sa spun lucruri pe care nici eu nu le cred. Am o relatie de un an dar am mai avut una de 3 ani in care am aplicat aceleasi lucruri. Aveam impresia ca nu am sa pot trai fara persoana respectiva si ii ziceam asta. Acum, in relatia actuala, am aceleasi sentimente de dependenta emotionala si am nevoie mereu sa ma asigure ca ma iubeste mai mult decat a iubit vreodata. Sunt perfect constienta ca ma iubeste. E greu de descris ce simt. Ma copleseste sentimentul acesta, nevoia de exclusivitate, de dragoste mai presus de orice.
Problema e ca devin de nesuportat si ma gandesc ca o sa se sature de mine… plus ca ce simt mi se pare un cliseu… nici nu stiu daca e dragoste din moment ce il intreb daca ma iubeste si ii dau impresia ca niciodata nu e suficient.
Parintii mei au divortat cand eram mica (4 ani) si tatal meu nu m-a cautat niciodata. Nu stiu asadar cum ar trebui sa fie o relatie cu un barbat. Mi-e greu pentru ca nu am avut un model acasa si am avut si am in continuare acest gol si vesnica nevoie de dragoste multa… si neconditionata… din partea unui barbat. Acum sunt constienta ca nu pot schimba trecutul… dar ce fac cu prezentul? Ce sa fac sa nu mai simt nevoia asta coplesitoare si nesanatoasa de dragoste? Credeti-ma, am un gol imens…

Botezat Radu

9:23am Jan 10

ai spus foarte bine care este sursa. Sunt insa si foarte multe lucruri nespuse in relatia cu ‘tatal’ pe care nu o sa ai cum sa ti le rezolvi daca nu te confrunti cu ele. Ideal ar fi sa incepi o analiza personala (psihoterapie) in care sa explorezi aceasta relatie (inexistenta) cu tatal tau

Oltean Loredana

10:23am Jan 10

De dorit ar fi sa lucrezi pe traumele din copilarie, intr-o psihoterapie ar fi indicat. Ai nevoie sa-ti vindeci ranile mai intai si sa intelegi lucrurile la un nivel profund si adevarat ca sa si poti ierta ceea ce tine de trecutul tau. Apoi lucrat la stima de sine, la incredere, la o dezvoltare frumoasa si armonioasa…

Tsewang Dorje

2:34pm Jan 10

iubirea poate crea tot atat de multe probleme cat si solutii. lipsa ei din partea tatalui te.a marcat atat de tare incat ai ajuns in aceasta situatie, de nesiguranta. cunosc acest lucru, deoarece m.am aflat intr.o situatie oarecum similara. avem nevoie de amandoi parintii ca sa crestem in echilibru. ce ai putea sa faci, din punctul meu de vedere, este sa dezvolti iubirea in tine, prin tine, daruind. iar dc nici asa nu funcioneaza, atunci sa te duci intr.un centru de meditatie, unde sa participi dinamic si necondiționat in tot ce se intampla acolo. dar sa fie grupuri de oameni care lucreaza tema aceasta, iubirea

Cristina H. B. Docan

8:16am Jan 11

Draga mea, acum ceva vreme, o situatie relativ comparabila cu a ta m-a impresionat atit de tare, incit m-a scos, pentru 2 ani de zile, din “circuit”. Mai precis, povestea consecintelor abandonului parintesc in urma divortului aupra unei tinere un pic mai mare ca tine mi s-a parut atit de dureroasa, incit, vreme de acei doi ani, am lucrat la o carte, destinata vindecarii acelei fiinte. Stii, ca sa vindeci sufletul unui om, trebuie sa-i poti vindeca mintea; iar eu, in felul acesta, am putut-o face . De aceea (si nu numai), iti recomand “Calatoria fericirii”. Atit potentialul, cit si impactul acestei carti asupra oamenilor ma incurajeaza sa sper ca, si in cazul tau, simpla ei lectura va rezolva tot ce ai de rezolvat, astfel incit si experienta ta de viata sa capete o CU TOTUL alta calitate… https://www.facebook.com/pages/Calatoria-Fericirii/424418584250969

Psiholog Constantin Oprea

7:48pm Jan 15

Ideile sugerate mai înainte de colegii mei sunt extrem de bune.Adaug doar că din nevoia ta foarte mare de a fi iubită,nu este indicat să faci lucruri forțate și în care nu crezi.La un moment dat vei obosi să faci asta și chiar e posibil ca el să-și dea seama și nu va fi bine.Dependența de orice natură nu e bună deoarece fericirea ta nu trebuie să depindă de alții sau de situații exterioare.Ca să nu mai adaugăm că poți fi chiar manipulată.Așa cum ți-ai dat seama toate acestea ți se întâmplă datorită lipsei relației cu tatăl.În concluzie câteva ședințe de psihoterapie ți-ar fi foarte utile.

Gerard Stroe

6:37pm Jan 16

Intradevar, crad ca ai identificat bine cauza nemultumirii tale, relatia cu tatal absent! Este adevarat ca nu poti schimba evenimentele din trecut, dar poti schimba perceptia ta asupra acestor evenimente, astfel incat sa nu-ti mai afecteze in mod negativ prezentul. Am sa explic in cateva cuvinte la ce ma refer prin schimbarea perceptiei… tu ai ramas cu interpretarea acestor evenimente din perspectiva copilului, o interpretare emotionala si extrem limitata din punct de vedere al motivelor care au provocat evenimentele respective, dar cu siguranta, ca adult ai putea avea o perspectiva mai larga, globala asupra acestor motive, astfel incat sa resemnifici la nivel emotional evenimentele. Evident nu se vor transforma din neplacute in placute, dar vor deveni mai usor de inteles, de acceptat si vei putea face pace cu ele, pentru a le lasa in trecut si a nu le mai aduce in prezent. Aceasta resemnificare se face in cadrul unui proces psihoterapeutic! Succes!

Diana Bordeianu

6:35pm Jan 20

Eu sunt adepta doar 50% unei scormoniri in trecut. Afli ce afli legat de trecut, dar ce faci “aici si acum”? Focuseaza-te si pe tine, alege sa incetezi reasigurarile – asta tine de tine! Si fa-ti o lista de prioritati personale: ce ai putea face tu pt tine ca sa iti ocupi golul, timpii morti si ca sa iti distragi gandurile? Poate sa faci un sport, sa citesti o carte, sa iesi cu fetele, un shopping? Alege diversitatea si golul se umple din mai multe parti. Ti-as sugera chiar si un animal de companie, daca esti adepta acestora.Nu exista o reteta a relatiei perfecte deoarece perfectiunea nu exista.

Postat în Dragoste | Relatii de cuplu, Sfatul terapeutului
Etichete: dependenta emotionala, dependenta sexuala, divort, gol in suflet, relatii de iubire