Login

Sfatul Terapeutului

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Am 18 ani, parintii mei sunt despartiti, tatal este alcoolic si nu mai vorbim de vreo 3 ani. Cand eram mica, tatal meu o batea mereu pe mama, o insela, ne dadea afara din casa, la fel si in vacanta de vara. Mereu am fost prinsa in acest razboi dintre ei doi. Ma uit la alte familii, vad ca sunt fericiti si ma cuprinde tristetea…

Terapeuti.ro 8:50am Mar 1
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna! Am 18 ani, parintii mei sunt despartiti, tatal este alcoolic si nu mai vorbim de vreo 3 ani. Multe s-au intamplat si voi incerca sa fac un rezumat. Cand eram mica, tatal meu se imbata si o batea mereu pe mama, o insela, de sarbatori (Revelion, Craciun) se imbata si ne dadea afara din casa, la fel si in vacanta de vara. Intr-un final, dupa nenumarate incercari ale mamei de a-l aduce pe calea cea buna (el lucra in Italia si s-a dus de multe ori dupa el sa se impace, sa nu se mai certe), aceasta a cedat si s-au despartit, bineinteles, nu in relatii bune. De atunci, mama si-a refacut viata, a gasit un om bun, si ne-am mutat cu el (tin sa mentionez ca pana acum m-am mutat de cel putin 5 ori; pe langa asta, in vacante cand mergeam la casa de la tara, stiam ca o sa se certe si mereu aveam bagajele dupa mine pentru ca stiam ca va trebui sa plecam ca ne da afara, uneori nici nu despachetam bagajele). Desi noul sot al mamei se comporta foarte frumos cu mine, pare ca ma iubeste, nu pot sa il consider tata (abia stam impreuna de 2 ani). Tatal meu, s-a recasatorit si el cu o femeie care, incerc sa nu fiu subiectiva, este malitioasa si il influenteaza negativ in legatura cu mine si mama, ne barfeste etc. Nu ca ar fi important asta, nu imi pasa doar ca ma deranjeaza gandul ca tatal meu si-a gasit pe alta si de mine nu ii pasa. Cum spuneam, de 3 ani nu mai vorbim deoarece el cand ma suna era mereu beat, nu ma intreba lucruri importante gen cum ma simt, cum merge scoala, el ma intreba de vreme sau ma punea sa ii transmit lucruri mamei, daca ii ceream bani ma jignea la telefon. Mereu am fost prinsa in acest razboi intre ei doi. In momentul acesta el nu ma suna, nu ii pasa de mine, nu mi-a urat "la multi ani" nici cand am implinit 18 ani, stiind ca e ziua mea fiindca amandoi suntem nascuti in aceeasi zi, aceeasi luna. De multe ori este dureros cand ma gandesc la el, dupa tot ce mi-a facut, desi nu mai este o persoana activa in viata mea si incerc sa uit cu totul de el. Mai am momente cand plang gandindu-ma la viata asta, de ce nu a putut exista intelegere sa fim si noi o familie fericita, de ce a ales bautura in locul copiilor (mai am un frate, 23 ani, dar cu el are o relatie mai buna, ii mai trimite bani uneori, il suna beat fiind si vorbeste aiureli) si a familiei. Ma uit la alte familii si vad ca sunt fericiti si ma cuprinde tristetea pentru ca nu am avut o copilarie fericita, au fost multe episoade violente, dureroase, triste, pe care nu le pot uita. Si imi pare rau pentru ca chiar daca incerc sa il scot din mintea si sufletul meu, exista undeva in inima mea un colt in care este el si il iubesc in ciuda tuturor cate s-au intamplat, desi nu vreau sa accept asta si nu recunosc. Acum am o imagina vaga a lui, nici nu am mai vorbit, nici nu l-am mai vazut, doar din ce am mai auzit ca face, din ce imi spune fratele meu, sau mama, cu care inca se mai cearta si ameninta si in ziua de azi (la telefon, mesaje, prin lume isi transmit amenintari). Sunt multe de spus dar prin povestirea vietii mele vreau sa ajung la o alta problema. In primul rand, am probleme cu somnul. De cand ma stiu, nu pot adormi usor, adorm abia dupa o ora sau doua dupa ce ma pun la somn. Este o problema pe care o am de cand ma stiu si ii invidiez pe cei care adorm in cateva clipe. Pur si simplu, desi corpul e obosit si adormit, creierul nu ma lasa sa dorm, apar tot felul de ganduri si uneori chiar daca nu ma gandesc la ceva, tot nu pot adormi. Am citit pe internet ca sufar de anxietate si insomnie. Dar nu stiu ce sa cred. Am nevoie si de o alta parere. Multumesc ca m-ati ascultat si astept raspunsul dvs.!


Lia Oltean 9:08am Mar 1
Ceea ce ai relatat este dureros și e normal sa te afecteze într-o anumita măsură. E neplăcut sa fii prinsa intre ciocan și nicovala mereu, sa trăiești în incertitudine și sa nu ți se răspundă nevoilor emoționale. Uneori însă, nu putem schimba lucrurile din jurul nostru, oricât de rele ar fi ele, ci putem alege cât sa ne afecteze. Un terapeut te poate sprijini în acest demers, care de una singura e copleșitor.

Doina Zamfirescu 9:41am Mar 1
Va recomand sa nu va puneti singura un diagnostic doar pe baza informatiilor de pe internet. Daca doriti sa rezolvati aceste probleme apelati la un terapeut cu care sa discutati despre ele pentru a gasi o cale potrivita pentru dvs.

Romulus Vatasescu 10:05am Mar 1
O opinie solida profesional se poate oferi doar in cabinet. Oricat de buna ar fi descrierea dv, totusi sunt multe lucruri imposibil de transmis prin cuvant.
Somnul se poate imbunatati, nelinistea si suferinta pot scadea/ disparea, important este sa luati o decizie si sa o urmati cu aceeasi consecventa cu care ati urmarit familiile-etalon din jur.
Mult succes!

Romulus Vatasescu 10:14am Mar 1
Inca un aspect pe care este necesar sa il luati in considerare este acela ca realmente "normalitatea" este dificila, daramite fericirea; acestea se pot dovedi destul de costisitoare intr-o lume imperfecta precum cea in care traim. In alta ordine de idei, acceptarea propriei imperfectiuni, a imperfectiunii celorlalti si a lumii aduc mult mai multa liniste si bogatie sufleteasca decat s-ar crede.

S-ar putea sa te intereseze si:

Facebook si parteneri

Loading

Sustinem

vegani romania

Implant dentar pret

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

16005 raspunsuri primite pentru 3293 intrebari
(in categoria actuala: 2074 raspunsuri primite pentru 493 intrebari)