Mesaj:
Buna ziua,
Mama mea are 67 de ani si nu aude de mica (a avut meningita). A facut liceul,a lucrat timp de 28 de ani .S-a pensionat la 50 ani cind s-a inchis fabrica.S-a despartit de tata cind eu aveam un an. (acum am 46 de ani). A locuit cu bunica pina acum doi ani cind bunica a murit.Eu am locuit cu ele pina la 19 ani cind m-am casatorit si m-am mutat. In toti acesti ani bunica mea a facut totul in casa, de la mincare pina la zugravit si piata (ea uneori) Pe scurt, mama mea nu a facut nimic din ale gospodariei, nu m-a crescut nici pe mine, am fost mai mult ca doua surori, bunica fiind “sefa”. Mama mea a depins de bunica in toate privintele pina acum doi ani. In ultimii sapte ani pina sa moara bunica treburile gospodaresti le-am preluat eu cu sotul, de la gatit la curatenie si cumparaturi. Mama a stat mereu la televizor, s-a suparat cind a fost pusa la treaba etc.Relatia dintre bunica, mama si mine au fost bune intotdeauna. Dupa ce a murit bunica timp de 6 luni a stat la noi. Au aparut neintelegeri :apartament 2 camere, trei persoane, ea in sufragerie cu un televizor si nu facea nimic, noi doi un televizor, gatit, piata, servici. Am dus-a acasa la bunica, unde fratele ei locuieste si el pentru ca s-a despartit de sotie. S-a facut succesiunea, amindoi sunt titulari la bunica acasa. Am scos-o la plimbare mereu,am adus-o la noi acasa, totul bine pina iarna trecuta cind am stat de vorba serios cu ea sa vina la noi din noiembrie pina in martie ca sa nu mai fac eu atitea drumuri iarna la ea, pentru ca de vreo 10 ani incoace eu aproape zilnic am fost la ele, sa le duc o prajitura si saptaminal mincare. A zis ca sta cu noi 4 luni si dupa doua zile l-am chemat pe fratele ei sa o ia acasa pentru ca voia acasa cu el. Daca o mai aduc la noi pentru doua zile, a doua zi vrea acasa. O ducem. Cu bunica vorebeam zilnic cu ea la telefon. Cu ea nu pot vorbi la telefon, dar ma duc o data la doua, trei zile. Ea tot timpul a avut nevoie de indrumari ca copiii, in toate activitat
ile. Ea a plutit tot timpul, nu a facut nimic. A fost o fire dificila mereu, ceea ce a facut din proprie initiativa nu a fost suficient pentru ceea ce trebuia sa faca o femeie. Are carte, stie tot ce se intimpla din ziare si televizor, dar restul trebuie sa ii spui sa faca si tot nu face. Ca nu vrea si nu ii place. Ce ma ingrijoreaza este ca de vreo citeva luni o apuca ca pleaca acasa. Care casa? Ca ea este la ea acasa. Si ii explic, si ii scriu pe hirtie cind ma enervez, fratele ei ma suna mereu sa imi spuna ca si-a pus papucii si pijamaua in sacosa, se imbraca si ca vrea sa plece acasa. Pina o convinge ca nu are unde sa plece, ca nu am venit eu sa o iau la plimbare dureaza vreo jumatate de ora. Nu e violenta, nu tipa, i se pare normal.A doua zi cind ma duc si o intreb de ce a vrut sa plece si ca mi-a zis fratele nici nu recunoaste. Fata de comportamentul ei dintotdeauna asta e o problema. Unde vrea ea sa plece? Fratele pleaca dimineata, vine seara. Uneori zice ca e singura.Daca o intreb unde vrea sa stea zice ca vrea cu fratele ei.II zic ca acolo e la ea acasa. Si apoi o apuca plecatul.Stiu ca sufera dupa bunica,uneori zice ca bunica e la spital.Eu am fost in depresie dupa ce a murit bunica. Si acum cred ca sint.M-a crescut. Dar care “acasa”? Ce vrea?

va recomand sa o duceti la un computer-tomograf pt niste analize mai complete. Este posibil sa fie un inceput de dementa si ar fi de dorit sa aflati de ce fel. Cu analizele neurologice puteti consulta si un psihiatru. Succes!

UN MEDIC SPECIALIST PSHIATRU VA POATE AJUTA IN TRATAMENTUL MAMEI DUMEAVOASTRA ,DAR CRED CA TREBUIE SI DUMEAVOASTRA SA VA TRATATI CU MULTA RABDARE SI INTELEGERE ,DE FAPT TOTI VENIM CU UN DESTIN PE ACEASTA LUME SI SINTEM RASPUNZATORI CUM IL IMPLINIM