Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
Nu reusesc sa imi formez o relatie stabila pentru ca nu am incredere in mine, sunt posesiva si mereu banuitoare de lucruri urate…
Mesaj:
Buna ziua.. Ma numesc N, am 22 de ani, sunt stundeta la facultatea de drept din Bucuresti si am probleme. Cand spun ca am probleme..ma refer la faptul ca am impresia ca intru intr-o depresie si nu mi gasesc un echilibru in viata. Povestea mea pleaca din copilarie..am fost crescuta de bunicii mei la tara..tata a plecat si ne-a parasit cand eu aveam 2 saptamani.. Mama..o fire foarte rece cu care mereu ma cert si nu reusesc absolut deloc sa comunic.. In afara de bunicii mei nimeni nu intelege ce e cu mine..si ce caut eu la persoanele din jurul meu. Sunt si o fire mai retrasa care nu socializeaza foarte mult..mai bine ma descurc in spatele unui laptop decat in realitate..timiditatea fiind marea mea problema.. Privind studiile si mediul scolar.. Am trecut prin ele ..dar nu m-am adaptat foarte bine..mereu m-am simtit diferita si data deoparte. Relatiile de prietenie..nu am foarte multi prieteni si..nu reusesc sa-mi fac altii pt ca nu socializez si n-am incredere in oameni. M-am simtit mereu altfel datorita faptului ca am crescut fara tata si nimeni nu m-a inteles.. Am fost ranita de oamenii din jurul meu si la varsta de 12 ani ..am trecut printr o experienta urata… Am fost acostata pe strada si luata de un barbat care a incercat sa aiba relatii intime cu mine..nereusind..dupa ce m-a chinuit mult timp a renuntat si m-a lasat singura intr-o padure unde am ramas ceva timp plangand.. Am trecut dupa prin toate procedurile legale..am depus plangere ..a urmat confruntarea fata in fata cu acesta..si cand mi s a recomandat tratament de specialitate am refuzat crezand ca pot sa trec peste singura.. Sunt o persoana linistita, fara vicii, dar..exista un dar. Nu reusesc sa mi formez o relatie stabila pt ca nu am incredere in mine, sunt posesiva si mereu banuitoare de lucruri urate… In momentul de fata fac acelasi lucru cu actualul prieten..care este mai mare ca mine cu 5 ani .. Simt ca ma minte..ca ma inseala ca isi bate joc si ma simt egala cu 0. Nu reusesc sa mi schimb deloc comportamentul si nu reusesc sa fiu altfel … Din cauza asta mi e teama ca o sa pierd toate persoanele dragi mie Simt ca totul imi scapa din maini si nu sunt buna de nimic..nu am incredere in mine..in ce vreau sa fiu, sa fac…nu ma simt deloc ok cu mine insami…. Si nu stiu ce sa fac..pe ce drum s-o iau…. chiar deloc… Ce este in neregula cu mine ?? |
|||
|
|||
nimic nu este in neregula, toti trecem prin experiente grele dar asta nu inseamna ca este ceva gresit cu noi, nici pe departe, fiecare persoana are ceva special si asta nu se schimba indiferent prin ce trecem. imi pare rau sa aud ca treci prin toate astea dar iti recomand cu incredere sa incepi o psihoterapie; terapeutii lucreaza cu oameni normali care au diverse dificultati si daca gasesti persoana cu care rezonezi iti poate oferi un sprijin foarte eficient si, in fond, un terapeut nu iti spune ce sa faci, te ajuta sa te descurci tot singura; este in regula sa ne lasam ajutati si sustinuti uneori, pentru asta exista aceste meserii.
|
|||
|
|||
Buna seara. Spuneti ca aveti impresia ca intrati in depresie. Insa descrieti ceea ce traiti dintr-o pozitie depresiva (nu ma simt ok cu mine insami). Atunci cand mediul de dezvoltare este mai putin adecvat nevoilor copilului acesta va gasi metode a face fata acelui mediu, de exemplu neincrederea si/sau retragerea. Psihoterapia v-ar fi foarte utila. Toate cele bune.
|
|||
|
|||
Sentimentul de straneitate fata de cei din jur sau cum ai spus tu "ma simteam diferita" este specifica copiilor care au crescut fara un parinte sau la cei abandonati. Daca ai facut fata pana acum si ai ajuns pana la o facultate, asta inseamna ca esti o persoana calita pentru viata, mult mai pregatita fata de alti copiii care au avut totul la dispozitie si nu au fost nevoiti sa se descurce singuri ca tine! Este adevarat ca exista un pret in toate si numai persoanele care au trecut prin aceste experiente le intelege, dar ai resurse pe care nu ti le cunosti inca. Pentru intamplarea ta de la 12 ani, ai nevoie neapartat de un psiholog care sa te ajute sa treci si sa inchei acest "travaliu". Tot el te va ajuta sa-ti constientizezi resursele si impreuna sa gasiti modalitati mai bune pentru a te adapta la noile provocari. De tine depinde acum ce alegere faci pentru tine!
|
|||
|
|||
Trebuie sa treci peste, ce a fost a fost si nu se mai intoarce, in cazul tau e chiar f. bine, esti o invingatoare caci astfel nu ajungeai sa faci o facultate, tinete de ea, termin-o si o sa vezi ce mandra vei fi de tine cand o sa ai diploma in mana,gandeste pozitiv in toate cazurile si sa -ti repeti in gand ca tu esti cea mai frumoasa si mai desteapta persoana, ca altii nu cred nu e problema ta ci a lor. Prieteni nimeni nu are decat 2, 3 conteaza sa ai amici, cunostinte, sa socializez cu toata lumea, fi bagareata ce dumnezeu doar esti studenta, nu? nu esti o fata cu moravuri usoare sa te rusinezi, capul sus si gandurile negre lasale sa se duca, nu ai timp de ele, ai de invatat si de aratat celor din jur ce placuta esti tu. Astept sa-mi scrii si sa-mi spui ca te-ai schimbat.
|