Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:De mica mama mea a fost foarte severa cu mine si nu mi-a acordat libertate.La varsta de 12 ani,aproape 13, am cunoscut un tip de 20 ani.El era din alt oras si nu ne vedeam decat pe Skype.Socializam prin retele ca Facebook sau Whatsapp.Dupa 9 luni de relatie la distanta, am hotarat sa ne intalnim.Eu neavand voie sa ies din casa, l-am chemat la mine.Si a avut loc si un act sexual.Dupa o saptamana,parintii mei au aflat si viata mea s-a schimbat radical.Am primit o bataie ce m-a facut 2 saptamani sa nu ma pot ridica din pat, iar parintii mei voiau sa il bage la inchisoare pe acel baiat.Cu multe vorbe,i-am convins sa il lase si ca vina e a mea in totalitate.Il iubeam prea mult ca sa ii fac rau.Dupa 1 luna,parintii mei m-au iertat si m-au dus la un psihiatru.Acesta mi-a administrat medicamente(Serlift si Depakine).Dupa 3 luni de tratament,imi revenisem, dar nu reusisem sa il uit.Pastram inca legatura foarte rar cu acel baiat pentru a vedea sa vad daca este bine.Nu isi refacuse viata si nu
ma uitase.Nici eu nu il uitasem.Dupa ceva timp,la varsta de 14 ani, am cunoscut un alt baiat,complet diferit fata de primul.Am socializat si am iesit intr-un parc si dupa ceva zile am hotarat sa avem si o relatie.De 2 luni sunt alaturi de el , dar inca ma gandesc la ce a fosf in trecut.Nu il pot uita si imi este foarte dor de el.Nu ii mai stiu viata, daca este bine sau daca nu.Plang in fiecare zi cand ma gandesc ce fel de copil eram pana l-am cunoscut pe el si ce am ajuns dupa, un om care ii este rusine cu propria persoana.Am vrut sa ma sinucid de nenumarate ori,dar cea mai buna prietena m-a salvat de fiecare data.Cu mama relatia mea este cu suisuri si coborasuri.Este o fire foarte dura, care chiar si dupa aceste intamplari nu imi lasa libertate intr-o mica masura,caci ce e mult strica.Ai mei se cearta zilnic si nu se suporta si stau impreuna doar din beneficii:mama ca sa aiba bani si tata sa aiba unde locui,caci proprietara casei este mama mea.Va rog frumos, dati-mi un sfat sa ma mai linistesc.Am ajuns la apogeu, sufletul meu a obosit!

hei… priveste viata pozitiv. Sigur ca te poti vindeca dar inceteaza cu tentativele de suicide ca te baga astia la spitalul 9 fara sa ai o afectiune adevarata. Poti singura si cu putin ajutor specializat sa te intelegi mai mult sigur o sa depasesti aceasta etapa. Cauta si vitaminizeaza-te ca in prim pas si cauta si in psiholog cu care sa stai de vorba fara jena.

vorbeste cu familia ta sa te sustina in a merge si discuta cu un psihoterapeu specializat in adolescenti; lucrurile inteleg ca sunt foarte intense si este nevoie de sustinerea unui profesionist, mai ales ca tentativele de suicid sunt foarte ingrijoratoare. Curaj! Cu siguranta poti depasi aceasta perioada!

Pari foarte incercata… Inteleg ca ti e foarte greu si cred ca poti sa gasesti niste solutii alaturi de un psihoterapeut. Se deconteaza sedintele de casa de asigurari intr o anumita proportie. Curaj!