Mesaj:
Buna ziua,

Am 27 de ani si sunt casatorita de 5 ani cu sotul meu si nu ne intelegem deloc.eu tot timpul am lasat de la mine am facut tot felul de compromisuri sa ne fie bine in relatie,el este tare posesiv si gelos.Asa a fost de la inceput.am crezut ca ii va trece cu timpul si va capata incredere in mine…dar nu a fost asa,avand o trauma in trecut cu o fosta iubita de a lui care l-a inselat.
Eu nu am prietene nu vorbesc cu nimeni m-a izolat total de viata mea dinaintea relatie mele cu el.eu fiind o fire tare vesela si sociabila…doar la birou si acasa se desfasoara viata mea in acest moment….daca as vrea sa ies din casa fara el sigur s-ar supara si ar incepe sa imi reproseze ca dece nu pot sa astept sa ies cu el cand iese de la serv(si la cumparaturi daca as iesi s-ar supara sau chiar la parinti lui daca as merge fara el),,,.nici parintii mei nu pot sa mi vizitez cand imi doresc,,,doar in prezenta lui.imi controleza telefonul e suspicios din orice,,si nu i-am dat niciodata vrun motiv sa creada ceva gresit despre mine sau sa nu aiba incredere in mine nu l-am dezamagit niciodata cu nimic.daca intarzi 5 min cand vin de la serv spre casa incepe sa ma sune…daca ar trebui sa stau peste program 10 min…si as incerca sa ii explic ce s-a intamplat ar interpreta gresit si m-ar jigni si ar deveni agresiv…in cazul in care as vrea sa ma aranjez si ma machez cand merg la serv.ma intreaba ca pt cine,,,daca as sta numai incuiata in casa ar fii totul perfect pt el..in fine..am tot incercat sa ii explic ca nu imi face bine relatia asta si sa se schimbe si sa imi ofere incredere.Eu nu am un cuvant de spus in orice decizie de a lui.daca totusi o fac oricum nu ma baga in seama.Eu chiar il iubesc pe acest om desi el imi zice mereu ca el nu se schimba si daca nu imi convine sa ne luam o pauza…i-am sugerat sa mergem la un psiholog ceva…dar nici nu vrea sa auda de asta,,,pt el eu sunt cea care are probleme si sunt nebuna si nu ii convine nimic etc…nici macar mamei mele nu ii pot povesti prin ce trec ca sa nu isi schimbe parerea despre el…sunt intr-o mare depresie sunt trista tot timpul nimic nu ma mai face fericita.
Nu stiu ce as putea sa fac cum sa mai procedej.mi-ar fii tare greu sa ma despart de el pt ca eu chiar il iubesc cu adevarat.poate imi dat vrun sfat va rog!

incearca o perioada, sa joci un rol, rolul lui, fa pe geloasa , fii ca o oglinda a lui si fa-l sa inteleaga cat de urat se vede reflexia lui in tine. Poarta-te exact ca el!sperie l de el insusi.

Propune-i terapia de cuplu!va ajuta enorm!

ce am inteles este ca va aflati intr-un impas… la o rascruce. Din pacate, daca el nu vrea sa faca nimic pt a rezolva problemele relatiei Dvs., atunci nu il putem forta. Din ce ati descris, ma gandesc ca s-ar putea sa fie vorba despre o tulburare de personalitate in cazul sotului, ceea ce ar necesita o interventie. Ati putea totusi sa incercati a va alia cu parintii lui… sa discutati ce se intampla… poate ei au mai mult influenta asupra lui. Daca totul esueaza, atunci poate ar fi mai bine sa va vedeti de viata (sigur exista un barbat pe masura nevoilor Dvs.). Succes!

E posibil ca aceasta iubire pe care spui ca o simtiti pt sot , sa fie mai mult o obisnuinta, o dependenta. In anumite situatii, victima devine dependenta de agresorul ei…poate ca nu realizati, insa sotul dvs va agreseaza psihic , va face sa nu mai aveti incredere in dvs, in capacitatile dvs, sa nu va mai aranjati, fardati, sa nu va puteti concentra pe cariera/serviciu…e un abuz , sa stiti. Daca sotul nu intelege ca are o problema si nici nu vrea sa faca ceva pt casnicie, nu il intereseaza de fapt nevoile dvs, parerile dvs , ganditi-va bine , sunteti tanara, nu va irositi viata. Mai bine spuneti-le parintilor despre problemele dvs , nu va ajuta cu nimic sa le ascundeti.

Daca pe el il influenteaza o trauma din trecut, tu cu siguranta traiesti una astazi. Viata de prizioner in cuplu, nu cred ca terapia va rezolva pornirile sale geloase dar esti libera sa-ncerci, cel mai sigur ar fi sa inchei relatia si sa-ti vezi de treaba ta, vei pierde ani de zile alaturi de cineva care nici macar n-are incredere in el, d-apoi in tine . Si nici nu va avea.

Dupa cum vedeti, boala nu trece de la sine, ba devine cronica daca nu se iau masuri. Terapie cu forta nu exista insa decat in spitalele de psihiatre. In ce va priveste, metaforuc situatia ar suna cam asa "nicicand o inima curata, nu cade in mocirla dintr-o data"… Roxana Maria cred ca v-a pus oglinda in fata.Dumneavoastra insa alegeti, in terapie este ca la meditatie. "Profesorul" nu poate decat sa va arate calea, alegerea va apartine. Fara alegere orice fel de teapie personala este pierdere de timp si bani sau un fel de joaca la nesfarsit de-a munca lui Sisif…