Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
Am muncit ani buni intr-un colectiv toxic. Abuzurile, jignirile si frustrarile altora varsate pe mine erau periodice. Stresul era foarte mare. Terapeutul mi-a recomandat sa pastrez locul de munca pentru ca din acel mediu toxic sa pot invata ceva. Din cauza multiplelor simptome neuro-vegetative si a stresului, am fost diagnosticata cu “tulburare de adaptare nespecificata”.
Din cauza multiplelor “simptome nero-vegetative” sau a “stresului”, la inceputul anului 2016 am fost diagnosticata de catre un psihiatru din Sibiu cu “tulburare de adaptare nespecificata” si am inceput pe langa un tratament medicamentos cu escitalopram si un an de zile psihoterapie cu un psihoterapeut clinician, asa numita psihoterapie ericsoniana. Nu am simtit progrese deloc, ci stagnare, simteam ca arunc banii pe fereastra. Aveam terapie o data la 2 saptamani.
Povestea mea suna ca asa:
Munceam la acel moment de ani buni intr-un colectiv toxic, unde nu exista coordonare, sefi, organizare sau comunicare eficienta. Abuzurile, jignirile si frustrarile altora varsate pe mine erau periodice. Chiar si intre ei, colegii se suspectau de tot felul, fara includerea mea in vreun fel in conflicte. Colectivul era mic. Stresul foarte mare si invidia a doua colege maxima. Terapeutul mi-a recomandat sa pastrez locul de munca pentru ca din acel mediu toxic eu sa pot invata. Am invatat cateva scheme prin care sa ma pot apara de atacurile verbale ale colegelor, de frustrarile lor gratuite pe care incercam sa le alin, dar la un moment dat am simtit ca mi s-a umplut paharul si am demisionat. Am intrerupt psihoterapia pe lipsa de fonduri, dar si fiindca nu simteam progrese. Ma simt pierduta. Nu ma pot motiva si mobiliza sa fac ceva cu viata mea.
Prezentare succinta conform detaliilor solicitate:
Varsta 31 ani, studii postuniversitare, am 2 prietene apropriate si multi alti prieteni, am relatii sexuale normale in cadrul unei relatii amoroase stabile de 2 ani, necasatorita, fara copii, fara ocupatie momentan din 08.12.2017, nu am nici o problema cu politia/alte organe de ordine publica, nu am istoric de afectiuni psihice in familie, relatie normala cu parintii, relatii reci cu sora
Ce ma sfatuiti sa fac? Imi puteti recomanda un terapeut?
Pornește un demers pentru a căuta un nou loc de muncă diferit sau începe o nouă specializare, altceva ce visai să faci/ să înveți. Oameni toxici sunt peste tot, dar soluția la problema ta (diagnosticul care ți s-a pus) este să te expui la realitatea lucrurilor și să dezvolti imunitate. Psihoterapia are efecte, trebuie doar să găsești terapeutul cu care te simți ok. Referitor la chestia asta, mă întreb și altfel: oare nepotrivirea cu terapeutul (“așa numita terapie ericksoniana”) nu este tot un mod al tău de a te autosabota? Uneori menținem o problema în viața noastră fără să ne dăm seama; prin ceea ce facem ne autosabotam de fapt..și motivele sunt care mai de care mai incredibile. Resurse observ că sunt în viața ta, rămâne să realizezi unde există blocajul.
Cat timp ati facut terapie? Care au fost obiectivele terapiei? Ce asteptari aveati de la terapie, in ce fel sperati sa va ajute, concret? Ce nevoi aveti in momentul de fata?