Mesaj:
Va cer ajutorul , si nu pentru prima oara , dar sper ca si de aceasta data sfaturile specialistilor, dar si ale oamenilor care va citesc , ma vor putea ajuta .
Am 40 de ani , 2 copii , lucrez , am o viata plina si ocupata . Acum 9 luni am aflat ca sotul meu ma inseala . A fost o lovitura cumplita , in cel mai adevarat sens al acestui cuvant , si , desi am incercat din rasputeri sa depasesc situatia , nu am reusit . Atunci cand am aflat de relatia lui , sotul meu mi-a spus ca nu au depasit nci o limita interzisa , doar stateau de vorba foarte mult, ore intregi , la telefon sau pe internet . Mi-a spus ca va rupe relatia , ca eu si copiii suntem tot ce isi doreste de la viata , si am incercat sa ne refacem casnicia . dar in tot acest timp am simtit ca lucrurile nu stau asa , si , inevitabil , acum o luna am descoperit ca inca vorbeau , si, poate , e chiar mai mult de atat . Am fost extrem de furioasa , de miciunile lui din tot acest timp , de faptul ca m-a lasat sa ma chinui sa depasesc aceasta situatie , iar el nu avea de gand sa faca nimic pentru a rupe cealalta relatie . I-am spus ca vreau sa ne despartim , dar , la insistentele familiei , ale copiilor , ale lui , l-am reprimit acasa dupa cateva zile.
Ma simt insa foarte rau , nu ma pot impaca cu acesta situatie . Inca il iubesc , dar ma doare si sa mai uit la el . Nu ii mai pot vorbi , nu il mai pot atinge . O sa imi spuneti sa mergem la consiliere de familie , dar nu putem . M-am angajat de curand , imi cresc copiii singura , nu am nici o ruda la care sa apelez sa stea cu ei . Financiar, nici nu mai vorbesc… Sunt o persoana inteligenta , am facut 2 facultati , dar simt ca nu mai pot gandi , nu stiu cum sa fac sa merg mai departe . In aceste 9 luni am citit mult , carti de psihologie , am vorbit pe diverse site-uri cu psihologi , am incercat tehnici de eliberare , dar nimic nu merge . Nu mai pot sa dorm , plang tot mai des , nu mai am rabdare cu copiii . Zilnic ma incerca stari de furie , frustare , depresie , cand reusesc sa dorm , noaptea , ma trezesc plangand. Nu pot accepta ce s-a intamplat , nu il pot ierta , nu ma pot ierta , si toate astea ma doboara putin cate putin . Dar , in mod straniu , nici nu ma vad mergand mai departe fara el… Va rog , orice sfat sau parere , imi poate fi de ajutor .

Și dacă totuși nu e chiar atât de vinovat și nu a depășit limitele acceptabile din punct de vedere social?
Înainte de a lua o hotărâre irevocabilă, încercați să rememorati cele mai frumoase momente petrecute împreună și analizați ce simțiți! Și acordați -vă încă o șansă.
Vă doresc din suflet să vi se vindece rănile și să mergeți mai departe.

Inca puteti sa va salvati casnicia, avand in vedere ca aveti doi copii. Daca nu aveti bani sa mergeti la un psiholog si doriti intradevar sa va salvati casnicia, va recomand rugaciunea, se pot rezolva multe…Daca doriti putem discuta mai mult ..Ma puteti contacta.

va simt suferinta insa tot la a actiona ne intoarcem. Daca aveti nevoie de o solutie ‘rapida’ pt starile Dvs organice atunci consultati un psihiatru si vedeti ce va recomanda ca tratament, insa relatia cu sotul nu poate avea in prima faza decat 2 variante: ori nu o puteti tolera si atunci despartire, ori incercati sa discutati in terapie de cuplu pt a incerca o remediere. Binenteles ca o terapie individuala v-ar ajuta de asemenea sa faceti fata mai bine. Succes!

Nu a dat roade nici o solutie adoptata ,deoarece tine de dvs, de autosugestie , trebuie sa stiti ce vreti si sa credeti ca asa va fi . Oare nu va ascundeti dupa rude , copii, atunci cand spune-ti ca ,la insistentele lor nu ati renuntat la casnicie? Trebuie sa porniti cu gandul ca , in aceasta problema, doar dvs contati , dvs sunteti pe primul loc, nu copiii sau rudele sufera in locul dvs, e vorba despre dvs aici ,nu despre ceilalti . E viata dvs , ceea ce doriti dvs ….in functie de asta luati decizii , conteaza si parerea celor din jur ,dau sa nu primeze ,in pofida celor dorite de dvs . Totusi,vorbiti cu un specialist , dar nu uitati ca de dvs tine rezolvarea situatiei . Astept sa ma contactati , daca doriti . Bafta in orice decideti !

CU El? FARA El? Va inteleg foarte bine, sunteti sfasaiata intre datorie si sentimentele la care ati ajuns. Nimeni nu va poate da o bagheta magica cu care sa schimbati situatia si raspunsurile sunt tot la dvs. In momentul cand veti face ALEGEREA va veti linisti pentru ca veti stii la ce va inhamati. Daca totusi vreti sa salvati ceva, o puteti face numai impreuna, pentru ca si situatia in care s-a ajuns s-a intamplat tot impreuna, fiecare cu aportul si proportiile lui la dezastru. Daca partenerul nu este receptiv la o terapie de cuplu, atunci trebuie sa va hotarati daca accentul il veti pune pe dvs. sau pe copiii. Nu toate femeile au vocatie de mama asa cum nu toate femeile au vocatie de nevesta!. Important este ca atunci cand va uitati la dvs. in oglinda sa va intrebati ce vreti cu adevarat sa nu va fie rusine sa va uitati in ochii dvs. Daca vreti sa rezolvati ceva, mergeti la terapie ca sa nu mai repetati greselile trecutului si sa puteti lua deciziile in cunostinta de cauza.

Vreti despartire dar ramaneti cu el la insistente familiei. Il iubiti dar nu il mai puteti privi macar, si nu mai suportati situatia. E greu de trait cu asemenea conflicte interioare, pentru ca nici o solutie nu pare sa functioneze atata timp cat va invartiti in acelasi cerc vicios. Va propun niste variante de schimbare a perspectivei : a) Daca vreti intr-adevar despartirea, nimeni nu va poate obliga sa ramaneti intr-o relatie de cuplu pe care nu o mai doriti. Odata cu despartirea el nu va mai fi sotul dvs dar va ramane mereu tatal copiilor. Ei pot avea o relatie cu tatal lor si daca tata nu mai e impreuna cu mama. Nu e nevoie sa ramaneti sacrificata pe altarul familiei, sunt si alte optiuni. b) Daca il iubiti, iubirea e un sentiment in inima dvs, nu vi-l poate lua nimeni. Il puteti iubi si de la distanta, fara a fi nevoie sa-l priviti in fiecare zi, daca nu suportati asta. c) Daca vreti sa pastrati relatia, si alegeti iubirea si armonia familiei, invatati sa iubiti neconditionat. Adica… fara conditii, fara impuneri, fara control. Il iubiti asa cum este pentru ca asta va face fericita, indiferent ce face el. Si in loc sa va macinati in conflicte , castigati timp pe care sa-l folositi pentru propria persoana: faceti ce va doriti sa faceti, fiti cum vreti sa fiti, aveti grija de propria dvs. inflorire ca femeie si fiinta umana. Desigur, acestea ar fi numai cateva exemple de perspective diferite, nu sunt recomandari. Dvs. alegeti, si e bine sa alegeti constient, in functie de ce considerati ca e important. Revizuiti-va valorile si luati in considerare ce castigati si ce pierdeti atunci cand faceti o alegere. Decizia cea mai buna este cea in care castigul e cel mai mare si va puteti asuma constient toate pierderile. Succes!

Nu stiu ce inseamna pentru fiecare limita interzisa, dar faptul ca sotul tau gaseste subiecte de discutie atat de vaste si interesante cu o alta persoana ridica unele semne de intrebare. Cum este comunicarea dintre voi? De ce prefera sa dezvolte anumite subiecte cu altcineva? Nu poate sa discute acele subiecte cu tine? Analiza, deciziile iti apartin, pentru ca tu cunosti istoricul relatiei voastre. Este normal sa te simti ranita, exclusa, dar exista niste motive pentru care nu se deschide fata de tine si o face fata de altcineva. Noi stim doar punctul tau de vedere, nu stim cum vede el lucrurile. Poate este si o atractie fata de acea persoana, poate nu. Poate sunt doar nemultumiri pe care din anumite motive nu le discuta cu tine. Este un semnal de alarma asupra relatiei voastre care nu cred ca s-a intamplat peste noapte, semne au mai fost. Doar comunicarea dintre voi, in particular sau cu ajutorul unui specialist poate sa iti ofere raspunsuri. Familia este partinitoare si nu poate sa ofere solutii. Doar voi cunoasteti adevarata relatie pe care o aveti, ceea ce simiti, ceilalti pot sa fie mai mult sau mai putin subiectivi.

Poti sa-mi lasi mesaj pe privat? Incerc sa te ajut.