Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
Sotul meu are o fetita de 5 ani, care a deprins fata de mine un comportament ce ma determina sa fiu drastica. Am ajuns sa acumulez frustrari care din pacate imi deterioreaza relatia cu sotul meu.
Mesaj:
Buna ziua. Din cauza unor probleme in familie, am ajuns sa acumulez frustrari care din pacate, imi deterioreaza relatia cu sotul meu. Avem impreuna o fetita de un an iar din casatoria anterioara, sotul meu mai are o fetita in varsta de 5 ani, ce locuieste cu mama ei dar vine periodic la noi. La inceputul relatiei noastre, am indragit fata, ea fiind motivul pentru care mi-am dorit copii dar lucrurile s-au schimbat in ultimul timp iar asta pentru ca copila, a deprins fata de mine, un comportament ce ma determina sa fiu drastica. Minte mult (a spus mamei ei acum 1 an ca am batut-o dar si bunicii in urma cu maxim o luna), ma ignora cand ii spun sa faca sau sa nu, are caracter duplicitar in prezenta tatalui ei. Cu toate ca varsta copilei este de doar 5 ani, mama ei considera ca trebuie sa-i explice de ce parintii ei s-au despartit, spunandu-i direct ca eu sunt respunzatoare, motiv ce cred ca a dus la indepartarea copilei de mine, dar si multe alte lucruri. Sotul meu, cu toate ca stie ca metodele mele de educare sunt eficiente iar regulile intr-o casa fac ca acasta sa devina un camin armonios, prefera sa nu le aplice in cazul fetei celei mari din teama respingerii acesteia. Stiu ca nu sunt absurda, vreau doar sa manance ce-i ofer la orele de masa (mama ei este in regim permanent iar copila refuza sa manance anumite mancaruri inclusiv paine seara), sa doarma atunci cand trebuie, sa nu intre in bucatarie cand se fumeaza, sa n-o ia pe sora ei in brate fortandu-si spatele, un program in fata televizorului…lucruri pe care le ignora cu desavarsire iar tatal ei ii motiveaza faptele, spunand ca asa face si la mama ei, iar toate aceastea ma transforma fara voie, in Lupul cel rau. Nu sunt de parere ca copilul sa aiba putere de decizie cu privire la viata lui pana la o varsta potrivita. Imi este teama ca in timp, aspectele negative ale comportamentului fetei mari, se vor rasfrange si asupra celei mici. Ma simt obosita psihic de ceea ce mi se intampla si nu stiu cum as putea gestiona problema astfel incat sa pot avea o viata de familie linistita in care sa predomine intelegerea fara ca fosta sotie sa-si mai puna amprenta in familia mea. Nu de mult, relatia dintre sotul meu si fosta sotie, s-a imbunatatit intra-atat incat aceasta profita cerandu-i s-o ajute cu diverse comisioane, lucruri pe care nu le vad cu ochii buni. Vis-a-vis de tot ce v-am scris, sotul meu nu se implica in nici un fel in ceea ce priveste intrigile fostei sotii, ba din contra, ca nu cumva aceasta sa intoarca copila impotriva lui, ii accepta rugamintile facandu-i anumite comisioane ori de cate ori ii sunt cerute. Nu se implica nici in educarea copilului, neavand nici o activitate atunci cand aceasta ne viziteaza, eu fiind direct implicata in grija lor, dar se irita considerand ca fac diferenta intre fete, fapte ce duc la adancirea frustrarilor mele. Am adus in discutie o posibila programare la terapie de cuplu dar el nu accepta ideea. Am rugamintea sa-mi oferiti parerea dumneavoastra de specialist in gestionarea problemei avute. |
|||
|
|||
E adevarat, existenta unor reguli e deosebit de importanta intr-o familie…in acealasi timp e insa important ca aceste limitari sa fie intelese si agreate de toti cei implicati (nu impuse). Nu mai putin adevarat e faptul ca existenta unor reactii comportamentale contradictorii ale adultilor poate sa stimuleze comportamentul problematic al copilului. Astfel, existenta unor situatii in care pentru aceeasi problema comportamentala, mama (sau tatal etc) stabileste o sanctiune, in timp ce matusa (sau bunicul etc) transmite mesajul ca „nu e nimic grav, toţi copiii fac asta”, il face pe copil sa puna la indoiala credibilitatea adultilor si sa ‘profite’ de amandoi rand pe rand. In plus se poate ajunge cu usurinta la situatia etichetarii unui parinte ca fiind ‘bun’ sau ‘rau’ dupa cum spuneti si dvs. O buna educare a copilului se poate face doar in echipa. In cazul in care sotul dvs nu doreste in aceasta faza sa participe la sesiunile de psihoterapie, ati putea ca initial sa participati dvs si avand un exemplu sa accepte ulterior sa vina si dansul. Ce spuneti, ar exista sanse? Dr Rares Ignat – psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata familiala & profesionala
|
Copyright © 2011 - 2024 Terapeuti.ro | Toate drepturile rezervate.