Buna ziua,
Am primit un mesaj de la un adolescent care nu doreste sa-si faca public numele, dar care ar avea nevoie de ajutorul dvs. Asa ca vom posta noi mesajul din partea lui, iar mesajul este urmatorul:”Am o problema care ma framanta de mult timp si am incercat sa gasesc raspunsuri si chiar rezolvari, dar din pacate nu am gasit… Eu sunt un baiat mai rusinos si imi doresc sa am prietena, dar mai cuminte, credincioasa, sa fim pe aceeasi lungime de unda, dar nu prea gasesc. Si vad aceste fete care sunt imbracate foarte indecent, au un vocabular vulgar si se imprietenesc cu diversi baieti care au o stare materiala buna. Am incercat si la liceul meu care (este un pic mai slabut), dar am avut o surpriza neplacuta cand am vazut fete cu tigara in mana sau mergand la petreceri unde se consuma alcool. Sunt un pic ingrijorat, pentru ca nu gasessc o fata la fel ca mine, sa fim pe aceeasi lungime de unda.”Multumim!

Problema ta, draga baiete, e ca nu ai incredere in tine. De aceea nu ajungi la sufletul fetelor. Si stii.. vulpea care nu ajunge la struguri, spune ca sunt acri.

Daca o sa cauti o fata la fel ca tine o sa va plictisiti ingrozitor, foarte repede! Cauta o fata care sa fie un complement al tau. Adica sa fie altfel decat esti tu, dar cu care sa simti, totusi, ca rezonezi. Si nu te chinuii prea tare sa cauti, doar observa in jurul tau si cand crezi ca ai vazut una, spune-i ca vrei sa o cunosti! Ca sa faci asta cu adevarat repeta de cateva ori scenariul, inainte! Nu-ti fa probleme, cand o sa vine timpul o vei gasi!

Lumea sa stìi ca este diferita fata de toata lumea!!! (la fel si cu fetele) incearca sa nu te descurajezi tinere si sa ai mai multa inncredere in tine! Iti urez multa bafta! Succes!

scuze ca intervin dar am si eu o intrebare cand o sa renunte oamenii sa isi lege relatii de cuplu dupa “vechiul pricipiu”:STAPAN-SCLAVA sau STAPANA-SCLAV?:)

Ai rabdare, toate sunt la timpul lor. cine cauta gaseste si celui ce bate i se deschide, asa ca nu dispera si nu te mai framanta.

Problema e ca te invarti intr-un amunit cerc, cum ai zis si tu un liceu mai slabutz. La astfel de licee sunt foarte putine fete pe care le vrei tu. Cu cat cauti mai mult cu atat nu vei gasi. Poti intalni fata potrivita in parc, la o terasa stand singura si admirand natura…etc. Nu toate fetele sunt axate pe baieti cu stare materiala buna, nu toate fetele se imbraca indecent, nu toate fetele vb vulgar…Sa nu generalizam. Uite eu trec pe langa fostul meu liceu zilnic si vad zilnic fete decente, dragutze, imbracate clasic, dar bineinteles vad si fete imbracate cu lucruri scumpe dar suma niciodata ca le da afara instant pe poarta liceului. Depinde foarte mult in cercul in care te invarti si mediul in care traiesti. Ce vrei tu gasesti foarte usor dar alege alt mediu si nu licee slabe de cartier unde vin toate etniile. Ce intelegi tu prin fata cuminte? Ce intelegi tu prin a fi credincioasa. Pt ca daca se duce la biserica de 2 ori e saptamana si dupa iese si injura cum fac majoritatea babelor asta nu inseamna credinta. Vrei sa fie credincioasa ca o maicuta? Cum definesti tu a fi un om credincios? Cati ani ai?

Nu uita, Alina Tataru, ca este un baiat timid care nu va indrazni cred niciodata sa abordeze o fata care sta singura pe o banca sau la o terasa.

Aici e ala discutie. Daca va uitati bine la mesaj pune foarte mult accent pe faptul ca nu gaseste o o fata pe lungimea lui de unda. Sa lasam specialistii sa vb, parerea mea. Retete cum sa scapi de timiditate nu le are nimeni, nici macar cartile acelea de pe piata ieftine nu dau solutii valabile pt toata lumea. Fiecare gaseste singur cu ajutorul unui specialist sau nu, metoda potrivita lui. Aici pot interveni in terapie si parintii pt a-l incuraja si a-l sustine emotional. Mi se pare un baiat cu probleme specifice varstei lui in perioada adolescentei. ”Care nu va indrazni niciodata cred sa …” In psihologie nu ne dam cu presupusul in mod negativ. Nu avem de unde sa stim cum va reactiona atunci cand va intalni fata potrivita pt el care sa-i placa. Sa nu generalizam cazurile. Daca dumneavoastra aveti un caz nu inseamna ca e general valabil. Repet avem in discutie un adolescent rusinos si nu un adult rusinos. Sunt sigura ca nici el nu stie cum va reactiona in fata unei fete care ii va placea foarte mult. Sunt sigura ca nici acea fata din descrierea fetei potrivite nu va fi prea tupeista nici ea. Amandoi o sa invete treptat treptat cum sa comunice si cum sa inre in vorba. Mai intai vor fi priviri pe furis, dupa rosu in obraji, fluurasi in stomac, voce tremurand….Si asa incep toate povetile de dragoste din adolescenta.

Alina Tataru , si putina incurajare nu iar strica baiatului din partea dvs! Mult succes! Salve!

O fata potrivita se cauta la momentul potrivit, si nu uita ca toate vin de la sine cu putinta si rabdare!

Si eu eram rusinos/timid la inceput si mia trecut cu bn! Fìi ferm tinere si multa bafta in dragoste!

in primul rand ar trebui sa se cunoasca pe el mai bine,daca starea lui ii face bine sau nu,ce poate sa schimbe la felul lui de-a fi pentru a se simti mai bine….daca nu gaseste singur raspunsuri poate sa apeleze la ajutorul unui psiholog.am auzit ca f multi copii apeleaza la ajutorul psihologului din scoala cu f bune rezultate.apoi,dupa ce si-a rezolvat problemele lui si este mai sigur pe el,e f bine sa isi defineasca f concret ceea ce-si doreste sa gasesca,ce fel de prietena doreste…..si atunci sunt sigura ca va gasi!noi trebuie sa facem un pas…restul il face cine trebuie!dar trebuie sa fim siguri de integritatea si curatenia noastra,altfel…este o vorba…orb pe orb il duce in prapastie.

Esti un baiat de moda veche, inainte asa erau fetele, trebuie sa te acomodezi la vremurile noi, chair daca tu nu fumezi si ea fumeaza, accepta macar asata sa fie singurul ei viciu…..

Costello Nicu Zaha aveti vreo indoiala ca nu as incuraja baiatul? Nu cred ca am afirmat asta. Bineinteles ca il incurajez. Cred ca deja stie ce fel de fata vrea, e destul de clar in afirmatiile lui, e constient si de faptul ca e rusinos, timid, se cunoaste cat de cat. Inca se gasesc si fete de moda veche. Nu putem fi toti la fel. Depinde foarte mult unde cauti si mediul in care te deplasezi in viata isi pune amprenta asupra ta foarte mult chiar daca nu ne dam seama.

depinde si de ce vrei sa vezi. Sunt situatii in care o fata cuminte, cum iti doresti, sa nu si gaseasca nici ea locul printre ceilalti oameni si sa fie “deghizata” in haine mai indraznete si in ipostaze in care sa fie usor apreciata ca nepotrivita. Poti cunoaste sufletul unui om, doar fiind in preajma lui si acordandu-i sansa sa ti-l dezvalue. Depinde cat vrei sa vezi si cat de repede, si dupa ce valori judeci oamenii. Am avut o surpriza sa vad foarte multi astfel de oameni “deghizati” in oameni usuratici si superficiali, dar care au adoptat acest comportament doar pentru a apartine acestei societati in schimbare, dornica sa “evolueze” macar in aparente.

ai rabdare toate la momentul potrivit.Nu sunt eu psiholog sau specialist da iti zic ca in liceu nu am avut nici un prieten.SI da si eu eram timida si mai neincrezatoare in mine dar acum am o relatie,imi iubesc la nebunie prietenul si suntem pe aceasi lungime de unda.Dar nu dispera ai o viata innainte si o vei gasii pe fata potrivita

Ramona Radulescu ai mare dreptate. Din ce in ce mai multi adolescenti apeleaza la acest artificiu de deghizare, tocmai pt a tine pasul cu societatea.

Dragul meu mai intai de toate este necesar sa lucrezi la tine ,sa te cunosti foarte bine pentru a stii ce iti doresti cu adevarat.Apoi esti la varsta la care e momentul sa experimentezi ,sa traiesti diferite situatii .Intai invata sa iti oferi toata fericirea singur.Fericirea ta este RESPONSABILIATATEA TA SI NU A ALTORA.Atunci cand vei face tot ce iti sta in putere pentru a fi fericit celelalte lucruri vin de la sine.Tu doar fi deschis si pregatit pentru ceee ce Universul DORESTE SA ITI TRIMITA.Lasa-ti minte libera si nu forma in interiorul tau o imagine .Posibilitatile sunt infinite ,ai incredere in Dumnezeu ca vei primi exact ceea ce iti trebuie si nu ce crezi tu neaparat ca iti este necesar.Cere de la Divinitate sa iti trimita exact persoana care sa ti se potriveasca cel mai bine si apoi ramai doar deschis la posibilitati.Iti doresc tot binele din lume si sa fi binecuvantat.

Nu stiam ca nu avem voie sa intervenim daca nu suntem specialisti in domeniu! Mii de scuze! Am punctat aceasta trasatura de caracter tocmai pentru ca ma interesa opinia unui specialist.

Draga mea indiferent daca suntem sau nu terapeuti cu totii am avut experiente si este minunat sa vorbim despre ele pentru ca nu stim niciodata cine citeste si ce efect are asupra sa.Poate in cuvintele tale celalalt gaseste alinare,stimulare ,caldura.Niciodata nu vom sti .Fiecar e persoana este un invatator si elev in acelasi timp pentru sine si celalati.Cei care impun niste limite sunt doar cei ce isi etaleaza prpriile limite interioare.Noi suntem liberi mai ales in spirit asa ca nu ii lasa pe altii sa iti spuna cand sa vorbesti si cand nu.Poate baiatul acesta are ceva de invatat de la tine si poate pentru asta sufletul tau ti-a sugerat sa scri aici .Bravo.Cat despre cei ce l-au criticat si mistocarit eu le spun ca apreciez curajul lui de a intreba,iar noi cei mai mari ar trebui sa ne sustinem si sa ne ajutam cat mai mult posibil generatiile tinere pentru ca ei duc mai departe viitorul acestui popor.

Eterna poveste… fetele nu ma sunt cum erau altadata sau viceversa….baietii sunt superficiali si vor numai aventuri.
Si totusi… exista pt fiecare dintre noi, o multitudine de oameni cu care avem afinitati, cu care ne-am simti bine, chiar daca inca nu-i cunoastem.
Chipuri grabite, in siruri nesfarsite trec in fiecare zi pe langa noi, fiecare cu povestea, grijile si sperantele sale. Undeva in aceasta multime nesfarsita de oameni, intotdeauna un ,,el” sau o ,,ea” ne asteapta si ne cauta pe…noi. Multi oamenii sunt singuri, sufera si plang ca nu-si gasesc un suflet sa le fie alaturi iar asta inseamna ca ceva este in neregula, ca undeva pe drum… ne-am pierdut abilitatea de a recunoaste pe cei pe care-i cautam si ne-am ratacit. Nu mai stim incotro sa ne indreptam si ce anume sa mai facem… Nu poti sa mergi la fiecare om si sa-l intrebi:….,,Tu esti?”
Si totusi… cum am putea proceda? Pe ce criterii sa-l alegem si cum sa-l recunoastem?
Dupa varsta?, inaltime?, culoarea ochilor?, etnie?, cat de frumos are corpul?, confesiune?
Alegerea dupa frumusetea fizica este prima tentatie, cea a alegerii imediate, instinctuale si merge pt o vreme mai lunga sau mai …scurta.. Problema este ca magia instinctului nu dureaza decat pana cand acesta este satisfacut iar o forma, oricat de generoasa ar fi ea nu ne poate ului la nesfarsit, deci avem nevoie de ceva mai profund si mai…durabil.
Un suflet nu-l poti recunoaste, dupa haine, dupa culoarea pielii, dupa cat de frumos sau de urat este corpul. Poti privi ore in sir si sa nu vezi nimic important acolo unde ochii tai cauta doar placerea formei. Este nevoie de timp pt a cunoaste un suflet, si mai ales de incredere.. pt ca nu poti cunoaaste niciodata un suflet daca acesta nu vrea el, mai intai, sa te lase sa il cunosti iar oamenii in timp, au invatat sa se ascunda unii de altii, sa isi camufleze sensibilitatea indaratul unui zid impenetrabil de beton armat. Este vorba de teama de a nu fi raniti, de a-si arata tot ce au mai de pret ,,oricui” iar acest lucru este perfect normal si prevederea lor justificata. Ajunsi aici ne putem intreba cum anume putem sti ce este ,,dincolo de ziduri”, daca acela este sufletul pe care il cautam sau nu… iar raspunsul este ca numai prin prietenie putem pasi dincolo. Numai prietenia te poate lasa sa arunci o privire ,,peste ziduri”. Plecand de la aceasta mica observatie am intocmit ad hoc un mic ghid orientativ pt timizi ale carui idei de baza le reproduc mai jos.1. Nu cauta sa-ti faci o iubita ci cauta sa-ti faci mai intai prietene. Daca te vei gandi ca-ti cauti o iubita te vei simti un pic ,,disperat” si ciudat, daca te vei gandi in schimb ca vrei doar sa gasesti fete cu care sa te imprietenesti in sensul propriu al cuvantului, sa ai ce vorbi, sa impartasiti idei si pasiuni comune te vei simti putin mai bine si mai relaxat.
2. Nu le aborda cu fraze de genul: ,,Te iubesc”, Vreau sa fim impreuna” etc pt ca genul asta de abordare sperie si indeparteaza. Este mult prea devreme iar astfel de cuvinte necesita momente/conjuncturi speciale si un anumit timp de cunoastere prealabila.
3. Invata sa abordezi pozitiv, cu tact si sa observi, sa recunosti pe parcurs ce anume iti este permis si ce nu, unde trebuie sa mergi mai departe si unde trebuie sa te opresti si eventual sa-ti ceri scuze. Poti incepe pt inceput prin actiuni banale, comune cum ar fi sa ceri unei colege sa-ti imprumute o carte, un DVD cu un film sau formatie muzicala, prin a observa de ce anume sunt atrase/interesate fetele din jurul tau si prin a le pune intrebari despre aceste lucruri (ex. artistul/genul de muzica preferat, hobby-uri, idealuri etc), sa participi la activitati comune in care sunt prezente fete (ex. cursuri de un anumit tip, grupuri de discutii pe diferite tematici (ex. religie, literatura etc).
4. Invata sa zambesti, sa fii optimist, sa oferi sprijin si incredere celor din jur. Largeste in permanenta cercul de cunostinte, de prieteni si de persoane cu care interactionezi. Nu te considera superior sau inferior nimanui.
5. Fii politicos, educat, respecta intotdeauna intimitatea celuilalt si limitele pe care le traseaza. Nu forta mai mult decat ti se permite.
6. Sa cauti la randul tau si sa nu astepti niciodata pasiv sa-ti pice ceva din cer. Fii deschis, nu respinge din start pe nimeni doar pt ca la prima vedere pare a nu fi pe placul tau,cauta sa vezi ce este inauntrul ambalajului si nu la suprafata, frecventeaza locuri diverse: discoteci, biblioteci, fii activ pe retelele de socializare, saluta oamenii pe care-i cunosti, intreba-i cum o mai duc, asculta ce-ti spun, da-ti si da-le sansa de a va cunoaste reciproc.
7. Acesta este cel mai important punct dintre toate si nu va trebui uitat niciodata.
Fii sincer, onest. Acest lucru este esential pt ca procedand astfel nu faci altceva decat sa permiti si altor suflete din jurul tau sa te cunoasca asa cum esti tu cu adevarat si dai sansa celor care deja cauta pe cineva ca tine…sa te recunoasca si sa te gaseasca.

Dragul meu, eu sunt mama de fete si fara sa vreau voi tine cu ele.Nu stiu unde cauti tu, dar crede-ma sunt si fete asa cum vrei tu.Daca esti inca la liceu,mai asteapta.Baietii se maturizeaza mai greu,dovada ca tu nu ai vazut nici o fata ca tine, desi ele sunt poate chiar langa tine ,dar ti- au sarit in ochi cele care vor sa iasa in evidenta si uite ca au reusit.Uita-te bine in jurul tau. Eu nu sunt terapeut sunt o mama de fete.

Cozma Ioan, am printat randurile dvs. si le-am pus pe biroul fiului meu, de teama ca nu pot reda in cuvintele mele acelasi mesaj, fara a distorsiona continutul. Am observat in timp ca metoda functioneaza. Profilul adolescentului si framantarile lui se potrivesc foarte bine baiatului meu.

Eu i-as recomanda tanarului sa lucreze putin asupra modului critic si intolerant in care le priveste pe fetele cu tigara in mana si care consuma alcool la petreceri. E alegerea lor si – ca tot spunea ca-si doreste o fata “credincioasa” CA EL (de unde deducem ca este credincios)l – Dumnezeu le iubeste si pe ele… asa cum sunt. Una dintre porunci spune sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti. Cat se accepta si cat se iubeste pe el insusi?

Este firesc ca un adolescent sa aiba multe framantari, pana la urma exista acea criza de identitate prin care unii depasesc mai usor aceasta criza, iar altii o adancesc cu propria gandire, cat despre fenomenul de timiditate este mult de discutat, iar cauzele instalarii sunt multiple si repercursiunile asupra interactionarii sociale, imaginii, stimei si increderii de sine sunt nefaste, in orice moment apar blocaje in comunicare, dificultati de relationare, mai mult lipsa curajului de a se implica intr-o relatie, lipsa de incredere, poate anterioare dezamagiri?…..teama de a fi respins, teama de esec sentimental, teama de a fi compatibil, dar sa nu uite adolescentul respectiv ca perfectiune intruchipata nu exista, oamenii in general au calitati si defecte, tendinte catre personalitate perfectionista? cat despre comportamente adictive, obiceiuri, incompatibilitati, este o alta problema.

Buna ziua.
Ma poate ajuta cineva sa gestionez cumva problema dependentei de calculator a fiului meu?

Este vorba de un tanar (21 ani), student, care tinde sa renunte la preocuparile specifice varstei in favoarea acestor jocuri.

Buna ziua,
Pt. a raspunde corect la intrebarea dvs avem mai intai nevoie sa ne formam o idee/imagine de ansamblu despre cum anume se manifesta aceasta dependenta la modul concret in cazul fiului dvs. si despre conditiile in care ea a aparut si continua sa se manifeste. Astfel avem nevoie macar de un minimum de de informatii si de raspunsuri detaliate la intrebari cum ar fi:
- cine anume a pus diagnosticul de dependenta?Este doar parerea dvs? Este parerea dvs ai a majoritatii celor care il cunosc? Este opinia unui psiholog?
-cand a aparut dependenta?
-care este modul sau de relationare cu cei din jur? Are multi prieteni? Are doar cativa si de incredere? Este singurul dependent din anturajul sau? Este un singuratic?
-are o iubita?, a avut pana de curand?. nu a avut niciodata? etc
-locuiti impreuna?, locuieste singur?, cu prietenii?, cu iubita?, la camin?
-cate ore sta la calculator in medie pe zi?
-doar se joaca pe calculator sau mai face si altceva (ex: petrece mult timp pe retelele de socializare, sta mult timp si urmareste emisiuni tv, filme)?
-se manifesta in mod continuu sau exista si pauze de cateva zile in care nu se manifesta?
-isi neglijeaza in mod frecvent celelalte indatoriri din cauza acestei dependente? Care sunt acestea?
-au avut loc, in ultimul timp, schimbari/evenimente majore in viata sa sau a celor apropiati?
-mai sunt si alte probleme cu care el se confrunta?
-cum se intelege cu ceilalti membrii ai familiei?
-ce spune, ce parere are el insusi despre aceasta problema? O neaga? O confirma? evita raspunsul?

pe langa toate cele de mai sus, uleiurile esentiale YL, care au actiune pe emotional ( lucru deja demonstrat ) v-ar ajuta pe amandoi sa faceti fata situatiei. moleculele uleiurilor esentiale ( eterice ) patrund prin inhalare in sistemul limbic-sediul emotiilor- din creier,si in hipocamp-sediul amintirilor- unde pot sa influienteze multe emotii/sentimente.e nevoie insa si de participarea si dorinta lui de a se vindeca de aceasta dependenta pentru un rezultat cat mai rapid. (mai multe la telefon, daca doriti)

Multumesc, d-na Marlena. Uleiul de Ylang imi este chiar la indemana doar ca nu stiu sa-l folosesc in acest scop. Cat despre dorinta lui … este inexistenta … este doar dorinta mea de a-l ajuta sa vada cumva ca ce face nu este prea bine pentru el.

Multumesc, dl Cozma! O avalansa de intrebari la care o sa raspund punctual indata, in speranta ca imi veti sugera si o solutie.

Domnule Cozma, aceasta este doar parerea mea si a majoritatii celor care il cunosc. Dependenta a aparut in urma cu 5-6 ani. Este singuratic. Nu relationeaza decat cu colegii la nevioe, adica din obligatia de a lucra prioecte de grup. Nu are si nu a avut o iubita. Doar cateva iesiri in parc. Locuim impreuna. Sta la calculator in medie 8 ore pe zi, in weck-end mai mult. 6 din cele 8 ore se joaca, in rest sociaizeaza dar tot cu partenerii de joc, pe care nu-i cunoaste, sunt din toata lumea. Zilnic face asest lucru, cu mici perioade de intrerupere care au fost foarte bine motivate (examen de bac, ex de admitere la facultate, vacante departe de casa). Frecventeaza cursurile si isi face temele, in rest nimic nimic. Cu greu poate fi scos din casa si atunci cu vesnica intrebare cat de repede ne intoarcem si cu manifestarea continua a nemultumirii, pana la finalul iesirii cand recunoaste ca s-a simtit bine. Nu poate fi scos din aceasta lume imaginara in care traieste. Nu au avut loc evenimente majore. Alte probeme: este foarte timid. El confirma acesta “problema” dar se simte bine in lumea lui, rupt de societate.

Problema in cazul fiului dvs, dupa parerea mea, nu o reprezinta dependenta de calculator in sine ci golul imens din viata sa, un gol care trebuie totusi umplut si el cu ceva… iar golul, in cazul de fata, arata lipsa unor lucruri esentiale si absolut necesare din viata sa de zi cu zi. Trebuie spus ca sunt cateva lucruri care ,,sar in ochi” la prima vedere, in ceea ce-l priveste, din cele relatate de dvs cum ar fi.: izolarea/singuratatea; timiditatea, neintegrarea; lipsa unei relatii afective de cuplu cu tot ceea ce implica aceasta – dragoste, placere, sex, securitate afectiva, petrecerea timpului impreuna, aspiratii/planuri/proiecte comune, completare si suport reciproc etc. Astfel dependenta sa de calculator in sine este doar o problema aparenta si nu una reala iar opinia mea este ca si daca ea ar fi rezolvata, problemele reale, cauzele initiale care au condus la aceasta stare de lucruri ar genera noi si noi probleme, aparent diferite. Este posibil ca fiul dvs. sa-si fi gasit in petrecerea timpului la calculator un ,,refugiu”, un loc in care, fie si prin intermediul fanteziei (jocurile, socializarea virtuala), sa isi poate manifesta plenar atitudini si comportamente pe care nu le manifesta in viata de zi cu zi, cu toate ca si-ar dori aceasta. Accesul la o comunitate virtuala devine de foarte multe ori un substitut pt cea reala, o modalitate de compensare a lipsurilor si problemelor din viata de zi cu zi, un mijloc prin care iti poti consuma in mod placut timpul cu care altminteri nu stii sa faci ceva concret pt a obtine lucrurile de care ai nevoie in mod real si la care doar visezi.
Ca o paranteza, este f interesant de vazut catre ce tipuri de jocuri sunt atrasi oamenii in astfel de situatii si de multe ori nu trebuie luat ,,ad literam” ceea ce fac ei in aceste jocuri ci trebuie vazuta si inteleasa si reprezentarea simbolica a actiunilor lor din jocurile virtuale. De ex, faptul ca cineva este atras de jocuri violente, nu denota in mod obligatoriu o astfel de latura a sa ci poate fi vorba de dorinta sa inconstienta de a explora si manifesta curajul, initiativa, controlul asupra lucrurilor din jurul sau, dorinta de a reusi, de a se afirma, de a evolua si progresa in ciuda tuturor dificultatilor, de a primi aprecierea si recunoasterea celor din jur. Putini oameni inteleg ca atunci cand ceva important si vital iti lipseste in viata reala, creierul cauta disperat un alt mijloc prin care sa readuca echilibrul, sa rezolve cumva aceasta lipsa profunda. Astfel omul ajunge sa foloseasca inlocuitori, solutii de moment si de compromis, pt tot ceea ce lipseste din viata si ii permite sa-si suporte mai usor viata de zi cu zi, sa traiasca in continuare cu problemele sale, fara insa a le si rezolva in mod real.
Revenind la situatia fiului dvs, recuperarea sa poate fi realizata prin oprirea acestui proces de substituire a lipsurilor din viata sa adevarata cu lucruri virtuale, prin constientizarea prioritatilor sale reale, imediate si prin gasirea unor solutii practice care sa conduca la implinirea, satisfacerea acestora. Desi simplu teoretic, transpunerea in practica ar putea fi destul de dificila, obstacolul cel mai greu fiind de multe ori insasi atitudinea/rezistenta ,,dependentului”. Trebuie spus si faptul ca, din pacate, este putin probabil sa fie receptiv la sugestiile/sfaturile dvs si ca cel mai bine ar fi sa-l puteti convinge sa apeleze la un psiholog, o persoana neimplicata emotional, neutra din punctul sau de vedere, impreuna cu care sa descopere modalitati noi de rezolvare a problemelor sale fara a mai apela la ,,inlocuitori”. Eu, daca as fi in locul dvs. as insista pe acest punct incurajandu-l sa faca acest prim pas spre iesirea din cerc si anume contactul direct, nemijlocit cu un psiholog specializat in astfel de probleme. Este cel mai bun lucru pe care il puteti face. Cand ne doare trupul, cea mai buna recomandare este fara doar si poate sa chemam fara ezitare… medicul, insa cand ne doare sufletul la fel ar trebui recomandat …psihologul. Amanarea, evitarea acestor solutii nu poate decat sa prelungeasca suferinta. Este doar o parere…

Adevarat! Este un refugiu … Si parerea mea este aceeasi.

Simplu. Isi umple timpul doar cu facultatea, nu? Daca va fi fortat sa munceasca nu va mai avea timp pt calculator. Umpleti-i timpul la maxim. Imi pare rau ca va spun mai agresiv, dar pana acum ce masuri ati luat? Imi pare nespus de rau dar aici si acum eu nu mai pot fi psihologul intelegator si o sa fiu agresiva si dura poate asa vor intelege parintii unde gresesc in educatia parintilor, zicandu-le direct in fata. In locul dumneavoastra l-as trimite la munca pt ca si asa facultatea nu-ti ofera o pregatire astfel incat sa te descurci. Sa faca voluntariat, intershipuri platite. Are atatea oportunitati incat daca as fi mama de baiat l-as fi dat afara pe usa demult sa se descurce singur pe cont propriu. Sa-si castige banii singur, sa vada cum e sa se intretina singur…De aceea nici nu are o iubita. Asa timid a fost din totdeauna? In copilarie nu ati putut sa-l puneti in situatii noi de interactiune permanenta cu oamenii? Vorba taranului nostru intelept: cum il cresti asa il ai. L-ati impins sa faca sport de mic? La varsta asta trebuia sa fie fasnet si nu adolescent de 14-15 ani care sta pe net. Asta e varsta reala al lui. Nu a avut niciodata o prietena? E virgin sa inteleg. Va spune tot ce face? Daca da atunci aici e buba. Dependenta de mama e cea mai dificila dependenta, parerea mea. Educatie financiara ati facut cu el vreodata? Eu as aplica terapia de soc in care sa se simta nevoit sa-si castige singur existenta. Cati studenti nu fac asta? Ba chiar au si serviciu au si bursa la facultate si muncesc de la 19 ani, adica din primul an de facultate si la Universitatea Bucuresti nu vorbim aici de cele particulare pt ca stim care e situatia acolo. Ce model parental are? Ce model matern are? Iese in club? El mai e om de parcuri? Il lasati? Si daca il lasati ii cereti raportul cu cine s-a dus si unde s-a dus? Si aici rebuie vazut! Decizii in casa ia? Are un cuvant de spus? Imi pare rau ca nu v-am menajat ca si colegul meu din punct de vedere psihologic dar in acest caz chiar mi-e imposibil cand vad unde e greseala si se ia atitudine cand e deja foarte tarziu.

Nu vreau sa creez o polemica dar trebuie sa spun ca nu sunt, nici pe departe, de acord cu utilizarea, in cazul de fata, a unor metode atat de radicale, dure si nepotrivite, dupa parerea mea. Sigur ele pot fi uneori necesare dar trebuie tinut cont intotdeauna cui anume se adreseaza ele si daca se potrivesc sau nu situatiei concrete si cazului despre care vorbim. In cazul de fata, nu trebuie sa pierdem de vedere faptul ca tanarul nu este totusi… un ,,infractor”, un copil rau si nepoliticos care trebuie ,,pus la zid”, un fiu nerecunoscator si neaparat o persoana ,,imatura”. Nu putem sti cu certitudine nici daca este vina mamei si sa o acuzam pe aceasta pt tot ce merge rau in viata copilului sau. Sigur cunosc teoria potrivita careia multe dintre problemele adultului isi au originea in copilarie dar ea nu poate fi aplicata oricand si oricum fara nici o discriminare si asta nu inseamna, nici pe departe, ca pt toate defectele noastre sunt de vina…parintii. Este un mod prea simplist, extremist si incorect de a privi aceasta problema. Sunt lucruri care ne pot marca in copilarie si care nu au neaparat legatura directa cu parintii nostrii (ex. aparitia unor complexe de inferioritate datorate unor imperfectiuni fizice, remarcilor colegilor, prietenilor de joaca etc), sunt lucruri care ne pot marca si schimba cursul vietii si in adolescenta (respingerea venita din partea fetei iubite, intarzieri in procesul de crestere si de maturizare, o inaltime prea mica sau prea mare in comparatie cu colegii, chiar si portul ochelarilor, dezvoltarea sanilor la fete, culoarea parului, forma/marimea nasului, forta fizica, timbrul vocii, abilitatea sau inabilitatea la jocurile colective, aptiduni motrice etc.). Nu trebuie sa uitam ca si in viata adultului pot exista evenimente majore, traume care pot schimba cu usurinta cursul vietii intr-o directie sau in alta si asta este vala. Daca mai pomenim si componenta genetica, faptul ca din ultimele cercetari stiintifice se pare ca rezulta faptul ca anumite particularitati psihice sunt mostenite pe cale genetica si stocate la nivel potential in noi pana cand o conjunctura anume le activeaza si le scoate la iveala este iarasi un aspect care ne conduce la concluzia, inevitabila ca rolul psihologului nu este de a acuza, de a cauta vinovatii si de a-i arata cu degetul ci de a gasi solutii prin care o situatie deja existenta sa poata fi gestionata la modul pozitiv si constructiv pt cel care ii solicita ajutorul.
Nu cred, nici pe departe, ca cea mai buna modalitate este sa-l pedepsim, sa dam cu el de pereti si sa-l alungam in lume pt a-si castiga existenta atat timp cat el este inca la scoala si isi indeplineste totusi indatoririle. Nu avem totusi de-a face cu un infractor ci cu o persoana introvertita si atat. Iar a fi o persoana introvertita presupune atat asumarea unor ,defecte” cat si a unor calitati exceptionale iar acelasi lucru il putem spune si despre extrovertiti.
Socializarea fortata nu va fi niciodata o solutie reala deoarece orice grup uman este constituit ierarhic iar in el vor exista mereu ,,vedete”, leaderi foarte bine integrati iar la polul opus vor exista marginalizatii, aflati la periferia grupului care se vor simti in permanenta neintegrati, nesatisfacuti si neintelesi de catre ceilalti. Opinia mea este ca el trebuie incurajat si nu fortat mai ales fiind cunoscut faptul ca la varsta sa este posibil sa obtinem efecte contrare celor dorite utilizand autoritatea.
De asemeni a spune ca problema sa se va rezolva ,,silindu-l” sa se consacre in permanenta studiului o consider o mare naivitate. In primul rand pt ca necesitatile, problemele sale reale vor ramane nerezolvate (lipsa unei iubite, neintegrarea, timiditatea, singuratatea etc) si chiar se vor amplifica conducand, inevitabil, la conflicte puternice interioare, in al doilea rand pt ca nu vom face decat sa inlocuim un mecanism de substituire cu un altul ca sa nu mai vorbesc de faptul ca s-ar putea nici sa nu poate fi transpusa in practica o astfel de recomandare datorita rezistentei naturale a fiului doamnei, care nu mai este totusi un copil ci…un tanar de 21 de ani.
Este ca si cum i-am spune, l-am soma sa se supuna vointei noastre atotputernice sau sa plece si sa-si ia lumea in cap. Lucrurile astea nu se rezolva asa, nu putem da astfel de solutii pe net, ar fi total nedrept. Personal sunt convins ca si el isi doreste acele lucruri care acum ii lipsesc, nu are cum altfel pt ca este in firea lucrurilor atat ca nu stie, nu a gasit inca o modalitate pt a le si obtine. Din acest motiv trebuie mai intai ca cineva, cu mult tact, intelegere si multa rabdare sa stea de vorba cu el, sa-i castige increderea si apoi sa vada, atentie, numai impreuna cu el ce anume se poate face si ce nu. Nici o solutie nu trebuie impusa in mod dictatorial in cazul de fata. Imi cer scuze daca opinia mea a deranjat. Este doar o parere…

De acord cu aceasta parere, orice terapie se personalizeaza ! Nu se pot aplica “sabloanele” asa cum scrie la carte. Si este nevoie de infinita rabdare, timp, tact, implicare si compasiune pentru rezolvarea cazului. Socurile nu fac altceva decat sa creeze noi traume. Eu as zice ca si mama are nevoie de putina terapie, pentru ca evident, nu s-ar fi ajuns aici, daca ar fi fost mai implicata in viata de zi cu zi a copilului/tanarului ( sport, activitati diverse, etc). Nu vreau sa acuz, stiu ca in ziua de azi viata e grea, dar… s-ar fi gasit metode pentru a nu-l lasa ” de izbeliste”, sa creasca cum s-ar zice ” cu cheia de gat”- pentru ca mie imi face aceasta impresie. Asigurarea confortului emotional este prioritar, chiar inaintea celui material.(zic eu…)

asa cum se stie, oamenii sunt diferiti.. exista psihologi si psihologi, sau psihologi si psihoterapeuti… abilitatile unui bun terapeut, sunt, printre altele empatia, intelegerea, acceptarea pozitiva neconditionata , toleranta, experienta etc..nu mai vorbesc de terapia personala, ca cerinta obligatorie pentru practicarea psihoterapiei… indiferent de scoala de terapie urmata, esentiale sunt personalitatea terapeutului si relatia cu clientul. nu cred ca o atitudine de punere la zid este benefica … si o intrebare pentru domna Kosmo Oil : baiatul dvs cum vede situatia aceasta? ati discutat cu el despre asta? multumesc !

Sigur ca responsabilitatea este pe umerii mei si ca am contribuit, prin lipsa mea de autoritate, la aceasta situatie care inca nu este total scapata de sub control! De aceea am si solicitat eu ajutorul dvs. A facut cateva sporturi (inot, dans sportiv, ski, patinaj, ciclism, …) Cat despre cluburi, nu neaparat agreez frecventarea lor, dar nici nu ma opun. Astept de la dvs. idei concrete pe care as putea sa le si aplic.

Eu, as incepe cu Reflexoterapia in combinatie cu Aromaterapia ( aici sunt cateva combinatii de uleiuri esentiale terapeutice care functioneaza foarte subtil si eficient la nivel emotional ). Asta in primul rand il va ajuta sa se rupa putin de calculator, sa se relaxeze. Daca e facuta cum trebuie si terapeutul va sti cum sa actioneze, il va ajuta sa se deschida, sa COMUNICE si sa scoata la suprafata nemultumirile pe care le constientizeaza si sa accepte faptul ca poate sa-si “infrumuseteze viata” si altfel decat prin statul in fata calculatorului. Este la fel de important ca si comunicarea, sa ACCEPTE sa faca si altceva !!! Apoi, iesirile afara, in natura – acum primavara mai ales, impreuna cu mama sau cineva apropiat, pentru a savura pur si simplu renasterea vietii, “insarcinarea” cu diverse treburi care sa-l tina ocupat. Cumpara-i un caine ! Asta il va responsabiliza, ii va face un program de scos animalul afara, sa-l hraneasca doar el, pentru ca atunci cainele il va considera doar pe el stapanul sau, si se va construi o relatie nemaipomenita. Fiul tau va putea astfel sa comunice mai usor, il va ajuta sa-si faca alti prieteni care au animale si sa socializeze cu ei, si lumea ii va parea altfel…va putea “pe nesimtite”…:) sa-si faca timp pentru toate… Fii convinsa ca schimbarea se va produce treptat, nu de pe o zi pe alta ! Asta-i o varianta ! Nu toti sunt receptivi (mai ales la varsta asta ) spre psihoterapie facuta la psiholog.

Nu a cresut “cu cheia de gat”! Poate am omis sa spun ca are rezultate exceptionale la invatatura, motiv pentru care a fost lasat sa-si gestioneze singur timpul liber. Fiti sigura ca a fost atentionat zilnic ca 2 ore sunt suficiente pe calculator, dar spre a nu se ajunge la un conflict violent a trebuit sa cedez. Varsta e dificila si sincer mi-e teama de abordari radicale.

Doamna Laura, cand discutam este de acord ca ceea ce face nu ii aduce nicun folos, dar totusi continua … De tipul zic ca tine dar fac ca mine.

am folosit aceasta expresie “cu cheia de gat”, ca sa subliniez ca a fost lasat singur, sau in voia lui…

A tot avut animale de casa, dar am sfarsit prin a le ingriji eu, el doar ocazional …

Am considerat ca trebuie sa aibe propria lui intimitate, doar ca nu a stiut ce sa faca cu ea, eu nu pot sa-l trimit cu forta sa Eu l-am incurajat sa iasa chiar daca consuma o bautura racoritoare nu este o rusine sa nu iti placa berea.

” sa iasa”… vad ca nu intelegeti ca ARE NEVOIE DE COMPANIE !!! de un SUFLET care sa fie langa el !!!

Daca dumneavoastra o sa va fie teama de schimbari radicale atunci cum se simte copilul? Nu mai e un copil care sa il poti reponsabiliza cu un animal de companie acet lucru se intampla pana la adolescenta, dupa intervine in dezvoltarea psihica a omului motivatia intrinseca, dar ea trebuie regatita prin responsabilizare inca de mic copil. De ce nu ati putut sa-k responsabilizati pana la capat pe fiul dumneavoastra sa aiba grija el singur de animalale de companie? Cum s-a ajuns aici? Daca va raspundeti la intrebarea asta atunci veti stii ce sa alegeti din sumedenia de sfaturi de aici si sa le aplicati concret. Imi pare rau dar lucrez cu copiii de pana in 7 ani si sunt mult mai indeendenti fata de fiul dumneavoastra la 21 de ani, in sensul ca au responsabilitati in casa, au animale de companie, fac sport si uneori au cate 2 acitivitati pe zi cand pleaca la 5 de la gradi, nu mai au timp de calculator decat in weekend. Nu vreau sa jignesc si sper sa nu o luati drept jignire e un semnal de alarma.

Va multumesc tuturor celor care v-ati implicat in rezolvarea acestui caz. Am citit si recitit de cateva ori cele relatate de dvs. Voi apela la serviciile unui psiholog.

O sa-ti scriu si eu !
O zi frumoasa !

ma puteti contacta la : monica.berceanu@yahoo.com pt a discuta pe larg problema dvs. Sunt terapeut comportamental