Login

Cursuri gratuite

Sfatul Terapeutului

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Sunt baiat si am observat ca prietenul meu este atent la baieti, mereu face glume cu tematica gay, in banca sta mereu inspre mine si ma mai pipaie uneori. Avem multe in comun, insa ma tem ca prietenia noastra poate sa se spulbere.

Terapeuti RO 9:32pm Feb 27
Mesaj:
Nici nustiu de unde sa incep…Am mai multe probleme…Sunt un simplu baiat de 16 ani si sunt in clasa 9-a.Am venit din Republica Moldova in Romania la studii (invat in Piatra Neamt),am venit aici ca sa fiu mai departe de parinti pentru ca nu-mi place sa fiu langa parinti care mereu ma bat la cap.Cu tata ma impac rau,cu mama ma impac bine,dar nu sunt deschis cu ea.Mai am 3 surori,dar sunt peste hotare si rar cand vorbesc cu ele.In ultema vreme sunt rece cu toti,ma enerveaza toata lumea.Simt ca nu as avea deloc prieteni,ma tem ca ma vor trada ,caci sunt foarte sensibil.Colegii de clasa s-au mai distantat,probabil ca sunt rece cu ei.Invat cel mai bine din clasa,insa nu am chef de scoala.Profesorii ma trimit la olimpiade si petrec ore bune pe zi facand pregatiri si nici nu am timp sa mai vorbesc cu cineva,dar nici nu am chef.Cu colegul meu de banca am inchegat o mica prietenie inca de la inceput de an,dar sunt cu dubii asupra lui:”Oare nu e din interes prieten cu mine,oare nu
se foloseste de mine ca invat bine ca sa copieze?”.Am fost tradat de multi “prieteni” in viata si nu prea mai am incredere in nimeni,castig increderea in cineva foarte greu si daca m-ar trada ar fi o lovitura foarte mare pentru mine.El face naveta intr-o alta localitate si dupa ore(facem dupa amiaza) mai are de asteptat pana vine autobusul si de aceea ma ruga sa stau cu el sa ne plimbam.Asa ca ne plimbam seara prin parc si vorbeam despre multe pana au mai aparut nustiu ce vorbe ca cine eu si el ne plimbam seara si ne intalnim cu asa bucurie si ca mai nu ne pupam cand ne vedem.El nu a spus nimic,dar nici eu,spunand ca rea e gura lumii.Si la scoala ca eram mult timp impreuna la pauza,dar si in timpul orei mai vorbeam,eram ca nedespartiti,insa tot era un fel de dubiu in mine,nu aveam destula incredere in el.Vorbele astea nu au incetat si mereu cand ne plimbam ne intalneam cu colegi care spuneau:”Ce iarasi va plimbati?La intalnire?Vedeti sa fiti cuminti,sa nu faceti pros
tii”.Tot odata ce aceste vorbe se indeseau,noi doi parca de mai distantam.Cu cateva zile in urma,stateam pe o banca in parc si ne jucam pe telefon.Trec 2 colegi de clasa si cu inca un baiat pe care nu-l cunosteam si ne zice baiatul ala necunoscut:”Ce nu stati in brate?Ca astia 2 mi-au zis ca sunteti iubiti si va plimbati prin parc si va pupate”.Pot sa spun ca in acel moment parca mi-a dat cineva cu o piatra in cap,am ramas demoralizat complet,voiam sa se deschida pamantul sa ma inghita.Colegul meu la fel a ramas cu o mimica si nu a spus nimic.Am mai spus eu ca aia sunt prosti,dar tot moralul imi era cazut,in ziua aia nu am mai vorbit mai deloc cu nimeni.Dar si colegul meu s-a facut ca ploua si nu prea mai vorbeste cu nimeni de atunci,nici nu sta cu mine la pause,sta doar in banca cu mine la ore,dar nu prea vorbim.Sunt foarte prost dispus ca nu vorbeste cu nimeni,ma tem sa nu-mi pierd prietenul,caci cu el ma inteleg cel mai bine.Ca sa spun ca pe mine ma atrag sexual bai etii si asta este o problema grava,el nustiu ce-I place,dar am observat ca este atent la baieti si mereu imi face glume cu tematica gay.In banca sta mereu inspre mine si ma mai pipaie uneori.Avem multe in comun,insa foarte ma tem ca prietenia noastra poate sa se spulbere.Acum nici nu mai stiu ce sa fac,nu am cu cine sa vorbesc.Sunt cu morala la pamant si plus ca am si o rusine foarte mare de ceea ce vorbesc colegii.Ma tem sa nu intru in depresie,mai ales ca am o gramada de pregatiri pentru olimpiada nationala de fizica si ma simt foarte prost,simt ca toti m-au parasit,ma duc la scoala cu deasila.
Nustiu ce s-a intamplat cu mine in ultema vreme cu mine,inainte eram altfel,aveam o multime de scopuri,iubeam lumea.Dar acum nu mai stiu ce vreau de la viata, nu am nici un scop, nu mai vad frumosul din viata.
Ce stat ati putea sa-mi dati?Cum sa scap de toate astea?Cu parintii nu vorbesc!Va multumesc anticipat.

Ioana Bianca 9:44pm Feb 27
In primul rand, sa stii ca liceul este o perioada plina de incercari. Fiecare simte nevoia sa se afirme, sa iasa in evidenta, sa se integreze cumva. Intrucat tu ai rezultate bune, nu reusesti sa petreci atat de mult timp cu ei si de aceea sunt rautaciosi. Esti prea tanar ca sa crezi ca nu exista prieteni adevarati sau ca cineva te-ar folosi. Pana la urma, cu totii daruim si primim intr-o relatie de orice fel. Daca te simti singur, poti merge la psihologul scolii, te va ajuta sa vorbesti cu cineva care este impartial. Mult sucess la scoala! Si fii tare!

Cristina H. B. Docan 9:01am Feb 28
Dragul meu “simplu baiat de 16 ani”, o sa-ti impartasesc un mic “secret”: eu am o slabiciune pentru oamenii frumosi. Si pentru cei frumosi la exterior,de ce nu?, caci “ce-i frumos, si lui Dumnezeu ii place”. Dar mai cu seama pentru oamenii frumosi in interior… Tocmai de aceea, mi-e, de fiecare data, teribil de ciuda!, sa constat ca ei sint oamenii cel mai putin capabili sa-si perceapa propria valoare, la adevaratele ei cote. Exact oamenii care au cu adevarat motive sa fie impacati cu ei insisi; sa fie multumiti de ei insisi; sa se simta bine in propria lor piele – ei bine, exact aceia sint mai orbi la propria lor frumusete; si mai vulnerabili la atacurile celor care nu se ridica nici pe departe la nivelul lor! N-o sa-ti fac nici o recomandare acum – nu pentru ca n-as avea multe a-ti spune sau n-as fi sigura ca am cu cine purta un dialog constructiv. Pur si simplu, spatiul acesta de conversatie nu ma inspira. Dar vreau sa-ti impartasesc – ca om care a avut de-a face, de-a lungul vietii, cu mii de persoane – ca atributul de “simplu” nu are mai nimic de-a face cu tine. Tocmai de aceea, te incurajez sa interactionezi cu persoane… la fel de “simple” ca si tine ;) , care sa te poata sprijini in aceasta perioada. E cam tulbure emotional, ce-i drept – dar nu traiesti nimic din ceea ce nu se poate depasi cu succes, daca soliciti un pic de ajutor! Lumea aceasta asa este construita: sa ne scoata din singuratatile noastre, ca sa ne arate cit de minunat este sa intilnesti oameni cu care a poti impartasi bucurii, sentimente, valori… Atunci cind, dintr-un motiv sau altul, noi ne “retragem din lume”; sau ne blocam in singuratate pe undeva, se intimpla ceva ca sa ne reintegreze, sa ne reconecteze la alti oameni. Cum ar fi, de exemplu, o intimplare ca asta, a ta… :)

Olga Dimancea 10:00am Feb 28
Ai o varsta frageda, la care poti fi usor vulnerabil pentru unele persoane din jur. Ce este mai greu – desi apparent esti impacat cu asta – este faptul ca te afli departe de casa, printre oameni care nu sunt “familia”. Uneori putem singuri sa cautam izolarea, gandind ca ceilalti nu ne vor in preajma lor. Nu stiu exact ce fel de experiente ai avut insa cred ca ai mult mai multe de spus in legatura cu tine si poate chiar de inteles in privinta framantarilor tale. Sprijinul psihologic iti poate fi de folos, fii autentic si deschis si iti doresc din tot sufletul sa ai parte de multe clarificari care sa te sprijine in drumul tau prin viata! Mult success in tot ce faci!

Facebook si parteneri

Loading

Sustinem

vegani romania

Implant dentar pret

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

16002 raspunsuri primite pentru 3293 intrebari
(in categoria actuala: 2074 raspunsuri primite pentru 493 intrebari)