Mesaj:
Am un baiat de 24 de ani si o fetita de 12 ani. Sunt intr-un impas: nu stiu daca e bine sa ma despart o perioada de timp de sotul meu deoarece avem probleme mari cu baiatul, din pricina caruia ne certam frecvent. Acesta (baiatul) nu lucreaza si are un anturaj deocheat. Sotul spune ca ar fi bine sa ne despartim pt a-l forta sa se intretina singur. Eu sunt de parere ca ar fi bine sa-i acordam sprijin de specialitate(internat) (de altfel a mai avaut 2 tentative de unde a venit mai rau ca inainte). Are terminata facultatea cu greu, nu se casatoreste, in schmb orice relatie se termina cu depresii cu planset si cu mare greutate. El spune ca pune suflet si nu poate accepta usor o despartire definitiva de fata. Au fost vreo 4 -5 astfel de prietenii. Este f activ sexual. Aceasta situatie a parut de cand terminat liceul. Au fost si probleme cu politia: l-au reclamat fostele prietene ca nu au fost respectate sau au primit cate-o palma cu injurii etc. Cu tatal sau nu se intelege deorece nu ii tolereaza iesirile desi cand a putut sa stea de vorba cu el i-a explicat cu multa intelepciune totul… Pe mine ma manipuleaza asa cum vrea pentru ca simte cum imi tremura inima in mine cand e vorba de el. De la sora lui ia mereu bani, cat de putin. Nu o suporta pe soacra mea spunand ca seamna taica-sau ff bine cu ea. Efectiv il uraste pe tatal sau si m-a amenintat ca o sa-l bata odata… Acuza ca sotul l-ar fi lovit in clasa a 7-a ff tare si nu-l poate ierta pentru asta. Eu nu-mi aduc aminte dar e sigur ca de atunci si pana atunci nu l-a lovit. Are perioade de depresii pe care le trateaza cu pastile date de medic de specialitate si care nu fac decat sa amelioreze starea sa.
Intrebarea era daca ma despart de sot se va apuca de treaba sau va adanci si mai mult ,,rana pe care o are in suflet,, asa cum spune el. Poate ca un dus rece nu i-ar strica.
In copilarie—inca de la trei ani a plecat de acasa traversand orasul pentru a ajunge la mamaia si chiar s-a descurcat f bine. Apoi in fiecare an a facut cate o boacana de acest fel. Nu a luat la facultatea la care a vrut sotul meu si pentru acest lucru sotul meu nu a mai vorbit cu el un an jumatate ,,l-a ignorat,, crezand ca ii da o lectie. NU a facut decat sa-lurasca si mai tare. Nu stiu ce sa fac! Sunt intr-o dilema totala.

pare ca fiul dvs sufera de o tublurare de personalitate asupra careia ar fi indicat sa insistati! mergeti impreuna (toti 3) la psihiatrul sau (eventual mai consultati alti 2 psihiatrii), mergeti la un terapeut de familie (tot impreuna) si incercati sa vedeti ce se intampla in aceasta triada. Puteti reveni aici cu informatiile pe care le aflati intre-timp. Succes!

Incercati sa mergeti la un psiholog, cel mai indicat ar fi individual ( fiecare membru al familiei chiar si cea mica ) + colectiv. Cautati un psiholog specializat pe psiho familiei. Despartirea de un stimul nu reprezinta solutionarea problemei

Psihiatrul sau psihologul sunt solutii nepotrivite aici! E nevoie de un PSIHOTERAPEUT, pentru INTREAGA FAMILIE. Orice alt comentariu e inutil, problema se rezolva in 10-20 de sedinte de psihoterapie.

Draga doamna, nu vad de ce ar fi un dus rece pt fiul dv despartirea de sotul dv???? Care-i legatura? Daca nu se suporta reciproc, oricum… pt el ar fi ca si cum ar fi castigat o batalie, in fata dv… Nu e cazul ca o fam sa se destrame si sa sufere altii, el va manipuleaza pur si simplu, vazand ca nu-i puteti rezista. Are nevoie de consult psihiatric si psihologic acest copil, are nevoie de psihoterapie in completarea tratamentului. Spuneti ca de cand era mic avea un comportament nefiresc, deci e cazxxul sa luati taurul de coarne pana nu este prea tarziu. Spuneti ca mai aveti si o fetita de 12 ani… La ea v-ati gandit? Are si ea de suferit intr-un fel sau altul, trebuie protejata. Dv puneti problema intr-un fel nesanatos, asa mi se pare mie, gandindu-va numai la baiat si fiind dispusa sa faceti niste alegeri care nu cred ca ar aduce ceva bun in fam dv., niciunui membru al fam. Cu baiatul la psihoterapie si fiti fermi cu el!

De fiecare dată când un om spune către altul, nu fă aia sau ailaltă, chiar nu îţi este teamă să ai un asemenea anturaj, de ce bei atât de mult, există o diferenţă fundamentală în modul de funcţionare al sistemului opioid al fiecărui individ. Pe baza lui omul poate discerne ce este ‘Rău’ sau ‘Bine’. Adică există conceptul de "exces de opioizi" favorizat de consumul de alcool, făinoase (despre care se ştie că permeabilizează bariera hematoencefalică şi uneori pot cauza boli psihice grave), sau indirect prin deficitul de niacină samd. Cam acelaşi lucru se întâmplă când cineva este îndrăgostit, alţii neputând înţelege ce SIMTE celălalt şi de ce acţionează tocmai în acel mod .
Din câte aţi menţionat, această ipoteză se confirmă şi în cazul băiatului dvs, fiindcă excitaţia sexuală este fundamental asociată cu suprastimularea receptorilor de opioizi.

Dacă aş fi în locul dvs. aş merge de la bun început pe ideea că suferă de un sindrom al intestinului permeabil, cu sindrom de malabsorbţie. Deci sunt necesare nişte teste de laborator pentru boală celiacă + alte intoleranţe alimentare (soia, lactate şi orice alt aliment cunoscut că ar putea dăuna). La fel puteţi încerca şi teste pentru deficienţe nutritive: B12 + folat(deci testaţi şi homocisteina), vitamina D, magneziu etc. Indiferent dacă are sau nu o problemă cu toate aceste alimente, încercaţi să-l atrageţi cu o dietă sănătoasă. Mai multe informaţii puteţi găsi aici http://wp.me/p48646-a

Pe de altă parte există şi abordarea psihoterapeutică, iar Andras Feldmar are nişte interviuri care pun pe tapet câteva idei apropo de situaţia pe care aţi expus-o la început. http://wp.me/p48646-8p

Se pare că până acum aţi mers "pe mâna soţului" iar rezultatele nu sunt cele aşteptate: fiul dvs îl urăşte, tatăl lui şi soţul dvs nu-i vorbeşte, Soţul dvs ar fi vrut să aleagă el în dreptul fiului său o facultate. Acum soţul dvs vine cu propunerea despărţirii, pentru a……. Ce veţi rezolva? Se poate ca unele reacţii ale fiului dvs să se datoreze tocmai acestor strategii defectuoase de educaţie. Şi se pare că acest fiu îşi doreşte, mai mult decât orice, să fie acceptat şi iubit: puteţi să-i oferiţi asta, dvs şi tatăl lui? Acesta ar fi prumul lucru pe care să-l faceţi: să-l iubiţi, prin iubire înţelegând şi disciplina (pe mine mă manipulează….). Al doilea lucru este să-i plătiţi câteva şedinţe de terapie. Ideal ar fi ca şi dvs să intraţi în terapie alături de el, aveţi nevoie……

Draga doamna, intelegeti ca nu sunteti salvatorul nimanui, nu veti putea salva niciodata pe cineva care nu vrea sa se salveze. E evident ca va iubiti fiul mai presus de toatesi sunteti in stare de orice sacrificiu pentru el. Desi poate parea ciudat, fiul Dvs. se simte bine in postura in care se afla, pentru ca, in ciuda suferintei (pe care si-o produce singur, repetand aceleasi greseli), primeste toata dragostea neconditionata pe care si-o poate dori, de la Dvs, ori acesta pare sa fie scopul lui final. Mergeti cu el la terapie, nu mergeti pe ideea tratamentului medicamentos. Aveti nevoie amandoi sa priviti lucrurile din adevarata lor perspectiva, scapand de deziluzia in care, in mod evident, va aflati amandoi in acest moment. Nu este momentul sa mai amanati si nici sa incercati sa le rezolvati dumneavoastra pe toate, pentru ca, vedeti bine, aceasta atitudine nu v-a adus prea multe beneficii nici pana acum. Numai bine!

Draga doamna, va propn un scurt exercitiu de imaginatie. imaginati-va ca fiul dvs. este un copac care inmugureste, infloreste si da roade. Si mai imaginati-va ca dvs. membrii familiei sunteti vreamea. Credeti ca vremea influenteaza in vreun fel copacul? Credeti ca are copacul nevoie de vreme frumoasa sau de furtuna? Lasand metaforele de-o parte, parerea mea este ca aveti nevoie de psihoterapie de familie. Specialistul va ajuta sa gasiti solutii pt. a gestiona anumite situatii si se vor scoate la suprafata anumite lucruri. Nu trebuie sa va temeti, ci doar sa participati impreuna la sedinte. Mult succes!