Mesaj:
Buna ziua,

Sunt f trista, am 27 ani, si nici o sansa sa cunosc pe cineva pt casatorie. Parintilor le e rusine cu mine, nu vb cu mine, ma evita, dar eu nu am nici o vina, pur si simplu nu am avut sansa sa cunosc pe cineva. De la varsta de 22 ani nu fac decat sa-mi caut ceva de munca, pt ca asa am crezut ca este normal. Asta a fost principala mea grija, si neavand bani si posibilitati, am stat mai mult inchisa. Efectiv, nu am unde sa cunosc, si mi se pare ca nu am nici o sansa sa intalnesc pe cineva. Oare de ce ? Unde iti poti cunoaste viitorul sot ? La munca nu, in oras nu, prietenii nu-mi fac nici o legatura cu nimeni, vor sa ma aiba numai pt ei si atat, si atunci unde iti poti cunoaste viitorul partener ? Mi se pare ca am caile inchise.
Alt lucru care ma doare si mai tare este ca nici macar parintii nu-mi sunt alaturi moral, dimpotriva, si ma fac sa ma simt ca naiba. Ei sunt divortati, eu am crescut cu mama, dar ea a fost o pers dificila, ne tinea fara mancare, fara apa calda, fara caldura, in injuraturi si blesteme, si de la 18 ani am plecat de la ea la facultate, pe banii tatei. Norocul nostru a fost ca tata avea o situatie f buna cu banii si a putut sa ne ofere conditii si un trai decent. Mama a fost f bucuroasa ca am plecat si nici nu a vrut sa mai auda de noi ( suntem 2 gemeni). Tata ne-a iubit si a avut grija de noi dar de la distanta, prin prisma jobului sau. Dintre parinti, cu adevarat aproape nu ne-a fost nici unul, am crescut fara tata, si mama fiind o pers f dificila, ne-a tinut sub orice critica, nu am simtit nici o clipa caldura din partea ei, ea ne-a crescut in mentalitatea ca copii sunt ceva rau, negativ, o povara . Nu stiam ca intr-o familie exista si un "tata", ea ne-a invatat ca intr-o fa
milie este doar mama si atat, abia cand am intrat la scoala, la 7 ani, si auzeam pe la copii cuvantul "tata", am aflat ca de fapt intr-o familie exista si un tata. Ma rog, noi f tarziu am reusit ca luam legatura cu tata, pe la varsta de 14 ani, pt ca deja ne marisem, si mama nu mai putea sa ne interzica sa ne vedem cu el. De atunci a fost ceva mai bine. In fine, problema e ca desi singurul parinte cu care ma intelegeam bine este tata, el are si el viata lui, si e si normal si inteleg asta. El considera ca am o varsta, ca el mi-a oferit destul, si ar trebui sa fiu si eu pe picioarele mele, mai ales maritata. Are o impresie f proasta despre mine pe acest motiv, si incearca sa nu se vada cu mine, de mult timp, nici macar nu mai vb cu mine. Problema e ca eu sunt total singura, nu am pe nimeni in jurul meu, nimeni nu vb cu mine, nimeni nu ma intreaba ce fac, si singurul meu sprijin este de fapt el . Sunt lipsita de orice posibilitati morale , sufletesti, nimeni nu-mi spune o vorba buna, nu simt ca cineva se gandeste vreun pic la mine sau ii pasa. Eu stau singura, nu pot sa ies pt ca nu am bani, prietenii oricum toti sunt ocupati, si ma simt fara nici o sansa. Ar fi contat fff mult sustinerea morala. Acum, dupa cum v-am zis, nu stiu ce sa fac cu viata mea, imi doresc cu orice pret sa-mi intemeiez o familie, dar nu am pe nimeni, si nici sanse sa cunosc. Pe timp ce trece , sunt din ce in ce mai denigrata pe acest motiv, ca nu sunt maritata, si au si dreptate, am 27 ani…

Eu cred ca asa-zisa denigrare nu exista decat in mintea ta. Adica, tu te denigrezi pentru ai senzatia ca nu valorezi nimic daca nu ai un barbat langa tine. Ceea ce nu este nici adevarat, dar mai ales nu-i deloc benefic. Si apoi, mai ai si convingerea ferma ca nu ai vreo sansa sa intalnesti un barbat care sa te accepte ca sotie. Ti-ar prinde bine putina terapie care sa te ajute sa -ti vezi si sa-ti apreciezi calitatile (pe care fiecare dintre noi le are) , sa-ti cauti un servici (chiar daca gasesti unul sub nivelul pregatirii tale profesionale), si mai ales sa fii convinsa ca undeva exista si acel om care sa te iubeasca si sa te ia de nevasta. Dar, pentru a-l gasi, e necesar sa te iubesti si sa te apreciezi tu intai!

sunt de acord cu colega mea! Din pacate in cultura noastra exista aceasta stigma (dupa parerea mea retrograda) ca trebuie sa faci copii (ca femeie) pana la varsta X. Intrebarea mea este DE CE? Daca persoana nu este pregatita sau nu vrea sa aiba copii… de ce TREBUIE sa ii faca. A intemeia o familie nu este deloc ceva usor… necesita timp, incredere, putere financiara corespunzatoare, cei doi trebuie sa fie compatibili, etc. Din cauza acestei stigme multe cupluri au divortat dupa cativa ani de casnicie lasand si cel putin un copil traumatizat in urma. Ce iti pot recomanda este sa stai linistita, sa te concentrezi pe tine, pe a te intretine in primul rand singura (independenta), iar partenerul potrivit o sa vina atunci cand va putea sa vada cine esti cu adevarat. Incearca totusi sa faci un efort si sa incepi o psihoterapie/dezvoltare personala care sa te ajute in acest proces. Se poate, succes!

Pare din ce ai scris ca parintii tai ti-au oferit ce au putut ei si acum se asteapta sa te descurci cu viata ta. Ei au asteptari de la tine pe care nu stii cum sa le realizezi. Iti recomand sa apelezi la terapie sau dezvoltare personala pentru a intelege cum anume doresti sa iti organizezi viata in asa fel incat sa fii multumita.

Buna, eu cred ca sunt destui barbati care vor sa iasa cu fete ca tine, care nu sunt axate neaparat pe partea financiara! Cat despre casatorie, ai putea sa te relaxezi mai mult si sa nu faci din ea scopul vietii tale, doar pentru gura lumii, pentru ca oamenii vorbesc oricum indiferent ce ai face tu. Cred ca mai degraba e important sa faci ceea ce simti ca te face sa te simti bine, ca te face fericita. Poti iesi la intalnire cu un barbat ara sa te obsedeze ideea casatoriei, ci doar asa pentru placerea de a fi cu cineva care-ti place, iar dac va evolua catre casatorie bine daca nu este o experienta placuta care te ajuta sa evoluezi personal! Succes!

Draga mea, desi stiu ce povara este singuratatea, stiu si ca este mai mult decit necesar sa fii informata ca, in conditiile date, ultimul lucru pe care ar fi intelept sa-l doresti si urmaresti – este sa-ti gasesti ACUM pe cineva! In universul acesta opereaza niste legi anume, cit se poate de fixe (ca sa nu spun rigide), care hotarasc cine pe cine poate atrage; in baza caror criterii. Iar partenerul pe care l-ai putea tu atrage in acest moment nu prea este unul pe care sa ti-l doresti… De aceea, si aceasta "intirziere"; acest "batutul pasului pe loc". Esti "asteptata" sa faci, inainte de asta, anumite schimbari. Pentru ca sint necesare niste schimbari; unele tranformari in ceea ce priveste mentalitatile, gindurile, sentimentele care te caracterizeaza, astfel incit, la capatul acestora, sa poti trai in parametrii pe care tu (si oricare alt om) ti i-ai dori. Iti recomand sa asculti un material, care te va lamuri intr-o oarecare masura, raspunzindu-ti si la intrebarea "eu de ce nu?" In plus, iti recomand sa cauti in biblioteci carti de dezvoltare personala; sa urmaresti materialele Revistei Psichologies (cauta pe facebook). Sa faci toate demersurile care iti sint la indemina, pentru imbunatatirea imaginii de sine si pentru intelegerea mecanismelor vietii, astfel incit sa-ti poti creste inclusiv increderea in aceasta; si in faptul ca ea te poate sprijini in orice iti propui. Iti tin pumnii si sa auzim si de bine! http://www.youtube.com/watch?v=pqZjrvgzkQI

cati admiratori, te adora in taina si niciunul nu indrazneste sa faca primul pas! . . . singuratatea te taie, nu e ca un cutit la os, e un cutit care trece prin os, stiu ce inseamna acest lucru. singuratatea face din om, o creatura artzagoasa, atzoasa, rece si responsabila. poate mai esti si de moda veche si astepti el sa te abureasca, pana nu mai ai puterea sa-l refuzi. in ziua de azi, relatiile se fac altfel. fata e mai indrazneata decat baiatul, e mai bagareatza-n seama, nu mai zic, sentimentul de puritate e sfidat de avalansa nazdravaniilor dintre cei doi, comunicarea, spontaneitatea, creeaza legaturi durabile, sau mai putin durabile! mergi la coafor, mergi la un capucino la o cafenea, in parc, etc pt tine mai intai, pt socializare, chiar cu femeile, nu musai cu sufletul pereche. si cand vezi un baiat dragut, n-ai decat sa pocnesti din degete, si-l ai deja la degetul mic. de ce nu crezi acest lucru?! incearca si-ai sa vezi!

Ai două variante suplimentare recomandărilor de mai înainte. 1 hipnoză și 2 astrologia. Prin astrologie afli de ce ai venit în această viață, ce misiune ai primit și când te vei căsători (dacă te vei căsători) în această viață și ce trebuie să faci pt asta. Prin hipnoză poți călâtori și îl poți căuta pe cel cu care te vei căsători în această viață (dacă el există). Mult succes!

ahhhhh…..foarte multa negativitate, multe emotii puternice, unele dintre ele chiar paradoxale, multa distorsiune cognitiva si foarte multe asteptari, dorinte, vise care, din pacate astepti, sa ti le implineasca un barbat, viitorul sot. Din experienta mea profesionala pot spune ca daca tu gasesti acum un sot , in starea actuala a dezvoltarii tale personale, sansele pentru un divort sunt foarte mari. Apoi la toate necazurile vietii tale se mai adauga suferinta legata de un divort cu sau fara copii. Sunt rea? Nu, nu sunt, iti arat drumuri batatorile de alte persoane ca tine. Iti recomand din suflet sa cauti implinirea ta personala, sa gasesti cai de echilibrare a vietii tale in toate aspectele, dupa care sa te gandesti la maritis. Invers, poate aduce extrem de multa suferinta, iar la tine paharul de suferinta este plin.

corectez: rece si respingatoare. nu vroiam sa scriu ,,responsabila", in contextul de mai sus.