Login

Sfatul Terapeutului

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Mi-a decedat singurul copil acum 8 luni si eu nu realizez nici acum ce mi s-a intamplat. Singurul lucru pe care simt ca l-as face este sa dau cu capul de pereti, sa sparg tot pe ce pun mana, sa urlu.

Terapeuti RO 12:46pm May 22
Mesaj:
Buna ziua.
Mi-a decedat singurul copil acum 8 luni si eu nu realizez nici acum ce mi s-a intamplat. Nu pot crede ca am pierdut-o. Ma duc la mormantul ei ca si cum m-as duce la cineva pe care l-am cunoscut dar atat. In schimb nu am curajul sa-i deschid dulapul, sa ma uit in lucrulrile ei, traiesc intr-o negare permanenta si nu stiu daca asta este normal. Singurul lucru pe care simt ca l-as face este sa dau cu capul de pereti, sa sparg tot pe ce pun mana, sa urlu . Imi scund gandul ca ea nu mai este intr-un colt al mintii ca sa pot merge mai departe. Toata lumea imi spune : roaga-te. Ma rog, dar eu nu sunt un om prea credincios si nu sunt convinsa ca o pot ajuta cu rugaciuni.
Am uitat sa va spun , se pare ca fiica mea s-a sinucis. Nu stim exact, dar a mai avut doua tentative. De data asta pare a fi altceva.
Nu stiu ce sa fac, sunt ca un robot si ma ganesc de multe ori sa ma duc dupa ea.
Multumesc.
Miriana.

Botezat Radu 12:51pm May 22
Sincere condoleante! Ar fi bine sa mergeti totusi la un psiholog cu care sa discutati pe larg aceasta tragedie din vaita Dvs. Sunteti in doliu acum si este normal ceea ce simtiti, mai ales ca este vorba despre pierderea (nenaturala) a copilului Dvs. Daca simtiti nevoia, puteti cere si parerea unui psihiatru

Cristina Hazulea 12:51pm May 22
Incercati sa mergeti la cateva sedinte de terapie. Sa incercati impreuna cu terapeutul sa treceti prin etapele doliului

Gabriela Andrei 12:55pm May 22
Intr-adevar sunteti inca in doliu si v-ar putea ajuta sa treceti prin aceast durere suportul unui psihoterapeut. Va poate fi alaturi si va poate ajuta sa intelegeti mai multe, sa dati un sens. In acelasi timp, incercati sa faceti toto ce simti in legatura cu ce s-a intamplat – sa mergeti la biserica, la cimitir. Dati-va voie sa plangeti, daca asta simtiti. Imi imaginez ca treceti prin ceva foarte dureros si dificil, ca va e greu sa acceptati. Multa putere, va doresc!

Grigoras Nitica 2:14pm May 22
Condoleante!Aveti de parcurs cateva etape pana la acceptarea acestui fapt dureros.Prima etapa este cea prin care treceti acum,negarea urmata de furie,depresie etc.,ultima este acceptarea si important este sa le consumati pe toate.Eliberarea,vindecarea poate veni mult mai bine cu ajutorul unui specialist care sa va consilieze,orice sfat bun va poate ajuta.Multa putere,forta in accesarea resurselor interioare….Am trecut si eu printr-o situatie diferita dar asemanatoare dintr-un anumit pct.de vedere,fratele meu a murit la numai 43 ani recent si tatal cand eram copil si va pot spune ca am reusit sa trec mai usor incercand sa-mi ocup timpul cu tot ce putem sa fac(sportul ajuta,mersul pe jos etc),am plans cand mi-a venit sa plang si am vb.cu pers.care mi-au dat sfaturi bune,m-au ajutat sa ma eliberez.Succes!!!

Nicoleta Martin 4:09pm May 22
Stiu ca suna ca un cliseu, dar un terapeut va poate ajuta. perioada de doliu are etapele ei , fiecare cu o intensitate diferita, cu sentimente, frustrari, durere, dar si liniste. Va doresc multa putere sa mergeti mai departe.Dumnezeu are planuri pentru fiecare dintre noi!

Viorel Mocanu 5:08pm May 22
"Am uitat sa va spun , se pare ca fiica mea s-a sinucis. Nu stim exact, dar a mai avut doua tentative"…. VA SIMTITI VINOVATA pentru gestul "extrem" al fiicei dumeavoastra??? Eu voi privi acest caz de la "determinarea" ce-a dus-o pe fiica dumneavoastra la asa decizie. Spuneti ca sinteti mama ei? "Nu pot crede ca am pierdut-o." Intre cele doua tentative de suicid ce decizie ati luat? Atunci nu era fiica dumneavoastra? Uneori ne pare rau de lucrurile pe care le puteam face pentru a "salva" ceva… iar cind acel ceva nu mai este – apare regretul… Din descrierea dvs. lispsesc "niste scene"… iar aceste "scene" aduc rezolvarea "cazului"….

Gabriela Andrei 5:12pm May 22
Viorel Mocanu induceti niste sentimente (de vinovatie) care poate nu exista. De cele mai multe ori este imposibil sa salvezi o persoana de la sinucidere, in cazul in care vorbim de tulburari grave precum depresia majora. In acest caz nu e responsabilitatea nimanui ca s-a intamplat astfel. Cred ca toate aceste ipoteze merita sa fie discutate intr-uncadru terapeutic. E mai safe pentru persoana indoliata care si-asa trece cu greu prin aceasta experienta.

Viorel Mocanu 5:21pm May 22
Gabriela Andrei aveti mare dreptate, insa cind o persoana cere un sfat "online" si nu sint mentionate si cauzele ce au dus "fapta"… e corect sa luam in calcul mai multe "scenarii"… orice persoana poate fi ajutata insa nu stim daca persoana sau persoanele din jur au facut ceva concret sa ajute persoana care a luat acea decizie extrema….

Gabriela Andrei 5:24pm May 22
Va inteleg rationamentul Viorel Mocanu. In acelasi timp v-as intreba la ce o ajuta acum toate aceste ipoteze? Evident ca ele pot fi verificate si analizate in cadrul terapeutic, astfel incat persoana sa isi clarifice experienta, dar pentru aceasta are nevoie de suport emotional, pe care din pacate nu il putem oferi online. De aceea e important sa caute ajutorul acolo unde considera: la preot sau la psiholog, astfel incat sa treaca mai usor, sa gaseasca un sens in ceea ce s-a intamplat.

Gerard Stroe 5:36pm May 22
Condoleantele mele!!! Terapia va foate ajuta sa va ghideze catre rezolvarea asa ziselor "unfinished businesses" cu fiica dvs, sa va clarificati intrebarile, nelamuririle, temerile etc. legate de aceasta pierdere, dar nu va poate lua durerea, pentru ca aceasta durere provocata de pierderea cuiva atat de important va fi traita cu terapie sau nu, "doliul pierderii" va fi parcurs oricum! O faza de negare este normala, dar deja ati inceput sa traiti si faza de furie, va urma cea de depresie, apoi acceptarea si in final impacarea (aceste etape nu se delimiteaza clar, ele se intrepatrund in trecerea de la una la cealalta). Impacarea va presupune pastrarea vie a AMINTIRII ficei dvs, fara a mai incerca sa o aduceti inapoi. Am scris cu majuscule pentru ca este sanatos sa nu o uitati, ci sa vi-o amintiti, dar sa fiti constienta ca o pastrati doar in amintire, pentru ca ea este acum in trecut nu in prezent!

Oltean Loredana 6:25am May 23
Va sugerez sa incepeti un demers psihoterapeutic, aveti nevoie.

Grigoras Nitica 10:56am May 23
In aceste situatii,regretele apar indiferent daca esti vinovat sau nu(vinovat este cel ce vrea sa faca rau si este constient ….),mereu este loc de mai bine….Sensul pe care l-am gasit in aceste situatii este..”Suntem doar simplii trecatori acum,aici si avem de lasat cateva urme ca orice trecator.Altii pleca,altii vin ca dovada faptul ca-n ziua inmormantarii fratelui meu(”coincidenza?!"")am nascut un baietel care avea trecuta data de nastere a fratelui meu ca termen…Va doresc din suflet,sa treceti bine peste aceasta situatie si ,daca aveti o varsta acceptabila(max.45)apta de a mai face copii,sa dati nastere,viata la altii,poate fi si asta o solutie…..

Neli Pena 12:17pm May 23
Stimata doamna, va transmit cele mai sincere condoleante.Din pacate singurul lucru cu care va pot ajuta eu, este sa va dau doar niste informatii pertinente cu privire la starile dvs. emotionale.In astfel de situatii, dramatice din pacate, starea de soc si negarea sunt doua mecanisme naturale si functioneaza adesea simultan pt. a oferi un scut suplimentar de protectie emotionala.In momentul in care o persoana primeste o veste atat de traumatizanta, mintea sa functioneaza ca un pilot automat.Cele doua mecanisme sunt prezente in travaliul de doliu.Insa, elementul cheie care contribuie la procesul de vindecare a ranii sufletesti este durerea.Pana cand toata aceasta durere nu va fi scoasa la suprafata si nu este exprimata si acceptata, vindecarea nu este posibila.Travaliul doliului este o calatorie anevoioasa, care se face cu pasi mici. As putea sa scriu mult mai mult de atat, insa cred ca sunt suficiente informatii pentru momentul la care va aflati.Daca nu va puteti permite un psihoterapeut ne puteti scrie in continuare.Va doresc din toata inima sa treceti prin aceasta experienta traumatizanta cat mai usor.

Mihaela Constantin 7:17pm May 23
Draga mea e f greu sa mergi mai departe stiu cum e sa perzi un copil au trecut 11 ani de cand mi-am pp

Mihaela Constantin 7:32pm May 23
perdut baiatul într-un cumplit accident"înecat an dunare mia fost f greu, dar mam ampacat cu soarta trebuie sa mergem mai departe.noi traim pe jumaatate dar cu ajutorul familiei si a bunului dumnezeu o sa mergem mai departe

Mihaela Constantin 7:34pm May 23
iartama daca n-am fost prea explicita

Carmen Caramlau 7:57pm May 23
Buna Miriana. Te-ai deconectat de la viata, draga mea. Ceea ce traiesti acum e modul prin care subconstientul tau a ales sa suporte o asemenea durere. Te apara si bine face. Constientul tau nu intelege, pentru ca este deconectat de la realitate. Daca nu te atrage perspectiva terapiei, intra pe internet si invata tot ce poti despre EFT (tehnicile de eliberare emotionala). Functioneaza fenomenal de bine pentru ca te reconecteaza cu tine insati. Vei plange mult in sesiunile de terapie EFT, vei scoate la iveala sentimente, trairi, amintiri pe care nici macar nu-ti imaginai ca le ai, dar acest proces de curatire, de eliberare efectiva din punct de vedere emotional te va ajuta sa renasti. Ok? Numai bine!

Facebook si parteneri

Loading

Sustinem

vegani romania

Implant dentar pret

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

16017 raspunsuri primite pentru 3297 intrebari
(in categoria actuala: 1924 raspunsuri primite pentru 388 intrebari)