Mesaj:
Buna ziua,

Am avut o relatie de 7 luni cu cineva care m-a facut sa imi pierd increderea in mine si sa cred ca nu sunt suficient de buna pentru el. Din momentul in care s-a terminat relatia am mai vorbit cu el cam de 5-6 ori. Problema mea este ca uneori vorbesc cu el prin telefon si apoi parca o iau razna si ii trimit mesaje in care il rog sa ne intalnim ca mi-e dor de el, mesaje la care el nu raspunde, iar eu continui sa fac asta si nu ma pot opri. De exemplu aseara l-am sunat sa ne vedem si a spus ca este obosit si nu iese si apoi eu am ramas blocata acolo si i-am trimis 11 mesaje in care am insistat sa ne vedem, pur si simplu nu ma gandeam la ceea ce fac si nu ma puteam abtine, vorbeam singura pentru ca el deja nu mai rapundea si nu ma puteam opri. Astazi m-am trezit mi-am dat seama ce am facut si am inceput sa plang dupa care m-am linistit, iar putin mai devreme am inceput sa tip ca nu mai pot, ca nu mai vreau sa fac asta, mi-am aruncat hainele prin camera si am plans si am tipat cam o ora, mentionez ca nu este prima data cand se intampla. Mi-e teama ca se transforma intr-o obesie de care nu pot scapa. Ma gandesc intr-una la el orice as face, incerc sa-mi ocup timpul cu diverse lucruri dar e din ce in ce mai rau, e acolo mereu si oricat m-as chinui sa-mi opresc gandurile nu pot. Sunt o persoana rationala si realista in general dar nu pot scapa de el oricat m-as chinui. Ma gandesc ca doar dramatizez si ca nu este atat de rau, ca o sa treaca cu timpul dar cand am accesele astea de furie ma sperii si nu inteleg de ce fac asta. Am avut si inainte de el relatii si am plans si a fost greu dar nu am reactionat niciodata asa. Nu stiu ce sa mai fac sa scap de aceasta obsesie si cred ca am nevoie de ajutor profesionist pana nu se transforma in ceva mai rau.

O zi placuta.

De ce nu mergeti la un psihoterapeut, este necesar sa va recapatati puterea personala. Toate cele bune.

Va recomand sa apelati la un terapeut pentru a intelege ce anume va face sa va simtiti astfel si a va ajuta sa rezolvati situatia.Succes!

ati intuit foarte bine nevoia de sprijin, fapt pt care nu pot decat sa va felicit (este primul pas) si sa va incurajez la fel cum au facut colegele mele mai sus. Psihoterapia sigur va poate ajuta sa ‘sapati’ mai adanc si sa vedeti ‘ce se intampla?’. Succes!

Raspunsul l-adat chiar tu, in ultimele 2-3 randuri. E o obsesie, si ai nevoie de un ajutorprosesionist. Lucru care presupune sa discuti doar tu, in cabinetul unui PSIHOTERAPEUT. Atentie, medicul psihiatru NU INLOCUIESTE PSIHOTERAPIA! Si nici PSIHOLOGUL CLINICIAN. Asa ca mai intai cauta persoana potrivita. Iar argumentele de genul banilor sunt puerile, deoarece sanatatea nu se poate evalua in bani, si orice sacrificiu financiar este incomparabil mai mic decat cel facut in lipsa terapiei corespunzatoare!

"Am avut o relatie de 7 luni cu cineva care m-a facut sa imi pierd increderea in mine ". Increredea nu se afla intr-o persoana iar daca dispare, dispare si increderea. Din pacate foarte multe fiinte umane " isi pun toate ouale intr-o singura geanta si in nici intr-un caz in geanta proprie" ) iar daca celui careia i-am incredintat plasa le sparge, sa vezi atunci drama de pe lume. Este exact ca si in afirmatia: iti daruiesc inima si viata mea, ai grija ce faci cu ele. )) Cum suna? Eu as raspunde: Nu multumesc, pastreaza-le, sunt responsabilitatea ta, eu sunt responsabila pe inima si viata mea. )

Iubirea, atentia, increderea sunt toate in tine, NU DEPIND DE NIMENI. Daca dispare persoana care iti ofere toate acestea, cea care iti umple toate golurile fiintei tale atunci se intampla Exact ceea ce traiesti tu, in spatele tuturor comportamentelor descrise se a fla o teama foarte mare. Cred ca intuiesti ce zic. Cauta un specialist si impreuna descifrati misterul vietii tale. )) MULT SUCCES!!!!!

Dar de ce radeti doamna Guzu in timp ce va exprimati parerea? Mi se pare descurajator…

Doamna Ioana Alexandra, este ceea ce precepeti dvs, Intentia mea este departe de ceea ce spuneti dvs.

Intelege ca astfel de comportament il indeparteaza si mai mult de tine aproape cu viteza sunetului. Este un mister acest lucru pentru noi femeile, dar constatam ca doar atunci cand suntem echilibrate, "bine cu noi insine", suntem vazute, apreciate, iubite de ei….este vorba de un principiul al rezonantei. Cum sa atragi aprecierea celuilalt, daca tu cersesti practic atentia lui? E bine sa discuti lucrurile astea cu un psiholog. Iti doresc numai bine din toata inima.

Va-nteleg situatia,am trecut prin ceva asemanator cu sotul meu la inceputul relatiei.Este vb.de o atractie catre alesul dvs.,o atractie puternica care a pus stapanire pe actiunile dvs.in favoarea lui,dandu-i din energia dvs.lui si amplificand comportamentul lui nefavorabil dvs.Pe sotul meu l-am cucerit schimbandu-mi comportamentul exact cum a specificat doamna Dana .O sa-i fie dor de toata atentia dvs.cand n-o sa i-o mai dati(atentia) pe tava,usor,daca-i el ptr.dvs….Succes!