Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

De cand merge la gradinita, fetita mea de aproape 4 ani s-a schimbat foarte mult, in sensul negativ.

  191 vizite

Actualizat: 03 octombrie 2014 | 11 raspunsuri
Terapeuti RO 7:32am Oct 2
Mesaj:
Buna ziua. Sunt mama unei fetite de 3 ani si 8 luni si, de cand merge la gradinita, (mai exact de pe 15 septembrie anul curent) s-a schimbat foarte mult in sensul negativ. Refuza sa mearga la gradinita, nu vrea sa manance spunand ca acolo nu ii este foame, nu participa la activitati si plange foarte mult dupa mine. Cu toate acestea in prima saptamana a invatat un cantecel si o poezioara acolo. Mentionez ca, dupa spusele doamnelor educatoare, este singurul copil care mai face asta. Acasa e din ce in ce mai rau. Nu se mai intelege nimeni cu ea, plange din orice, mananca din ce in ce mai prost. In parc nu mai vrea sa socializeze cu alti copii. A devenit un calvar. Mentionez ca de la 1 an si 7 luni si pana in prezent mergea dimineata la bunica de unde o luam seara, iar pe perioada vacantelor de vara a stat la tara, departe de noi, desi ne vedeam in fiecare week-end. Cum ma sfatuiti sa rezolv aceasta situatie. Recunosc ca ma simt depasita si nu mai stiu cum sa o fac sa inteleaga
ca trebuie sa mearga la gradinita fiind destul de mare.
Gerhild Balosan 7:44am Oct 2
Se pare ca uitati, ca fetita Dv. are 3, 8 ani. Ati smuls-o dintr-un mediu ocrotit si cald, si ati dat-o la gradinita. O relatie de weekend cu un copil de aceasta virsta… nu prea e suficient. Presupun ca persoana cea mai de legatura este bunica. In prezent Dv. ati luat-o de la bunica si ati dat-o la gradinita. Presupun ca fetita intelege ca o abandonati. de aceea nu vrea sa ramina la gradinita. Nu o judecati ca pe un adul, ea nu poate sa vada o imagine in ansamblu, ea doar simte. Cel mai bine o aduceti pe bunica un timp la Dv. ca sa-i ofere fetitei siguranta, si sa-i explice ca, gradinita este ok, si nu nu trebuie sa-i fie frica.
Clau Anki 9:22am Oct 2
De obicei, copiii plang in primele saptamani la gradi din cauza anxietatii de separare; dar, dupa cum descrieti, e mai probabil ca fetita sa aiba o problema de adaptare, de la un mediu in care atentia era directionata spre ea 100%, la un mediu in care atentia sa imparte cu alti copii. Aceasta poate fi si explicatia pentru care refuza sa interactioneze cu copiii din parc. Faptul ca nu mai mananca la fel ca si alta data,t poate ii da acel sentimen de control; adica alimentatia o poate controla, pe cand afectiunea sau atentia nu. Ar fi indicat ca educatoarele sa manifeste mai multa atentie fata de singurul copil care plange. Este datoria lor sa integreze si acest copil in grupul pe care il gestioneaza. O tehnica buna ar fi sa-i ofere fetitei un loc "privilegiat", adica scaunul de langa educatoare. Apoi, ii poate da o responsabilitate prin care ceilalti copii sa inteleaga ca fetita este un membru foarte important in grup. Copiii vor transmite fara sa vrea anumite feed-back-uri pe care fetita le va interioriza si, astfel, nu se va mai autopercepe ca fiind intr-o competitie pe care o poate pierde. Daca exista un psiholog educational (nu clinician) in acea gradi, ar fi util sa-i comunicati ipoteza mea, iar acesta ar putea sa invete educatoarele sa interactioneze si sa gestioneze astfel de situatii. Numai bine!
Irina Sunda 10:43am Oct 2
Bunicii, din prea multa iubire, au tendinta de a supraproteja copilul, oferindu-i tot ce vrea. Fetita protesteaza si foloseste plansul cu functia de a obtine beneficii (semn ca aceasta strategie functioneaza). Zic asa: elaborati un plan de recompensare, ajutati-o sa exprime verbal ce simte si ce vrea (inlocuind comportamentul negativ).
Dana Dumitrescu 1:30pm Oct 2
O , d-ra Sunda cu tot respectul mai veniti si cu ceva din practica ! Niciodata sa nu va ganditi cu un copil santajeaza cu plansul ! Si la 3,8ani cu exprimarea sentimentelor verbal e cam greu . Va spun din experienta mea , ca si mama.
Dana Dumitrescu 1:31pm Oct 2
Apropo , de plans nemtii ca si englezi nu isi lasa copii sa planga !
Irina Sunda 1:57pm Oct 2
Eu nu am spus ca tb lasata sa planga. Imi pare rau ca nu ati inteles mesajul meu, ce-i drept destul de succint. In practica se face analiza comportamentului negativ. De asemenea nu am folosit cuvantul santaj, aceasta este interpretarea pe care dvs ati dat-o. Ati fi surprinsa sa aflati cat de frumos isi poate expune un copil nemultumirea in cuvinte, la un nivel potrivit varstei sale, evident.
Oprea Lucica 4:08pm Oct 2
Mamico si eu am avut fetita la fel .. la grupa mica a plans foarte mult , aproape tot anul .. cateva luni a stat doar in fata clasei langa doamna educatoare refuzand sa participe la activitati si nici nu manca acolo ( statea doar 4 ore )…m-am chinuit cam mult cu ea in primul an de gradinita . Si eu mi-am facut griji , dar din al doilea an d e gradinita s-a schimbat radical… a inceput sa-i placa si chiar s a planga s a o duc si in week-end acolo , si-a facut prieteni si ii placea sa faca tot ce-i cerea educatoarea…de mancat tot nu a mancat toti cei 3 ani de gradinita . Acum este la grupa pregatitoare , adora sa mearga la scoala , a inceput sa manance un pic si ea la pauza ( merg in sala de mese toti copii )…ideea e sa nu o fortezi , sa o faci cumva s a inteleaga ca e bine sa stea cu copii … daca vrei putem vorbi in privat aici pe facebook,
Mar Dum 3:48pm Oct 3
Dana esti prea tanara ca sa dai un asemenea sfat. Nu intamplator acolo este la moda psihiatrul pe acolo si nu psihologul…. Poate bunica a fost prea "closca" si copilul si-a pierdut increderea in el. Poate s-a incercat o metoda gresita la gradi de a o face sa nu mai planga si acum orice alte incercari sunt sortite esecului. Poate ruperea de bunica este asociata cu inceputul gradiitei, etc….Decat sfaturi fara o cauza exacta mai bine 5- 10 sedinte la un teraput secializat pe lucrul cu copii.
Dana Dumitrescu 4:26pm Oct 3
De ce credeti , Mar Dum ca sunt prea tanara ? Pt. ca nu imi permit sa tutuiesc ? Sau pt ca , folosesc expresia " cu tot , respectul ? Aveam 29 de ani in " 89 . Am trait in per. in care exista mult respect ! Nu "acolo" exista si pshiatru si psiholog si asistent social ! Si mult bun simt . Si am copil de 25 de ani crescut la cresa , camin etc . Si ceea ce spun este din experienta mea .
Clau Anki 4:49pm Oct 3
Hahaha! Bucurati-va doamna, aratati foarte tanara in fotografia de profil! Luati-o ca si pe un compliment!
Dana Dumitrescu 7:39pm Oct 3
Da , stiu asta ! Multumesc .
Postat în Copii | Relatia cu copiii | Sarcina, Sfatul terapeutului
Etichete: , ,


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita