Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Am 14 ani si ma cert cu familia in fiecare zi. Ei spun ca le-am stricat viata, tot ce se intampla, eu sunt de vina, nu ma asculta niciodata. Ma gandesc sa imi iau viata sau sa plec de acasa…

  69 vizite

Actualizat: 30 octombrie 2014 | 4 raspunsuri
Terapeuti RO 9:33am Oct 30
Mesaj:
Am 14 ani si cred ca am luat-o complet razna. Ma cert cu familia in fiecare zi,ei spun ca le-am stricat viata si toate astea ma fac sa ma gandesc sa imi iau viata sau sa plec de acasa. Tot ce se intampla, eu sunt de vina. Nu ma asculta niciodata. Toate astea doar din cauza ca sunt slaba si mananc putin. Asta li se pare lor.
Nu stiu ce sa fac. Sunt singura. Nu am pe nimeni. Toti prietenii mi-au lasat balta. Capul imi explodeaza de la atata plans.
Botezat-Antonescu Radu Andrei 9:50am Oct 30
ce iti pot recomanda este sa iei legatura cu un psiholog care sa te ajute in aceste momente, sa te sprijine. Solutii exista, paote ca nu iti sunt la indemana in aceasta perioada. Se poate, succes!
Cristina H. B. Docan 9:52am Oct 30
Stii?… Pe la virsta la care adolescentii isi traverseaza cea mai complicata perioada a vietii lor, se intimpla de multe ori ca parintii sa traverseze, la rindu-le, o perioada poate la fel de grea. Se uita la viata lor – si, mai cu seama, la cum SE SIMT in viata lor, si nu le place prea mult ce vad acolo. Doar pentru ca esti adult, nu inseamna neaparat ca ti-ai rezolvat problemele, ca ti-ai construit viata asa cum visai – sau ca, odata construita, ea iti aduce si bucurie! Ei bine, se mai intimpla frecvent si urmatorul fenomen: uitindu-se ei, adultii, la viata lor, si neplacindu-le ce vad acolo, incep sa caute vinovati. Ca doar n-o sa-si asume in intregime responsabilitatea esecului. Atit de putini dintre noi reusesc sa faca asta! … Si, de aici, incep sa curga problemele pentru copiii lor. Pe de o parte, pot fi gasiti vinovati. Pe de alta, parintii se ingrijoreaza, sa nu care cumva sa ajunga sa-si strice si ei viata… Si tooot asa inainte… Asa stind lucrurile, stii care este cel mai bun sfat pe care ti l-as da eu? Sa fii TU mai inteleapta decit ei! Sa ai tu mai multa ingaduinta. Sa iei tu mai putin personal comportamentul lor. Asta, pina cind isi vor da si ei seama ca gresesc INCLUSIV in atitudinea pe care o au fata de tine….Ce zici, poti? Noi iti tinem pumnii!
Doina Zamfirescu 9:58am Oct 30
Pentru ca din ceea ce ai scris reiese ca doresti sa intelegi si sa schimbi situatia ai putea disucuta cu parintii si sa mergi la un terapeut. Nu tot ceea ce se intampla are loc din cauza ta.
Naprusel Domnita 10:37am Oct 30
Dacă nu poţi apela la un terapeut din diverse motive ( financiare de exemplu) poţi merge să discuţi cu un preot atunci când îţi e greu, sau cu un profesor/profesoară. Îţi mai goleşti sufletul şi poate vezi lucrurile din altă perspectivă. Baftă multă şi capul sus!
Postat în Adolescenti | Preadolescenti, Relatia cu parintii / Familia, Sfatul terapeutului
Etichete: , , ,


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita