Mesaj:
Buna ziua,
An 29 de ani si urmeaza sa ma casatoresc a doua oara. Sunt cu viitorul sot de 4 ani. Nu prea stiu de unde sa incep… de la prima palma..pumn sau de la primele jigniri. AM ajuns in stadiul in care ma agreseaza aproape zilnic fizic, verbal o face tot timpul. Imi spune ca nu ar vrea sa fie asa si ca are nevoie de ajutor sa se schimbe. M-am schimbat si eu in timpul acesta. Eram un om fericit, cautam sa ajut oameni in jurul meu,zambeam mereu,eram un om cu intelegere, rabdare. Acum sunt umbra unei femei si atat. De fostul sot nu m-am despartit cu certuri. A fost de comun accord. Motivele scandalurilor…atat de marunte sunt incat nici nu imi vine in cap sa dau un exemplu. E drept ca nici eu nu mai am rabdare si cand incepe cu observatii si jigniri, incep si eu sa tip… El nu vrea sa apeleze la un psiholog. Parintii mei s-au despartit cand eu aveam 8 ani..Am suferit foarte mult. Eu si fratele meu am ramas la mama. La toate scandalurile este martor mama, care aude tot ce se intampla din camera alaturata.. O jigneste si pe ea, I se pare normal sa se poarte urat cu ea. Despre copilaria lui nu prea stiu ce as putea spune. Parintii lui sunt impreuna si are un frate. tatal lui nu a batut-o niciodata pe mama lui. Nu stiu de unde porneste violenta. Stiu ca erau scandaluri cand traiau bunicii lui. Dar ideea este ca si fratele lui are aceeasi conceptie de a bate sotia, altfel nu te intelegi cu ea.
Nu stiu daca as mai putea salva ceva. Mi-as dori pentru ca il iubesc, dar simt ca ma degradez in fiecare zi..fizic si psihic.

Un sfat…lasa-l cand inca nu e prea tarziu…

daca el nu vrea sa se trateze, cred ca va putem asigura toti de pe acest site ca nu o sa seschimbe, ba chiar o sa se inrautateasca. Dvs pareti deja o persoana traumatizata, abuzata, care are nevoie de ajutor pt a se reface. Nu cred ca este in dreptul nostru sa va spunem cum sa va traiti viata, dar sigur va putem spune ca nu se duce intr-o directie buna in acest ritm. Incercati sa va retrageti putin din viata cotidiana si sa gasiti un psihoterapeut cu care sa stati de vorba. Strigatul Dvs de ajutor este, poate, un moment propice ca Dvs sa faceti ceva bun pt viitorul Dvs. Succe, se poate!

lasa l ca asa o sa traiesti toata viata nu te mai casatori cu el NU merita

Jigniri,palme,pumni…de ce aveti nevoie de sfaturi? ,,Nu stiu daca as mai putea salva ceva. Mi-as dori pentru ca il iubesc, dar simt ca ma degradez in fiecare zi..fizic si psihic,, – Se numeste atasament fata de agresor + ca mai veniti cu un bagaj de traume din divortul parintilor dv. ,suferind dv acum si angajandu-va intr-o ,,casnicie,, ,nu puteti schimba nimic din ce a fost intre parintii dv. Va doresc intelepciune si decizii bune!!

Atunci cand alegem sa traim alaturi de un partener, nu alegem doar omul in carne si oase, ci tot ceea ce reprezinta el. Citind mesajul dumneavoastra eu am inteles ca de 4 ani traiti cu aceasta persoana, iar acum sunteti pe cale sa "legalizati" TOT ce reprezinta aceasta legatura. Mai exact ce "iubiti" la aceasta persoana si relatie, iar acum va doriti sa si oficializati?

Buna. Este legat de credintele dmv. Stam intr-o situatie abuziva, daca noi credem ceva despre acea situatie. Ne inconjuram de oameni care corespund cu noi si vibreaza cu interiorul nostru. Pozitia de victima are ca si avantaj neasumarea responsabilitati pt propriile alegeri si rezultatele lor. Intotdeauna ceilalti trebuie sa se schimbe nu noi, noi suntem perfecti ,aceasta este gandirea de victima.Este un program invatat sau mostenit. Cine ai mai fi tu, fara acest abuzator? Stai in aceasta situatie pentru ca nu vrei sa schimbi nimic, schimbrea inseamna asumarea raspunderii pt viata ta. Esti dispusa sa schimbi ceva? Esti dispusa sa iti iei viata in mainile tale?

Fara un tratament de specialitate nici un om nu se schimba cand are astfel de probleme. Intrebarea este cum ati reusit sa suportati atatia ani acest tratament?! Si cum de va ganditi sa va casatoriti cu el? Situatia nu se poate imbunatati daca va casatoriti, din contra, sa nu sperati cumva ca daca va va uni un act, va fi altfel. Ganditi-va la dv si la ceea ce va doriti de la viata, la ceea ce doriti sa faceti cu viata dv. Spuneti ca va degradati fizic si psihic, altceva nici nu va asteapta daca ramaneti in aceasta relatie. Daca el nu vrea sa faca ceva sa se schimbe, nu este nimic de facut. Se va schimba intr-o oarecare masura doar daca va dori si va cere ajutor specializat. Aici, importanta sunteti dv. Ce va doriti? Unde va doriti sa ajungeti? Va dopriti sa fiti fericita? Va doriti o relatie in care sa fiti iubita, respectata si in care sa va simtiti implinita?

cum va mai puteti casatori cu o astfel de persoana?ce iubiti la el?pumnii primiti,palmele date ,injuriile,etc…sunteti tanara inca nu e prea tarziu sa incepeti o noua viata,eu si sotul meu ne-am casatorit de foarte tineri avem 27 ani de casatorie, avem,doi copii minunati,si din iubita mea nu ma scoate,ne respectam reciproc,si impreuna trecem peste toate greutatile!

Relatia de cuplu se structureaza pe anumite legaturi si mecanisme inconstiente pe care le preluam de la persoanele semnificative,de obicei parintii. Din ceea ce spuneti, exista atat in familia Dvs, cat si a partenerului de cuplu modele de relatii disfunctionale (divorturi, despartiri) – in familia sotului e posibil ca bunicii sa fi jucat un rol mai semnificativ pentru copii decat parintii – acesta este doar o ipoteza, insa cert e ca la ambii frati exista o relatie disfunctionala si un anumit tipar de comportament. V-ar fi util sa intelegeti aceste mecanisme inconstiente care stau la baza, atat a alegerii perteneriale cat si a dinamicii relatiei de cuplu, mecanisme care, asa cum am precizat, se mostenesc si sunt rodul transmisiei psihice intergenerationale si transgenerationale (intre generatii). Descendentilor (adica dvs) le ramane sarcina de a rezolva, la nivelul relatiei de cuplu, ceea ce nu au reusit antecesorii (parinti, bunici). Reusind aceasta, relaria dvs de cuplu va fi reparatoare pentru relatii de cuplu esuate transmise transgenerational. V-ar fi utila aceasta explorare si analiza a dinamicilor inter si transgenerationale ale functionarii cuplului – veti reusi astfel sa constientizati unele mecanisme inconstiente, sa va repozitionati emotional fata de partener, sa restabiliti granite familiale, sa stopati paternuri disfunctionale de interactiune, s.a.m.d. Sper sa va fie util ceea ce am scris. Cert este ca aveti nevoie sa faceti o schimbare, sa faceti ceva diferit, pentru ca aceasta schimbare nu va veni de la sine. Cateva articole cu tematica relatiei de cuplu, gasiti si pe site-ul meu, psy-gnosis.ro.

Doar un singur lucru se mai poate face pt a te salva: SA-L LASI IN PLATA DOMNULUI! Asa cum il iubesti pe el,asa il vei iubi si pe un urmatorul,ca n o fi singurul barbat! Mai am prietene in situatia ta,sau ceva asemanator,acelas lucru le spun si lor! El daca ar fi in locul tau,nu ar fi indurat;)

Citesc multe mesaje postate aici si imi dau seama "ca sintem un popor de sodomasochisti"… Noi pe de o parte acceptam ceea ce ne fac ei… iar ei ajuta la rezolvarea "placerilor noastre"… nu numai ca ne lasa la "fundul gol" dar ne place sa fim si biciuiti…OARE in multe relatii de cluplu nu se intimpla la fel? Auzi deseori doamne care spun ca sint batute, jignite, agresate… dar IUBIREA nu le da voie sa renunte si suporta, si suporta la infinit. Stimabile doamne incetati sa mai fiti doar obiecte de compania pentru acei domni care nu fac deosebirea intre o femeie si-o gomflabila…. iar daca acceptati termenul de sodomasochism… "vaicarelile" nu isi mai au rostul… si acestea pot fi transformate in placeri… dar ma gindesc ca sinteti o "persoana maruta si normala" si puteti lua o decizie corecta – SUCCES

NU TE CASATORII !!!!

Te învârti într-un cerc vicios. te agreseaza apoi spune ca ii pare rau. tu il crezi si accepti. apoi el devine din nou violent si tot asa. te invarti in cerc si daca nu vei taia undeva cercul nu vei rezolva nimic. solutia este la tine. depinde de tine ce vrei in continuare sa faci.tu suferi, schimbarea trebuie sa vina de la tine.

Inchipuieti ca trebuie sa urci un munte impreuna cu un psiholog. Psihoterapeutul va ramane la poalele muntelui ,iar tu vei urca, el doar te va ghida , reusita urcusului este in puterea ta. Acest lucru voi incerca eu cu tine.Da,consider ca ar trebui sa intelegi ce a declansat primul scandal, motivatia si cum ati inteles fiecare ,cum ati reactionat in acea situatie,si daca nu cumva putea fi aplanata. Este usor a spune dupa ce te manifesti intr-un fel,ca ai regrete, devine o obisnuinta .Dupa 4 ani ar trebui sa-l cunosti ,sa stii ce vrea el de la tine si ce vrei tu de la el. N u crezi ca poate tu esti cea care nu vrea sa renunte, fiindca ai mai fost casatorita? Oare nu ar fi mai bine sa consideri acesti 4 ani o experienta din care ai invatat multe si daca te respecti si ai stima de sine, sa ai incredere in tine si sa -ti cauti omul potrivit, crezi ca merita sa risti ? Tu stii raspunsul. Inteleg ca locuiesti cu mama, cateodata s-ar putea sa te deranjeze sfaturile ei,dar este totusi mama ,cel mai bun prieten si cea care nu te-a crescut ca sa asiste la suferinta ta. Consideri ca esti datoare acestui Domn sa-l tolerezi ? Eu nu stiu,tu insa stii.Cand traiesti in cuplu,casatorit sau nu , esti provocat pe multiple paliere ale psihicului :ale sentimentelor,ale convingerilor si credintelor, ale comportamentelor. Invatam ce este iubirea,intimitatea,iertare,toleranta, dar invatam si sa ne manifestam furia,ura,dezgustul. A trai in cuplu este o provocare pentru autodezvoltare si autoeducatie. Intre femeie si barbat sunt diferente ,care nu se anuleaza, ci atunci cand relatia este profunda si satisfacatoare ,aceste diferente se completeaza reciproc. Iubirea este sentimentul puternic de atractie si unire a doi parteneri, de afectiune, casatoriti sau nu .Iubirea Filio este genul de iubire care pretuieste pe cel iubit, dar asteapta un raspuns.Este prietenie,reciprocitate. Iubirea Agape este dragostea care se ofera continuu, fara a astepta nimic in schimb ,este modelul iubirii Cristice, e mai bine zis, un comportament. Tu cum crezi ca-l iubesti? Cum vezi ca vei creste un copil in actualul cuplu,ce-i poti oferi? Chiar il iubesti, sau esti oare posesiva si nu vrei sa renunti la el ,este cumva o amintire de familie , ai o pozitie sociala alaturi de el, acolo unde crezi ca singura nu vei ajunge, ai un ajutor financiar, atat de mare incat tu nu te simti in stare vreodata sa poti avea ? Tu singura iti poti asterne raspunsurile pe hartie; tot tu vei schimba ceva din actuala situatie.Daca el refuza sa mearga la terapeut inseamna ca este constient ca acest comportament are o cauza , stie ca el este ok. Ar trebui sa-ti clarifici intr-o discutie calma ,ce-i lipseste lui in aceasta relatie, daca puteti sa schimbati ceva ,sa va ajutati. Lipsa de comunicare, lipsa sinceritatii , compromisul, nu-ti va rezolva situatia, nu te va ajuta sa urci muntele. Daca ai nelamuriri,ma gasesti pe pagina Terapeuti.ro.

foarte bune sfaturi i-ati dat ,stimata d-na Muscuri Odette,si mi-as dori din suflet sa le ia in considerare!

Cand cuvintele devin inutile, cand locul lor este luat de pumni si palme…nu mai avem pentru ce ramane…

Inscrie-te la box, karate, judo, si da si tu. Apoi mergeti la un club de sado-maso, si faceti exercitii de grup. Aveti grija sa nu loviti la cap prea des, ca e periculos. Iar la nunta chemati intregul club, si incingeti o lupta de strada. (Acest comentariu este un pamflet, si rog a fi luat ca atare).

Faceti o pauza si ganditi-va ce doriti de la viata. Dumneavoastra pentru dumneavoastra, nu pentru mama, nu pentru gura lumii, nu pentru regretul viitorului sot. Doar pentru dumneavoastra. Un exercitiu de imaginatie care e posibil sa va schimbe viata.

Opinia mea este ca ai 2 variante, acum: fie a doameni Adriana Ene, fie a lui Invingem stresul impreuna…:) – adica: sau fugi, sau te bati. Alegerea este insa, totdeauna, a ta. Tu ce vrei, de fapt?

Du-te in fata oglinzii, da-ti doua palme cat poti tu de tare, aplica-ti un pumn in barba si unul in ochi, injura-te singura ca la usa cortului si apoi…ia o pauza de un minut dupa care…transforma-l pe viitorul sot in viitorul fost sot. Daca nu reusesti de la prima sedinta de autoflagelare…continua cu a doua…a treia…a patra…vei reusi!