Mesaj:
Am avut o relație cu un bărbat care a fost căsătorit, cu un băiețel de 4 ani din relatia anterioară. Deși am locuit împreuna 6 luni, el nu a a adus niciodata copilul sa stea la noi, nici in vacante, nici in weekend-uri, niciodata. Mi-a replicat ca el trebuie sa ma cunoască treptat, nu trebuie sa intru cu bocancii in viata lui. Deși revunosc ca nu am inteles pe deplin de ce, dupa ce a plecat din casa fostei sotii de 1 an jumatate, e nevoie de atâtea precauții. Adică l-a adus un singura data in orașul in care locuim împreuna (copilul si mama sa stau in alt oras) si am stat cateva ore cu ei in parc, eu fiind o colega de-ale lui tati, de la serviciu. In rest, ei au locuit împreuna intr-un alt apartament. Au fost discuții între noi pe tema asta, dar niciodata nu am fost ferma impotrivindu-ma metodelor lui. Am inteles ca asta este calea pe care vrea sa o urmeze si atunci am mers mai departe. Problema era ca, de exemplu, daca ma intristam cateodata cand știam ca pleacă de vineri pana duminica, el nu o punea pe seama nevoii mele de a fi cu el, asa cum ii explicam foarte clar, ci pe aceea ca eu nu accept ca are un copil etc. Repet, niciodata nu am spus lucrul acesta, nu am sugerat măcar indirect. Mai mult, il sfătuiam sa ii ia cadouri, sa stea mai mult cu el. Nici la nivel de declarații, nici in interiorul meu nu am avut vreodata o problema cu asta. Mi-am asumat de la început cine este el si faptul ca baiatul este parte din ceea ce este si l-am iubit cu totul. De multe ori, m-am gandit chiar ca il iubesc mai mult pt dragostea lui paterna, m-am gândit si ca daca avem noi doi un copil, as vrea sa ii iubeasca la fel. Săptămana trecută mi-a spus ca nu își dorește ca fosta soție sa știe ca are pe altcineva pt ca ii va face probleme cu copilul. Acum ii permite sa aibă o relație buna cu baiatul si asa ar vrea sa rămână lucrurile. Eu i-am replicat ca daca relatia noastra va evolua si vom avea noi doi un copil (lucru cu care a fost de acord de la începutul relației noastre), ea va afla pt ca va trebui sa ii spună de ce nu va putea, cel putin la inceput, in primele luni de la naștere, de ce nu mai vine la baiat atat de des. Acum merge de vineri pana duminica, o data la doua saptamâni. A rămas contrariat si a inceput sa ma întrebe ce inseamna pt mine ca nu va merge atat de des. I-am răspuns ca nu stiu, doar ca la inceput va avea copilul celălalt alte nevoi si posibil probleme inerente unui sugar si ca probabil va fi nevoit sa ma ajute cumva, eu neavând alt ajutor din partea familiei. A insistat si atunci am spus ca poate va trebui sa se ducă 2 zile in loc de 3 sau sa meargă o data la 3 saptamâni, dar am insistat din nou ca nu stiu, ca va depinde foarte mult de ce se va întâmpla. A luat foc si mi-a zis ca ii mediez relatia cu copilul lui, ca pt mine el va fi mereu un obstacol in calea fericirii mele etc. Am incercat sa neg, cateva zile am incercat sa explic ca nu e nimic deplasat in ce am spus si a daca el considera ca poate sa meargă tot atat de des, asa sa facă, ca eu i-am spus doar ce credeam eu ca se va întâmpla etc. A repetat si mi-a zis ca nu accept faptul ca are un copil si ca toate faptele mele anterioară se coroboreaza in acest sens. Ne-am despărțit si deși nu ma simt vinovata in cea mai mare parte a timpului, pentru ca m-am trezit deodată sigura ma gandesc ca poate am greșit si eu. De aceea ma adresez dumneavoastră, vreau sa trec mai departe si am nevoie sa imi cunosc greșelile. Credeți ca trebuia sa fac altfel anumite lucruri? Credeți ca daca erau probleme astea, dragostea si comunicarea nu le-ar fi rezolvat? Credeți ca a fugit de teama de noi responsabilitati, tema de a începe o noua familie? Multumesc.

V-ati gandit ca isi iubea sotia si copilul si poate a considerat "o ratacire" relatia cu dvs? Faptul ca nu voia sa afle sotia si copilul de dvs.spun multe. Nu voia sa fuga de noi responsabilitati,voia sa fie din nou langa familia lui.
Luati o pauza in relatii ca sa va vindecati inima si apoi nu mai daruiti inima oricui. Nu oricine merita.

este mai mult decat evident ca acest barbat nu a incetat niciodata relatia cu fosta sotie si nici nu doreste sa-i puna punct.Cat a fost cu dvs el era in relatie si cu sotia , de aceea se ferea de ea.De ce va legati la cap fara sa va doara? Foarte bine ati facut ca v-ati despartit, uitati de acest barbat neserios si infidel si orientati-va catre un barbat disponibil si fara copii, care sa va acorde numai dvs si viitorului dvs copil toata atentia meritata.Meritati sa fiti fericita.Nu mai culegeti ce arunca altele la gunoi.Nu degeaba acest barbat este divortat.Credeti ca este divortat de bun ce era? Nici o femeie nu divorteaza de un barbat bun loial, fidel, tata responsabil etc, nici o femeie nu cauta cearta cu un barbat bun, este evident ca acest barbat este o pacoste.