Sfatul terapeutului

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

In tinerete, sotul meu statea noptile la jocuri de noroc. Nu am spus nimic pentru a nu face copiii sa sufere, iar acum au 20 de ani si nu le place ca in sfarsit am intalnit pe cineva care tine la mine…

64 vizite

Actualizat: 30 octombrie 2014 | 3 raspunsuri

Terapeuti RO

9:36am Oct 30

Mesaj:
Buna seara! As dori sa ma ajutati sa trec peste starile pe care le am.pt ca nu mai suport sa fiu asa sensibila.sa plang pur si simplu din senin.inca din copilarie am simtit ca mama este mult mai apropiata de fratele meu.de fapt niciodata mama nu a dormit cu mine.eu dormind cu bunica pana am crescut. Apoi.m.am casatorit cu un barbat cu opt ani mai mare.nu a fost dragoste.habar nu aveam cum este sa iti placa cineva si sa iubesti.sa fii iubit. Au venit copii.doua fete.ce acum au peste 20 ani. Sotul meu a fost un om extrem de rece.tot timpul lipsea noptile si sta la jocuri de noroc.eu plangand si asteptandu.l.nu am spus nimanui nimic din ce se intampla.nici nu am facut scandal pt a nu face fetele sa sufere. Asa au ajuns la aceasta varsta si acum nu le place cand vreau sa fiu si eu fericita si cand in sfarsit am intalnit pe cineva care tine la mine.sunt egoiste.si desi imi spun ca nu le deranjeaza vad ca se supara si nu le pica bine. Am nunu v.am spus ca sotul meu in toti acesti ani a fost mai apropiat de mama lui decat de mine.dragoste nu am facut niciodata asa cum ar fi fost normal.iar el nu s.a dezbracat niciodata in fata mea.cand intra in baie isi incuia usa. Asta pana acum 14 ani .pt ca din anul 2000 cand aveam 30 de ani.nu am mai facut dragoste deloc.si cred ca s.a adunat atata tensiune in mine.incat acum 4 ani incat am explodat si nu m.am mai putut preface ca e totul bine. Eu nu am spus nimanui aceasta problema iar acum mama nu crede nimic din tot ce a aflat.el a dat toata vina pe mine. Iar eu nu mai suport.ma lupt cu mine sa nu innebunesc

Ioana Frecan

9:43am Oct 30

Cred ca v-ar fi foarte util sa apelati la un psihoterapeut. Toate cele bune!

Veronica Cristea

12:44pm Oct 30

Din pacate (sau mai degraba din fericire) aceste „explozii” care pot fi chiar violente, ne arata foarte clar ca, felul in care ne-am fortat sa privim lucrurile si faptul ca nu am ascultat de ceea ce simtim cu adevarat se apropie de sfarsit. Sa incercam sa trecem peste ceea ce de fapt ne afecteaza nu poate avea consecinte pozitive pe termen lung. Lupta aceasta interioara cu noi insine ne va epuiza pana la urma. Situatiile de criza in care ajungem sunt niste semnale de alarma ce ne arata ca nu ne mai putem minti ca "este bine”, cand noi simtim cu totul altceva in sufletul nostru. Este greu, desigur, sa acceptam adevarul din inima noastra si apoi sa avem si curajul sa actionam in conformitate cu acesta. Insa, riscurile la care ne supunem, incercand sa ignoram mereu ce simtim si ce credem noi cu adevarat despre viata noastra, sunt mult mai grave.
Nu trebuie sa va mai luptati cu dumneavoastra, sa va presati si sa perseverati in aceasta situatie care va consuma energia, ci incercati sa aveti mai multa grija de nevoile emotionale pe care le aveti si care au fost foarte mult timp neglijate, si gasiti pe cineva, un consilier sau psihoterapeut, cu care sa comunicati sincer despre ceea ce traiti. Aveti mare nevoie sa aveti grija de dumneavoastra, iar asta nu este in nici un caz egoism, ci o necesitate naturala si normala.

Daniela-Monica Guzu

6:16pm Oct 30

Ne descrieti o intreaga poveste, veche de zeci de ani. Sunt multe aspecte care trebuiesc rezolvate, la dumneavoastra s-a cam umplut paharul si da pe alaturi. cautati cu psihoterapeut si pas cu pas, ii dati de capat. Mult SUCESS!!!!