Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua!

Sunt angajat titular la o universitate, incepand cu anul 1999. Sunt lector universitar, dar nu am finalizat doctoratul, prin urmare mi se desface contractul de munca incepand cu 1 octombrie 2015. Sunt singurul intretinator al familiei mele (am un copil minor) si am rata la banca pana la pensie pentru achizitionarea unei locuinte.
Pe sleau, raman somera de la 1 octombrie. Universitatea nu este obligata sa imi da salarii compensatorii?
Am absolvit la zi doua facultati (una in 1992 si cealalta in 1998) si un masterat, acum m-am inscris pentru a treia oara la titularizare in invatamantul preuniversitar, la 48 de ani, in conditiile in care in judetul meu sunt doar 3 posturi titularizabile la disciplina pe care o predau din anul 1992, toate in sate uitate de lume…la o distanta care nu imi permite naveta zilnica.
Imi ramane ‘sinuciderea’ sau angajarea pe posturi incompatibile si umilitoare pregatirii mele, nu?

Cred ca nu exista un raspuns incurajator, totusi va multumesc fiindca mi-ati citit mesajul.

Aveti jncredere in D zeu si incepeti sa cautati altceva.daca va sinucideti…de copil ce se va alege…are nevoie de dvs…si nici o munca nu este umilitoare atata timp cat va ajuta sa va ajutati copilul…fruntea sus si incepeti sa cautati alt loc de munca…mult noroc

Imi vine greu sa cred ca pregatirea dumneavoastra este compatibila exclusiv cu postul de lector universitar; daca presupunem prin absurd ca doar in acest post puteti activa, conform pregatirii, atunci exista si solutia abandonului acestui post si orientarea spre un altul, care nu presupune supracalificarea dumneavoastra; va dau exemplul meu, personal: si eu sunt dublu licentiata si absolventa a doua masterate; ca si filosof nu am activat nicaieri, insa ca si psiholog fac munca individuala (asa cum presupune o profesie liberala). Fac aceasta munca din daruire si din chemare; dar scopul psihologului este sa vindece pacientul si atunci… psihologul ramne fara activitate si fara bani, pana la urmatorul pacient. Intr-o anumita masura, situatia mea ar semana cu a dumneavoastra. Pe langa profesia mea, am fost manager de resurse umane, pentru care nu am avut calificare, dar filosofia si psihologia m-au ajutat sa fac aceasta activitate dupa ureche, si am facut-o extrem de bine (am aflat asta dupa ce m-am calificat). Nu m-am considerat supracalificata pentru acest post, ci m-am folosit de pregatirea mea anterioara si am mai castigat ceva experienta in alt domeniu, oarecum similar. Va dau si exemplul unui coleg: lector universitar IT-ist; salariul lui este de 900 Ron, net. Fostii lui colegi de facultate si-au facut firme si castiga peste 2000 euro. Vazand asta, colegul meu nu a abandonat munca in educatie, ci si-a deschis si el firma proprie, in paralel. Cred cu tarie ca pregatirea dumneavoastra va poate servi cu succes intr-un alt domeniu, care poate sa nu aiba nici o legatura cu postul de lector. Mai cred ca sunteti extrem de ancorata in aceasta activitate universitara; insa… poate a venit timpul sa cresteti cu un nivel. V-ati gandit la asta? Poate ca urmatoarea activitate spre care va veti indrepta, va va aduce satisfactii materiale net superioare postului actual. Astfel va veti putea indrepta, ulterior spre valori mai inalte decat cele bazale. O solutie pentru asta ar fi sa va alcatuiti un CV (conform standardelor) si sa il postati pe site-urile cu specializare pe resurse umane, de exemplu Adecco sau altele asemenea. Astfel veti intra in baza lor de date si cand vor gasi un post compatibil cu educatia si experienta dumneavoastra, va vor contacta. Recrutorii apreciaza stabilitatea, iar dumneavoastra aveti o stabilitate remarcabila in cadrul universitatii; acest aspect este un atuu valoros pe care il detineti. Stiu ca va este foarte greu sa va reorientati acum, dupa atatia ani, dar nu este imposibil… este doar dificil. Dar daca nu puteti nicicum, nicicum… atunci puteti sa va sustineti teza de doctorat, ca sa intrati in legalitate cu invatamantul. Oricum ar fi, capul sus, aer in piept si pregatirea de start! Cu atatea scoli, doar un succes va poate astepta. Insa frica de necunoscut va poate speria, stiu. Este normal. Dar nu va puteti impiedica de o normalitate; ar fi absurd, nu?

Buna ziua, opinia mea in legatura cu problema dvs ar fi ca pana la urma omul pentru a supravietui intotdeauna s-a adaptat de-a lungul timpului la diverse conditii de viata. Acesta este atuul sau : adaptarea, reorganizarea sau cum se mai zice astazi , reinventarea. Pe de alta parte, mandria, orgoliul si confortul stabilitatii pot deveni obstacole pentru a putea merge mai departe, pentru atingerea scopurilor. In cazul in care nu se deschide nici o portita salvatoare in domeniul in care ati activat pana acum, incercati sa va orientati catre alte posibilitati de castigare a traiului zilnic. Dupa cum cred ca ati luat si dvs la cunostiinta, in ziua de astazi cerintele pe piata locurilor de munca difera foarte mult de ceea ce sistemul educational ofera. Doar anumite domenii ( cum ar fi cel al informaticii, medicinei, economic ) au sa zicem o legatura mai apropiata cu oferta locurilor de munca, in rest o persoana poate termina o facultate si chiar un masterat in domenii pe care il intereseaza, dar care din pacate sunt mai putin cautate si atunci in plan profesional trebuie sa se orienteze catre altceva. Din pacate, asa stau lucrurile si nu doar in Romania ci si in alte tari. Asadar, mult succes in trecerea cu bine peste acest impas si incercati, pe cat de greu ar fi, sa va focalizati pe o gandire pozitiva, adaptativa!

Cu tot respectul, dar nu numai dv sunteti intr-o situatie ce pare fara iesire; fiti atenta la ce va va oferi providenta divina pe parcurs. Nimic nu este batut in cuie, viata merge inainte, sper sa intelegeti mesajul meu…daca nu ar exista facultati ….am face altceva; fiti tare…