Mesaj:
buna !!!!!!!!sunt C.si am 44 de ani,nici nu stiu de unde sa incep,cam in mare ar fi k,am avut o copilarie fericita,pana la 16 ani cand mama mea a muri de cancer,eu am ingrijit.o 1 an de zile,nefrecventand scoala,dar prin cunostiinte s.a rezolvat acest lucru,dupa moartea ei am aflat k defapt am fost infiata,tata.l meu cerandu.mi ,,sa.i platesc(in natura)ptk m.a crescut..am inceput sa fug de acasa,am fost data spreingrijire unei matusi(sora tatalui meu)pana la implinirea varstei de 18 ani(prin hotarare judecatoreasca)mi.am propus k atunci cand imi voi intemeia o familie am sa am grija de ea,acest lucru s.a si intamplat,m.am casatorit,am facut 2 baieti,dar viata mea de casnicie nu era asa roz,sotul cu alcoolul,femeile,distractiile,desi avea un loc de munce foarte bun(politia de frontiera)noi stateam pe chirie,mi.am asumat toate atributiunile casei,ingrijirea si cresterea copiilor,menaj,mancare,cumparaturi,platile aferente necesare,contributia lui financiara in cadrul familiei erau limitate chiar de multe ori zero,din anumite motive si argumentari,am facut imprumuturi la banci pt a putea intretine familia,au trecut 25 de ani de casnicie,si dintr.o data am stop tuturor lucrurilor,copilul mezin a plecat din sanul familiei la varsta de 15 ani,a preferat sa stea printre straini(la un prieten)decat acasa,unde erau certuri si agresiuni,cel mare a ramas cu noi,am divortat,nu am luat cu mine doar hainele,de 2 ani de zile urmez untratament medicamentos(dimineata-paxetim,si piracetam,iar seara-nitrazepan,alprazolam,doxepin)ptk am facut o depresie…va cer ajutorul in legatura cu faptul k nu ma regasesc pe mine,nu ma pot ridica nici macar tp mine,nu imi face nici o activitate placere,peste tot vad doar compromisuri,si ar mai fi faptul k fiind toata viata un sprijin copiilor mei acestia nu inteleg k nu mai sunt capabila sa am responsabilitati,si ma condamna,am incercat tot felul de activitati care odata imi faceau placere,degeaba,si mai este un fapt ,am o relatie,doar k este la distanta (ceea ce nu se poate numi o relatie)de 3 sau 4 ori ne vedem pe an,si si in aceasta relatie nu vad o siguranta,nu sunt genul de a cauta,nu ma atrag asemena lucruri,copii isi au problemele lor si i.am indepartat de mine din frica de a nu ii putea ajuta,ptk nu sunt in stare de a le fi alaturi,nu sunt capabila de ami asuma responsabilitati..vesnic este intrebarea dc?mi.e frica de orice decizie pe care ar trebui sa o iau.mi.e frica de ami spune punctul de vedere pt a nu fi interpretat gresit,mi.e frica de minela o consultatie psihologica nu.mi permite bugetul sa ma duc,pe aceasta cale va rog sa ma ajutati ,imi cer scuze dk am cam amestecat lucrurile si nu sunt prea de inteles si de pus cap la cap,VA MULTUMESC!!!!!

Exista centre care ofera consultanta gratuita. Pentru informatii aditionale ma puteti contacta in privat.

in plus puteti sa cautati un terapeut bowen care sa va ajute . este 50lei sedinta o data pe saptamana. detalii mai multe pe www.bowtech.ro