Mesaj:
Bună ziua,Sunt P., am 25 de ani. Am avut o relație cu o fată timp de 2 ani de zile. Ne-am despărțit în vara anului trecut. Motivele invocate de ea: lipsa capacității mele de a lua decizii, lipsa unui job, faptul că nu puteam ieși nicăieri (nu îmi permiteam financiar), faptul că a plătit ea cafeaua când am ieșit în oraș etc. Mie aspectele astea mi se par trecătoare, între timp am reușit să mă angajez. Am intrat în depresie, toată vara am fost despărțiți, mi-a blocat nr de tel, blocat pe Facebook, orice legătură a fost întreruptă. Am suferit ca un câine, am slabit 10 kg, toți prietenii îmi spuneau că nu mă mai recunosc. Ulterior am aflat de la un prieten comun că are altă relație, că e fericită, că e cu un tip deștept cu care are ce discuta (despre mine spunea că nu poate vorbi mare lucru, că mă limitez la anumite chestii și că nu poate evolua fiind cu mine). După ce am aflat mi-am spus că trebuie să trec peste ea, să-mi găsesc și eu pe cineva. Am ieșit cu câteva fete, cu una dintre ele a fost doar sex. Degeaba. Tot la ea mă gândeam. Acum intervine partea care m-a dat gata: am reluat legătura, am ieșit de câteva ori. M-a căutat ea. Repet, am iubit-o mereu. Orbește. Cum dumnezeu se poate iubi așa?! Mai ales ca lovitura de grație a venit tocmai de la ea: mi-a spus că tipul cu care a ieșit e de fapt un fost coleg de-AL meu de facultate cu care m-am înțeles foarte bine, am mâncat, am dormit în aceeași cameră cu el. Și pe care l-a cunoscut tot prin intermediul meu. Nu-mi venea să cred ce aud tocmai de la ea. A spus că vrea să fie sinceră, că dacă nu declară asta nu poate continua nimic bazat pe minciună. Ok, eram despărțiți, dar tocmai cu pprietenul meu? Stiti ce? Am iertat-o! Și-o iubesc enorm. Pur si simplu cred ca nimic nu mă poate face să nu o mai iubesc. Simt că o sufoc. Simt că sunt o pacoste. Se mai poate construi ceva? E de iertat fapta ei?

Îmi cer scuze dacă am fost incoerent. Mulțumesc mult!

intrebarile puse sunt foarte pertinente… dar raspunsul nu il poti gasi decat discutand direct cu ea. Relatiile de cuplu sunt un parteneriat unde amandoi au un cuvant de spus si decizii de luat. Daca nu exista consens, atunci relatia nu are cum sa fie armonioasa. Discutati si luati atitudine de comun acord si cu toate cartile pe fata. Succes!

Inca de la inceput, trebuie sa-ti spun, ca totul tine de tine si de tipul de formare (atasament) al tau. Nimeni nu s-a nascut sa te faca pe tine fericit si nimeni nu este proprietatea ta! Nici tu nu apartii nimanuit si nici tu nu esti obligat sa oferi fericirea altuia! Dincolo de aceste “ziceri frumoase si profunde” exista acest tip de relatie de dependenta care tine de copilaria ta (in care se va regasi multa lume). Rational intelegi lucrurile (ca nu esti baiat trecut degeaba prin viata!), dar inima, emotionalul, este mai presus de controlul tau.

Dupa parerea mea ai nevoie de terapie ca sa-ti rezolvi problemele de atasament si alte lucruri in urma carora vei intelege de ce simti asa cum simti. Ai nevoie de ajutor, de indrumare. Dupa parerea mea fata s-a comportat asa cum a crezut de cuviinta pentru binele ei si asta ar trebui sa fie o lectie pentru tine. Nu judeca! Incearca sa-ti refaci increderea in tine, mergi la psiholog, investeste in tine ca esti baiat tanar si iti vei gasi echilibrul.

Pune.ti tie, dar si ei intrenbarea ceba facutyy.o sa te dupa atata timp. Ea dorste o noua relatie, sau o prietenie cu tine? In primul rand trebuiebsa ai o discutie deschisa cu ea, si apoi sa vedeti imprreunh pe ce cale o veti apuca.