Login

Sfatul Terapeutului

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Sunt elevă, am 14 ani. Majoritatea amintirilor din copilărie sunt legate de certurile destul de violente dintre mama şi tata, care e un alcoolic gelos. Au divorţat de 7 ani, iar tata îmi reaminteşte că “o iubeşte” pe mama şi “îi va ucide pe toţi” dacă o vede cu altcineva. De vreo trei-patru ani trăim cu iubitul mamei, ca o familie normală, dar el nu ştie asta. Crede că încă locuim cu bunicii mei.

Terapeuti.ro 9:17am Jan 20
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Sunt elevă, am 14 ani. Majoritatea amintirilor din copilărie sunt legate de certurile destul de violente dintre mama şi tata la care am fost martoră. Tata e un alcoolic gelos care nu se poate controla. Mama e doar o femeie care s+a îndrăgostit de persoana nepotrivită. Cînd aveam 7 ani, părinţii au divorţat, dar, cîţiva ani de atunci, tata tot o urmărea pe mama şi o ameninţa că, dacă o vede cu un alt bărbat, va face lucruri rele…Comunic cu tata în fiecare zi, chiar dacă aş prefera să nu o fac. Uneori îmi reaminteşte că “o iubeşte” pe mama şi “îi va ucide pe toţi” dacă o vede cu altcineva.
Chestia interesantă e că de vreo trei-patru ani trăim cu iubitul mamei, ca o familie normală, dar tata nu ştie asta. Crede că încă locuim cu bunicii mei.

Învăţ foarte bine la şcoală, chiar dacă nu îmi prea place. O fac pentru că ştiu că asta îmi va asigura un viitor de succes.

Pînă la vîrsta de 12 ani îmi schimbam destul de des prietenii, pentru că, după ce ajungeam sa-i cunosc bine, mă plictiseau. Asta a durat pînă am întîlnit-o pe actuala mea cea mai bună prietena, orfană de tată şi care locuia cu mătuşa, pentru că mama ei lucra în altă ţară. Ei bine, după jumătate de an după ce am devenit prietene, a plecat la mama ei. Acum vorbim în fiecare yi şi cred că e unica persoană care mă înţelege cu adevărat. Ceilalţi oameni mi se par prea simpli, materialişti şi falşi.

Mereu sunt atrasă de lucrurile neobişnuite şi am caracterul ăsta de “artist rebel”.

Mă simt de parcă locul meu nu e în ţara asta, nu în secolul ăsta!!

În fiecare zi studiey ceilalţi oameni, reacţiile lor la diferite lucruri şi ajung la concluzia ca ei sunt toţi la fel, iar eu nu sunt ca ei, pt ca ei nu pot vedea frumosul din lucrurile aparent nesemnificative, ci se bucură numai cînd apare vreo nouă bîrfă sau ceva de genul.

Sunt foarte nesigură pe ceea ce fac şi sunt foarte timidă cu cei de vîrsta mea.

Ce aş putea să fac să mă simt mai bine?

P.S. Chiar dacă o iubesc foarte mult pe mama, nu suntem într-atît de apropiate încît sa-i spun ce am pe suflet.


Tiberiu Seeberger 9:20am Jan 20
Bună ziua. Pentru a vă simți mai bine ați putea încerca o terapie sau o consiliere. Este întotdeauna de ajutor să vorbiți despre conflictele interioare ale dumneavoastră și să le și rezolvați cu această ocazie.
Cu stimă, psih. Tiberiu Seeberger

Lia Oltean 9:33am Jan 20
Din păcate, relația conflictuală dintre părinți pare sa-si fi pus amprenta asupra ta, însă este necesar sa te întrebi dacă, exemplul familiei din care faci parte este îndeajuns pentru a motiva neîncrederea în ceilalți. Te plictisești într-adevăr de ceilalți sau alegi sa te îndepărtezi înainte sa va apropiați? Oare nu tocmai faptul ca aceasta cea mai buna prietena e departe, gândul acesta, este cel care te face sa te simți confortabil în relația cu ea? Discuta cu mama ta și, în măsura în care ai sprijinul ei, începe un demers terapeutic în care sa investighezi aspectele care te pun pe gânduri, propriile comportamente și felul în care acestea perpetuează menținerea tiparelor de gândire, dar și noi modalități de a le face față și a lega relații armonioase. Poți discuta chiar cu consilierul din unitatea de învățământ, dacă nu exista o alta posibilitate, pentru a primi suportul de care ai nevoie.

Raluca Neagu 10:28am Jan 20
Sau poate ai vârsta căutărilor de sine, încerci să înțelegi cum sunt ceilalți și cum este lumea prin ochii tăi. Stilul artistic rebel ți se potrivește acum și poate și peste ani, aducându-ți o amprentă de om special, diferit de ceilalți. Este bine să persiști pe drumul acesta dacă nu îți aduce suferință. Eu am trăit cu un sentiment de inadecvare mulți ani, mereu mă vedeam așa cum spui tu din alt secol, din altă lume, asta m-a apropiat de mine și m-a făcut să scriu. Poate și tu vei merge pe un drum artistic, cine știe. Doar să nu te judeci pentru ca te simți altfel decat restul oamenilor de aceeași vârstă cu tine și să te accepți cu tot ceea ce însemni. Evident ai trecut prin alte experiențe de viață (multe dintre ele nefericite) și poate asta te face să te maturizezi prea curând. Păstrează copilul din tine și adultul care vei deveni va fi fericit. Dacă te simți tristă sau deznadăjduită sau simți nevoia de un sprijin din afara familiei, așa cum au spus colegii mei, apelează la un psiholog școlar sau terapeut :)

Facebook si parteneri

Loading

Sustinem

vegani romania

Implant dentar pret

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

17029 raspunsuri primite pentru 3500 intrebari
(in categoria actuala: 2213 raspunsuri primite pentru 521 intrebari)