Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Sunt deranjat de muzica vecinilor de cartier si nu numai.

Sunt din Bucuresti, am 31 de ani, locuiesc impreuna cu sotia de 6 ani, nu avem copii. Suntem persoane cu o situatie materiala buna, oricum mai buna decat media, nu avem datorii, avem studii superioare si joburi stabile.

Inca de tanar nu am fost genul petrecaret, m-am ferit de zone si anturaje care generau poluare fonica. Din pacate, in acest oras suntem agasati permanent de persoane pentru care spatiul personal nu mai inseamna nimic.
Am locuit o perioada intr-un bloc de garsoniere confort 2, relativ linistit, dar nu mereu, fiind ocupat in majoritate de oameni saraci, cu mai putina educatie. Acum ne-am mutat intr-un bloc mai select, zona considerata buna, dar si aici linistea din mediul exterior blocului este tulburata de vecini petrecareti, subwoofere din portbagaje de masini, langa care stau ore intregi tineri care nu au altceva mai bun de facut.
De regula cand apare o astfel de situatie, incerc sa discut cu cel in cauza (pornesc de la premisa ca poate omul nu-si da seama ca deranjeaza), dar o data am primit chiar si amenintari. Acea intamplare mi-a declansat depresii crunte timp de vreo saptamana (de nervi, nu de frica).

Stat de drept nu exista. Desi nu sunt genul reclamagiu, cand nu mai suport, chem serviciul de urgenta 112, iar echipajul care vine (cand vine) e foarte sictirit de "urgenta" mea, si in cel mai bun caz rezolva situatia doar pentru moment.

Imi cer scuze daca problemele mele pot parea puerile pentru unii, dar am ajuns in acel punct in care ma duc cu frica acasa, nestiind daca si in aceasta seara voi fi nevoit sa trantesc nervos geamul ca sa nu mai ascult involuntar muzica de petrecere.
Altadata asteptam cu nerabdare weekendul, acum il astept cu inima strans, nestiind daca voi avea o duminica linistita sau trebuie sa ma incui iar ermetic in casa.
Un lucru imi e clar: situatia dimprejur nu pot sa o schimb. Cum pot sa ma schimb pe mine insumi? Cum pot sa fac sa nu-mi mai pese? Am ajuns sa ma gandesc anticipativ numai la problemele astea, imi este deja greu sa ma concentrez la munca, si deja incepe sa-mi afecteze si relatia, eu fiind tot timpul stresat, cu sau fara motiv real.

Hobby-uri nu prea am, in afara de citit (proasta alegere, cand apar situatiile descrise mai sus).
Mutatul nu este o solutie, ultima oara am vandut in pierdere, si am investit aici din nou, pentru a transforma casa intr-un camin.

Va rog dati-mi o idee, de unde sa incep, cum sa-mi fortez creierul sa accepte realitatea dimprejur mai relaxat. Greseala mea e ca am mult spirit civic, prin tot ceea ce fac ma gandesc in primul daca deranjeaza pe cineva, si…pretind aceeasi atitudine si din partea celorlalti.

Mai precizez:
- nu am probleme cu lucrarile de amenajare din bloc, atunci cand apar. Sunt constient ca asta inseamna evolutie si pot sta linistit o zi intreaga chiar daca vecinul de deasupra "canta" la bormasina, dar imi striga de tot restul zilei daca ma agaseaza cu muzica jumatate de ora
- am stat cateva luni intr-un oras mic de provincie, unde problemele de gen erau mult mai mari, si totusi acolo nu dadeam aproape deloc atentie si nu ma deranja nici pe departe ca acasa. Ceva simt de proprietate prea dezvoltat, presupun…

Astept cu maxim interes orice sfat!
Multumesc!

O parere personalizata puteti obtine discutand cu un terapeut.

Si eu am o problema asemanatoare cu orice inseamna galagie.cel mai mult ma deranjeaza cand vreau sa dorm sau cand dorm copiii.noi suntem in Anglia unde se aude tot de afara sau de la vecini.nu stiu cum sa fac sa fiu nepasatoare ca ceilalti.simt ca imi sare inima cand ma enervez din cauza nepasarii celor din jur.ma streseaza maxim.cred ca o sa ma mut in camp?

Va felicit pentru analiza pe care v-ati facut-o! Si pentru faptul ca ati acceptat ca cei din jur nu pot fi schimbati! Asta face diferenta intre sanatate si tulburare psihica! Aveti nevoie de putina terapie, pentru a va gasi acele puncte nevralgice pe care apasa vecinii cu nepasarea lor. Si cateva tehnici de evitare a acestor situatii. Eu personal, daca nu as avea nicio sansa de a ma muta de-acolo, as organiza in fiecare weekend iesiri, pentru a nu fi in contact cu vecinii. E oarecum dificil sa traiesti intr-o cloaca si sa faci abstractie de ea, asta ar presupune sa va disociati. Eu sunt ferm convinsa ca veti gasi si singur solutia pentru dvs. si familia dvs.! M-as bucura sa ne-o impartasiti si noua!

Faptul că nu vă deranjează lucrările de reparație și, mai mult decât atât, înainte să vă mutați în această zonă bună nu va afecta atât de tare gălăgia, mi se pare de explorat. Ce a însemnat pentru dumneavoastră această mutare, ați pornit cu așteptări spre aceasta noua adresă, cum ați semnificat experiența? Ar fi interesant și sa observați de ce anume se leagă ideea asta de vecini nepăsători care asculta muzica tare. Va deranjează vârsta lor, faptul ca sunteți neputincios și nici cu poliția nu ii puteți liniști, va aduce aminte de ceva aceasta neputință și frustrare. Ma gândesc ca dacă va afectează asa de tare este important și se leagă de sinele dumneavoastră. Sigur ca poate o vacanta ar ajuta mult sa va relaxați, sa încărcați bateriile. Aveți o perioada stresanta la munca, exista cineva apropiat pe care nu reușiți sa îl faceți sa se liniștească, fata de cuvintele căruia sunteți neputincios, care va "poluează" fonic fără sa îl puteți opri?

observatia mea este ca ati facut o adevarata fobie- legata de galagia de la bloc si va focusati pe ea! Intrebarea este de ce aceasta focusare? De ce nu exista alte aspecte ale vietii, obiective, etc care sa va activeze, sa va centrati pe alte lucruri, "sa vedeti partea plina a paharului vietii"? Poate ca lipsesc; puteti sa explorati acestea intr-o terapie! Numai bine!