Mesaj:
Buna ziua! Nu stiu daca ma puteti ajuta, dar cel putin incerc. De pe la varsta 5 ani mi-am piedut auzul din cauza unei injectii nepotrivite cu canamicina sau gentamicina.. nu mai retin exact. De atunci port aparat auditiv. Acum am 31 de ani. Problema cu auzul mi-a facut probleme pe tot parcursul acestei perioade. La scoala, nu intelegeam ce dicteaza profesorii si copiam totul de la colegi. Am fost mai retras tot din cauza ca nu intelegeam tot ce vorbeau cei de pe langa mine. A urmat apoi perioada liceului, perioada in care mai eram abordat de cate o fata, vorbeam cat vorbeam cu ea (ma straduiam sa fiu atent la tot ce spune), iar cand imi dadea semne ca ma place cu adevarat, dadeam inapoi… imi era teama sa merg mai departe.. teama de esec as zice eu.. Am terminat liceul, am incercat sa ma angajez, la inceput nu am gasit de lucru. In perioada asta am lucrat prin sat prin constructii alaturi de cativa meserias si am invatat si eu meserie. Asta fac si in prezent, pe cont
propriu acum. Ma descurc binisor, am castigat simpatia a majoritatea oamenilor din comuna, dar tot imi doresc sa gasesc un serviciu stabil. Multi mi-au sugerat asta, iar eu am incepur sa ma intreb: daca nu ma primesc? daca nu ma descurc? daca nu ma place de mine? Chestii din astea care ma fac sa dau inapoi si nu am tupeu sa abordez o firma serioasa. La fel se intampla si in ceea ce priveste relatiile cu femeile.
Stiu ca as putea reusi pe ambele planuri, nu cred ca problema cu auzul le face pe femei sa fuga de mine sau ca de asta nu ma pot angaja. Problema este, cred eu, ca sunt prea timid, imi e teama de esec…
In familie nu am avut probleme, parintii nu m-au facut nicioadata sa ma simt inutil, dar nici nu au incercat sa ma ambitioneze sa fac ceva special in viata. Ce-i drept, nici nu le-am spus ce am pe suflet, deoarece nu cred ca m-ar fi inteles, sau daca ar fi inteles nu stiu daca m-ar fi putut ajuta.
As vrea sa scap de timiditatea asta si de teama de esec, dar nu stiu cum. Simt cum trece viata pe langa mine si ma intristez ca nu reusec sa schimb ceva.

in primul rand iti doresc curaj… asa cum ai reusit sa faci cu succes altele… asa o sa reusesti si cu orice iti propui. Se poate intampla sa mai si esuezi insa asta este normal. In al doilea rand iti recomand cu caldura sa incerci sa discuti cu cei in care ai incredere despre tot ce se intampla cu tine.. exprima ceea ce simti nevoia sa exprimi… cine o sa te inteleaga o sa aprecieze… cine nu… oricum nu ai ce face. Se poate, succes!

"Sunt timid dar ma tratez"…esti un baiat minunat !!

In general vorbind asa se intampla frecvent copiilor si mai tarziu adultilor cu diferite deficiente. Este important sa se lucreze la recuperarea deficientei respective dar si mai important este sa se ajute copilul la construirea unei imagini de sine, increderi in sine si stima de sine foarte bune. Toate acestea reprezinta fundatia viitoarei personalitatii a copilului. In cazul dvs exista o carenta la aceasta temelie. Vestea buna este ca temelia se poate ajusta chiar si la perioada adulta. In concluzie, contactea-za un psihoterapeut si impreuna cu el te vei ocupa te constructia/reconstructia personalitatii tale. Ai calitati de constructor. =)))))) Mult succes!

Lucrurile pe care le-ai realizat pana acum sunt o dovada a posibilitatilor tale. Pentru timiditate si teama de esec poti alege sa mergi la cateva sedinte de dezvoltare personala.