Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua!Numele meu este Marius si intampin niste probleme carora nu le gasesc rezolvarea si implicit nu mai imi gasesc linistea..
Sunt singur la parinti si mereu am fost corcolit,alintat si mega iubit ca sa zic asa..am o prietena de 8 ani,am loc de munca,ea a terminat facultatea si incearca sa isi gaseasca si ea ceva de lucru..
Problema este ca mamei mele nu ii place deloc de ea si are niste pareri total aiurea,nici macar nu ii ofera posibilitatea sa ii demonstreze contrariul..
Eu am 26 de ani si de acu ar fi cazul sa ma linistesc si eu la casuta mea cum se spune,problema este ca la mine ne.am face viata un calvar,daca as vrea sa ma mut in alta parte stiu sigur ca mama
s.ar imbolnavi si mai rau fata de cat este acum…
Prietena mea ca sa isi poata gasi un loc de munca ar trbui sa plece din zona deoarece nu are nici o sansa dar daca ar fi sa ma duc cu ea, eu mi.as pierde locul de munca,care oricum ar fi mult mai rentabil din punct de vedere financiar decat al ei..
De 4 ani de cand lucrez am incercat sa strang ceva banuti,tinand cont ca am stat la ai mei si n.am avut pe ce cheltui mare lucru,cu gandul ca voi putea sa incep construirea unei casute si sa ne mutam impreuna..
Acu problemele:Daca ne vom muta cu chirie,tinand cont ca ea nu lucreaza momentan, sigur se duce de rapa visul nostru cu casa,ca sa isi gaseasca ea serviciu apare problema de mai sus,la mine nu putem sta iarasi din cauza celor spuse anterior si
astfel am ajuns intr.un impas ca nu stiu ce sa fac..la ea nu vreau sa renunt nici in ruptul capului dar nici nu as vrea sa am pe constiinta ca eu am tinut.o pe loc pt ca am fost nehotarat si astfel a ramas fara serviciu..
Cu ai mei nu pot discuta lucrurile astea pentru ca sunt foarte posesivi si nu pot obtine nici o parere,in fata lor si in special a mamei prietena mea este singurul factor negativ..
Am avut multe certuri cu mama din cauza asta si tot timpul i.am luat apararea,dar ultima a intrecut orice masura,fiindca a ajuns sa ii spuna niste lucruri foarte urate si a ,,sters cu ea pe jos,, iar ea tot nu a spus nimic si a plecat plangand si de aproape
o luna,cam atat este de la acea cearta,nu a mai fost deloc pe la mine doar eu merg la ea..ma simt foarte prost si toate se sparg in capul meu,sunt ca intre ciocan si nicovala..

senzatia mea este, pt ca tot se sparg toate in capul tau, ca trebuie sa iei TU o decizie, pe care nu ti-o poate lua nimeni in loc. Spui ca vrei sa te asezi la casa ta, sa faci intr-un fel ascensiunea la barbat autonom… atunci fii barbat. Succes!

Sotul meu a trait exact aceasta situatie cu parintii lui (mama in special, actuala soacra) numai ca noi, copii fiind cand ne-am casatorit, am stat la ei. Eu nu am fost de la inceput dorita dar n-au avut incotro ca sotul ne a renunțat la mine. Am indurat multe amandoi timp de vreo 5 ani, nu ramaneam însărcinată si tot eu eram "vina si problema" desi sotul avea de fapt problema de sanatate.. Pentru el stateam in casa aia, mereu cu sufletul bucati dar nu puteam rani pe omul care ma iubea enorm si eu pe el, aveam relatia visata. I-am suportat parintii, i-am respectat, am dat totul sa-i multumesc si .. din partea lor nimic, mai rau. Pana intr-o zi cand sotul m-a luat cu bagaje cu tot si ne-am mutat la mama mea. Au trecut 6 ani de atunci, avem visul casutei noastre dragi inca neimplinit, dar muncim, speram…Insa cel mai important e ca ne iubim si avem o minune de baietel in varsta de 1 an. Socrii au ramas la fel, mereu nemulțumiți si certăreți, eu cu aceeasi rana ca nu-s acceptata, insa nu mai doare caci stiu ce merita pretuit si salvat si la fel, pentru ce nu are rost sa lupti in van. Tu esti singurul impas, tu si fricile tale. Sper sa reusesti sa-ti gasesti locul tau, acel adevarat "acasa" si aceasta casa nu are treaba cu zidurile. Succes!

cateodata este bine sa te gandesti si la propriile nevoi… Parintii tai si-au facut viata frumoasa cum au vrut, acum este randul tau.Am o vaga impresie ca mama ta nu o suporta pe viitoarea nora pentru ca i-ar putea fura ‘odorasul’ dar acum tu ai o varsta si esti in masura de a-ti decide propria soarta pentru ca tu esti singurul responsabil pentru ceea ce se va intampla cu tine, nu parintii tai.Prin urmare rupe lanturile, fara discutii, si mai ales nu lua in seama lucrurile prin care mama ta incearca sa te manipuleze gen: ‘s-ar imbolnavii si mai tare’. Dumneaei sufera de lipsa de ocupatie, si singura ei preocupare momentan este sa detina controlul asupra ta si asupra deciziilor tale.Cel mai eficient s-ar vindeca daca ar vedea ca tu nu mai raspunzi lamentarilor ei, s-ar obisnui cu gandul si si-ar vedea de propria gospodarie, si-ar indrepta atentia in alta parte.Recomand sa le cumperi parintilor tai un sejur pe undeva ca sa-si mai clateasca mintea sau sa-si redescopere scanteia unul fata de celalalt.Vezi tu ce faci ca esti baiat mare;)

Eu cred ca ti-e frica sa iti asumi riscuri si sa iei decizii legate de viata si fericirea ta. Asa cum zici, ai fost prea "cocolosit" si asta te-a adus in situatia curenta. Ar trebui sa te gandesti bine ce viitor vrei sa ai, singur alaturi de parinti si probabil fara pesrspective, sau cu familia ta la casa ta luptand pentru viitorul familiei tale sau si cu parintii separat dar in relatii bune? Asuma-ti riscuri, fii barbat, consulta-te cu partenera de viata in ce priveste deciziile comune care va afecteaza pe amandoi si actioneaza. Daca stai prea mult pe ganduri nu ajungi la nici un rezultat.

Daca prietena ta a suportat atatea atata timp doar pt tine, sincer iti spun ai grija de ea, nu o pierde ! Gandeste-te numai la cate are de indurat si cata durere trebuie sa fie in sufletul ei si sa nu riposteze. Nu cred ca esti constient de cat te iubeste. Poate ca e momentul sa rupi cordonul, sa iti demonstrezi tie si familiei tale ca esti matur, ca ai un viitor care depinde de tine si alegerile tale, poate ca e momentul ca acele alegeri sa fie pt Tine si nu pt familia ta. Gandeste-te un pic la viitorul tau, cum iti doresti sa fie? Cum o sa fie la 30 de ani?

Pare ca aveti mai multe decizii de luat amandoi: cum sa impacati locurile d munca ale amandurora, cum sa impacati parintii, cum sa fiti multumiti fiecare. Acum cred ca este important ce va doriti (amandoi). Incercati sa va concentrati asupra solutiilor si nu problemelor plecand de la dorintele dvs.