Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Bună ziua. Sunt o fata de 16 ani, iar mama mea a murit acum 8 luni, cu câteva săptămâni înainte de Crăciun. Pana acum tatăl meu a fost cel mai bun tata pe care mi-l puteam dori și ne-am ajutat unul pe altul sa zâmbim din nou. Nu m-am plâns niciodată de nimic și am încercat sa nu mă port ca un copil, pentru a-i face tatălui meu și celor din jur viața mai usoara. Însă de trei zile sunt intr-o stare depresiva pe care nu o înțeleg, nu mai am pofta de mancore și mă doare sufletul. Tatăl meu îmi spune tot, iar mie nu-mi e frica sa-l întreb tot, dar acum câteva zile a lipsit doua nopți de acasă și tot ce mi-a zis a fost am putina treaba, iar eu nu am avut curajul sa-l întreb nimic. Se întorcea acasă abea dimineață pe la 11, stătea doua ore și pleca la muncă, așa ca am fost mult timp singura acasă. Însă ieri dimineață mi-a spus ca Laura ne-a chemat la un grătar de rămas bun pentru ca pleacă în Italia. Era prima oară când auzeam numele ăsta, așa ca am întrebat ci e este. Mi-a spus ca este cumnata colegului sau, iar eu o cunoșteam pe femeie, doar ca nu știam cum o cheamă și m-a șocat faptul ca i-a spus pe nume în fața mea, pentru ca noi rareori pomenim oamenii, care nu ne sunt apropiați, inelul ăsta. Iar apoi a aruncat bomba: ,,Am fost cu Laura în Mamaia azi noapte pentru ca nu avea cu cine sa se duca.” Fata mea era foarte normala și m-am purtat de parcă nu era mare lucru, dar în sinea mea am simțit un junghi în stomac. Am întrebat: ,,Doar voi doi?”, iar el a zis ca da. I-am spus ca nu vreau sa merg la grătar, iar după ce a încercat sa mă convingă și nu a putut a zis ca e ok, iar eu am plecat în camera mea și m-am uitat o vreme pe pereți, șocată. Intre mine și tata era o tensiune ciudata și pentru prima ora am simțit ca nu îndrăznesc sa întreb nimic. M-am hotărât sa mă ridic și sa merg sa vorbesc cu el, care era în sufragerie și aparent se uita la televizor. Când
apar ca deobicei zgomotos în spatele lui, observ ca se uita la niște poze pe telefon, iar pozele erau exact cu cine nu vroiam eu sa fie. Când m-a auzit, a blocat repede telefonul și m-a întrebat dacă s-a întâmplat ceva, eu am zis ca nu și am ieșit în gradina din spate, departe de casa. Am început sa plâng foarte rău și repetam cu voce tare ca nu se poate și ca nu e adevarat. Aceasta scena mi-a amintit de momentele când am aflat ca mama mea s-a stins, doar ca acum eram complet singura. Nu am pe nimeni cu care sa vorbesc. Nu îndrăznesc sa vorbesc cu tata, nu pentru ca este un om dur, dar îmi este pur și simplu rușine, bunicii mele nu îi pot spune pentru ca m-as simți prost, de parcă vorbesc pe la spatele lui ceva ce nu ar trebui sa știu, nu am frați sau surori, așa ca singura alinare mi-a fost prietena mea cea mai buna la telefon pentru ca e plecata din oras. Niciodată nu m-am simțit mai singura și confuza și dezamăgită de tatal meu. Aseară tatăl meu a lucrat de noapte, iar eu mă liniștisem și mă pregătisem emoțional sa rămân singura noaptea. Însă tata vine la mine cu 40 de minute mai devreme și îmi zice papa și noapte buna. Am simțit iar un pumn în stomac și am intrebat: ,,Așa devreme?”. Mi-a raspuns: ,,Trec pe la cineva.”. Nu am avut puterea sa zic decât bine și a plecat. Și am rămas singura, noaptea, în casa goala, știind ca tatăl meu a plecat la femeia aceea. Fără sa vreau m-am ridicat și am început sa dau ture prin casa plângând . De ce m-a lăsat sa aflu așa? De ce nu s-a gândit cum sa-mi spună? De ce mă lasă singura și frustrată? Nu se gândește ca poate am nevoie sa vorbesc cu cineva? Doar pentru ca nu am vrut sa il ingrijorez, se preface ca nu știe prin ce am trecut? Nu am menționat faptul ca acum câteva săptămâni, când era fericita și nici măcar nu mă gândeam ca tata s-ar uita la cineva, și mai ales o femeie ca ea, i-am spus cât de mult mă enerveaz� � acea femeie și Cum nu suport genul ăsta de persoane…Mereu când tata mă suna sau îmi da un mesaj, faptul ca știu cu cine este mă face sa plang instant. Nu vreau sa-i mai văd fata, pentru ca încep sa plang. Iar cel mai greu lucru este ca el crede ca sunt ok…ce sa fac?

In primul rand sincere condoleante! Spui ca ai avut o relatie foarte apropiata cu tatal tau insa acum iti este rusine sa mai discuti cu el. Ma gandesc ca daca iti faci curaj si depasesti acest blocaj de comunicare (si tatal tau o data cu tine) puteti afla ce se intampla cu adevarat in sufletele fiecaruia si sa decideti impreuna cum or sa decurga evenimentele in familie pe viitor. Se poate, succes!

Daca spui ca tatal tau a fost cel mai bun tata din lume, inseamna ca exact asa este si in prezent. Ceea ce nu intelegi tu in acest moment este faptul ca tatal tau mai are un rol, pe langa cel de tata: rolul de barbat. Pana acum nu l-ai vazut ca barbat, ci doar ca tata, fiu, sot… Daca el este tata, inceteaza sa mai fie fiu pentru mama lui? Tot asa te intreb acum: daca el este barbat, inceteaza sa mai fie tata pentru fiica lui? Sunt de acord ca rolul de barbat ii consuma timp, din timpul vostru… dar daca ti-ar placea femeia din viata lui si te-ai intelege foarte bine cu ea, nu ti-ar placea sa petreci si tu ceva timp cu ei? Poate ca ai castiga inca o prietena mai mare, mai experimentata, care nu ar inlocui-o niciodata pe mama ta, dar care te-ar putea intelege, sustine, care ar putea sa-ti dea sfaturi in legatura cu problemele tale, specifice varstei. poate ca ai putea sa-i dai si tu ponturi, in legatura cu tatal tau… asa… ca intre femei. Faptul ca are pe cineva in viata lui, nu inseamna ca te-a tradat sau ca te-a parasit, chiar tu spui ca te suna si iti da mesaje, nu? Ba mai mult, vrea sa te includa in viata cea noua a lui (te-a invitat la gratar). In plus, iti respecta trairile si stie ca le ai, dar iti da timp. asta inseamna iubire neconditionata, cadoul cel mai de pret pe care un parinte poate sa-l ofere copilului sau. Daca nu spune nimic, nu inseamna ca nu stie ca ai o problema sau ca gandeste ca esti in regula. Pare ca asteapta sa-i incredintezi problema, pare ca asteapta sa capeti acea incredere in el, care sa-ti permita sa-i spui. Daca n-ar proceda asa, poate ca l-ai considera cam intruziv si atunci ai opune rezistenta, creandu-se astfel o bariera intre voi. El stie ca stii ca este cu Laura, doar ti-a spus despre ea de doua ori (in invitatia la gratar si cand ti-a spus ca a fost la mare). Prin urmare, te-a provocat, iar tu te-ai blocat, poate pentru ca ai crezut ca daca e barbat, l-ai pierdut ca tata. Uite ca nu l-ai pierdut! Iti vrea parerea si vrea sa te includa in viata asta. Poate ca pentru tine este cam repede… dar asta e o problema pe care i-o poti impartasi. Nu-ti place Laura, ceea ce i-ai si spus. Dar si tu te-ai grabit cu judecata. De unde stii ce gen de persoana este ea, daca nu o cunosti mai indeaproape? Nu face greseala de a o judeca dupa o simpla aparitie. Da-i si tu sansa de a o cunoste mai bine, de a avea tu un tip de relatie cu ea, apoi vei vedea clar daca poti rezona cu ea sau nu. Bucura-te ca cineva va avea grija de tatal tau, altminteri va trebui tu sa-l ingrijesti cand va fi gripat, cand va avea probleme la serviciu, cand va avea probleme financiare, si alte probleme specifice adultilor responsabili. Tu nu esti la acea varsta si nici nu e dorit sa te maturizezi atat de repede sau intr-un mod fortat. Daca iti schimbi optica, vei putea sa te ocupi de problemele varstei tale. Pana la urma, de fapt Laura ar putea fi drept un cadou pentru tine, pentru ca ti-ar lua tie din griji (doar ai spus ca ai vrut sa-i faci viata mai frumoasa tatalui, si ai tacut). Te sfatuiesc sa-i vorbesti tatalui tau despre tine, la persoana I (eu simt ca, eu cred ca, eu vreau sa, mie mi-ar placea sa). poate ca rusinea ta vine din faptul ca ai intentia de a vorbi despre el (tu ai facut x, tu ai plecat devreme, tu ai intarziat 2 zile, etc), ceea ce suna a reprosuri. Atunci cand vorbesti despre tine, nimeni nu se poate supara pentru ca ai o anumita simtire, emotie sau gand. Si nu uita ca nu-l vei pierde, chiar daca i-ai vazut si cealalta latura, aceea de barbat. Marturiseste-i doar ceea ce simti. Succes!

E greu sa accepti ca si tatal tau are viata lui, ca are necesitatile lui sociale? Vrei sa stea singur toata viata si sa aiba grija de tine? te simti tradata de el? Intr-o zi, in cativa ani, vei avea si tu prietenul tau, si il vei “trada” pe tatal tau, vei pleca, te vei muta in alta parte, cu prietenul/logidnicul/sotul tau, si asa mai departe. Asta e cursul firesc al vietii, si nu are sens sa ramanem incremeniti in trecut…

Condoleante pentru mama ta ! Esti foarte tanara si lumea ta s-a rupt in acest moment. Doar timpul va ajuta la trecerea in aceasta noua etapa a vietii. Poate te simti tradata de tatal tau acum pentru mama ta sau pentru tine, fiind partea feminina din casa si identificandu-te cu mama ta,
Dar pentru tatal tau tu esti si vei fi fiica, nu sotia lui.
Cautarea lui catre o alta femeie sunt sigura ca te doare.
Ce pot sa-ti spun este ca poate, el in femeia aceea o vede tot pe mama ta. Gandeste-te ca poate si femeii aceleia ii este greu sa fie doar o imagine inlocuita si nu ea insasi, sa fie doar umarul pe care plange tatal tau ca sa nu o faca in fata ta sau a altora, ca sa poata sa mearga a doau zi la servici si sa gaseasca puterea sa fie cel care a fost pana acum. Ea este carja pe care se sprijina. Nu te ingrijora ca “a si uitat-o ” pe mama ta si a mers mai departe. Ii va duce dorul pana la moarte dar ii trebuie putere si acolo a gasit-o. Nu te gandi la sex, iubire si alte lucruri intre ei. E doar suport, compasiune si dorinta de a gasii puterea sa traiasca. Tatal tau e acolo. Cu tine.