Login

Balneofizioterapie | kinetoterapie | Masaj terapeutic

Cursuri de terapii alternative si complementare

Sfatul Terapeutului

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Catre toti psihologii din Colegiul Psihologilor din Romania: am fost pana acum la 11 psihologi, majoritatea pe terapie cognitiv-comportamentala. Si da, majoritatea nu mi-au placut.

Mesaj anonim, prin terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Catre toti psihologii din Colegiul PSIHOLOGILOR din Romania:
Am fost pana acum la 11 psihologi, majoritatea pe terapie cognitiv comportamentala. Si da, majoritatea nu mi-au placut. Mi-au placut doi, la care am mers mai mult timp, la unul dintre ei nu mai pot sa merg.
Mai nou nici nu mai pot sa merg la un alt psiholog, fara sa stau sa explic o jumatate de ora de ce nu mi-au placut ceilalti. Trecand peste faptul de “chimie” care a lipsit la majoritatea, si care cred ca nu merita nici o explicatie in plus. Sunt intrebata “ce nu ti-a placut, ce cauti?” de parca as fi eu ceva pasare rara careia nu-i plac psihologii si stramba din nas cand ii vede sau aude de ei.
Va zic acum ce caut. Caut o persoana care sa ma asculte pana la finalul propozitiei, macar, inainte sa isi dea cu parerea. Caut o persoana care sa imi puna intrebari suplimentare dupa ce am expus ce aveam de expus, si caut sa vorbeasca la subiect vis-a-vis de ce am spus. Inteleg ca avem pareri diferite, ca le putem combate, dar macar sa avem un dialog care sa aiba un anumit fir, un lucru pe care l-am intalnit, repet, doar la doi psihologi. Nu, gresesc. Erau trei psihologi.
Si nu caut sa am langa mine cineva care sa ma lase in prostia mea si sa ma lase sa ma plang o ora intreaga si sa imi cante in struna. Si nici pe cineva care e atat de absorbit de propria persoana incat se avanta in poliloghii de 10 minute – si asta inseamna 25 de lei – pe tema a ce grozavi sunt ei, sau pe o tema total nerelevanta ce constituie “parerea lor” despre un anumit subiect.
Daca se avanta in doua astfel de poliloghii, deja se fac 50 de lei din care as prefera sa imi iau o bluza.
Adica am niste asteptari cand dau 150 de lei pe o sedinta de o ora. As vrea sa obtin mai multe decat cat as putea obtine scriind o ora in jurnal.
Ca eu sa zic o chestie si sa ma-ntrebi de ce cred ca e adevarat si eu sa incep sa explic si sa nu ma lasi sa termin propozitia inainte sa imi spui ca o sa discutam asta in urmatoarea sedinta as putea sa-i dau unui cersetor 20 de lei sa-mi spuna. Poate ca daca in fiecare sedinta discutam despre ce-o sa rezolvam in urmatoarea sedinta, nu o sa fie urmatoarea sedinta.
Poate ca prima sedinta este partea de “analiza”, dar stiti ceva, daca tot nu aflu nimiv util intr-o sedinta, de ce nu este gratuita? Sunt unii care dau sedinte gratuite – prea putini. Si de ce sa nu fac un rezumat al vietii mele si sa vi-l trimit prin posta, daca e pana acolo?
Per total sunt dezamagita. Am gasit in “provincie” un psiholog foarte bun, pe perioada vacantei, dar evident, venind in Bucuresti, fitele sunt mari, toti psihologii cer 150 de lei si aia foarte buni ajung pana la 250.
Eu chiar as propuna introducerea unei sedinte gratuite.
Asta e tot ce am avut de zis.

Iti impartasesc parerea 100%
 4
Inseamna un singur lucru: cunosti multe, anticipezi ce ar putea spune celalalt, de aici si dezamagirea. Inteleg aspectul asta deoarece ai o intrebare, sau o série de intrebari la care nu gasesti raspunsul. Poate ar fi cazul sa inveti a asculta, ca mai apoi sa tragi concluzii. Sau ar trebui sa gasesti un psiholog care se pliaza pe modelul tau cognitiv, asta inseamna sa cauti in continuare. Ti-as recomanda pe cineva, dar e foarte scump si vorbeste doar rusa si engleza. Dar ca si profesionist e extraordinar si cred ca ar fi potrivit pentru tine…
 1
Iata ca ati avut ocazia de a va varsa naduful aici, pe site. Eu ma intreb oare daca ati spus acest lucru vreunuia dintre psihoterapeutii de care ati fost nemultumita. Probabil ca aveti dificultati in a formula o nemultumire in mod direct. Alt aspect: daca ati incercat atat de multi terapeuti cu orientare cognitiv-comportamentala, nu e oare cazul sa incercati si alta abordare? Problemele sunt de regula de ordin emotional, nu cognitiv. Imi pare rau ca simtiti asa fata de psihoterapeuti. Totusi e ciudat ca un procent atat de mare nu stie sa asculte.
 4
nu am de gand sa comentez tariful perceput de psihoterapeuti pt ca este alegerea si dreptul fiecaruia sa isi estimeze valoarea. Ce inteleg este ca aveti nevoia de un psihoterapeut care sa va asculte neintrerupt, care sa isi dea interesul mai mult, prin intrebari suplimentare – ma gandesc ca doriti sa va cunoasca cum poate simtiti ca nu o face nimeni apropiat. Inteleg ca timpul este pretios (la propriu) pt Dvs. si nu aveti dreptate, la fel ca si cei care pretind un anumit tarif. Spuneti ca aveti niste asteptari, care ar fi acelea, nu ati putea incepe cu ele sedinta? Poate chiar sa il rugati pe terapeutul X sa citeasca un mail cu povestea-rezumat pt a fi in tema repede? In final percep frustrarea legata de ‘fitele’ unora si nevoia introducerii unei prime sedinte gratuite. Ca idee, este foarte dificil ca toti terapeutii, indiferent de nivelul de pregatire, sa ofere o sedinta gratuita oricui doreste – imaginati-va doar cati ar putea ‘profita’ de acest lucru intr-un sens negativ: daca eu as fi apelat de 5 oameni pe zi care ar vrea doar o sedinta (in care sa ma si testeze eventual) dar care nu se angajeaza mai departe intr-o relatie terapeutica din care sa pot castiga si eu ceva, eu pierd 5 ore pe zi, timp pe care poate nu imi permit sa il arunc pe geam si eventual sa imi si consum nervii degeaba cu niste persoane care nu sunt defapt interesate sa lucreze cu sine, in primul rand. Sper ca v-am creeat o ideea si de pe partea cealalta a ‘baricadei’. Succes!
 12
Psihologii sunt si ei oameni. Poate așteptările tale sunt prea ridicate în ceea ce îi privește . Nu zic ca e greșit că ai încercat mai multi terapeuți zic ca ceva e greșit în toata căutarea asta. Ceva nu ti se potrivește. Poate cauți ceva ce nu ti se potrivește. Caută un altfel de abordare terapeutica caută în primul rând la cine te simti mă bine femeie/barbat. Apoi fa-ti o lista cu ce ai vrea de la un terapeut . Poti vb pe mal cu terapeuți pe mail. Le spui dinainte ce cauți
Apoi caută așteptai realiste. Un psiholog nu îți varezolva problemele. Unii sunt mai duri alții suntmai “moi” casa zic așa.
 2
Ma întreb, dacă din 11 psihoterapeuți ați întâlnit 3 care sa fie pe gustul d-voastră cât ați făcut terapie și ce vi-a fost util? Ce ati vrea sa se întâmple pe parcursul terapiei și cât de repede vreți sa vedeți rezultate? De cine credeți ca depind rezultatele? Sigur sunteți pregătită sa,, va oglinditi” în cadrul unui proces sau vreti doar sa,, testati “terapeuții???Oare sunteți pregătită sa va asumați propriile alegeri din viata dumneavoastră sau găsiți scuze și dați vina pe altii??? Toate cele bune!
 6
Relaţia terapeutică stabileşte un model sănătos, securizant, de relaţionare; este o formulă de raportare igienizată, purificată şi are un rol atât educativ cât şi vindecător.
Asta nu înseamnă că este uşoară sau ca o plutire pe norişori roz, unde o armată de spiriduşi serafici îmi fac pedichiura, alţii îmi aduc o tavă cu şerbet cu apă rece, cafea şi biscuiţi, un covor roşu se rostogoleşte prelung în faţa mea şi în ceruri se aud ode de încântare şi slavă :) NU!
Cum spunea chirurgical Maestra mea, Psihoterapeut Gina Chiriac: “Psihoterapia nu e un cadou de Crăciun!”
Relaţia psihoterapeutică este o relaţie în cadrul căreia “regulile”, normele nescrise ale unei relaţii sunt aceleaşi ca-n orice relaţie apropiată, autentică: ambii participanţi este nevoie să vină la întâlnire, să facă paşi unul spre celălalt, să investească acolo prezenţă, energie, resurse şi, mai ales, să-şi asume relaţia. Altminteri nu funcţionaează. Ba, mai mult, în cadrul acestei relaţii creuzet, vor ţâşni din adâncuri(şi e important să se întâmple asta pentru un proces terapeutic real), din partea clientului, toate tiparele disfuncţionale de poziţionare, toate proiecţiile şi apărările cu care jonglăm la ordinea zilei, fără să băgăm de seamă şi, mai ales, toate emoţiile înghiţite amar de ani şi despre a căror existenţă ne îndoiam, crezând că odată băgate sub preş vor fi dispărut cu desăvârşire, pe când ele îşi fac mendrele cu noi, având cu-atât mai mare putere, cu cât le ignorăm mai categoric: disperarea, teama, repulsia, frustrarea, neputinţa, tristeţea, amorţirea, confuzia….Furia :)
Aşa că, pentru astăzi, un remainder în real, despre terapie: “It gets worse, before it’s going to get better”.
Totul e să contiuăm drumul pentru că, fix momentul în care apar rezistenţele, confuzia, frustrarea, disconfortul, deznădejdea, starea de abandon, fix atunci când devine mai greu, acela este MOMENTUL CHEIE, momentul în care intervenţia terapeutică devine REPARATIVĂ, nu repetitivă.
Arina Anghel,
Client în terapie individuală
Psihoterpeut integrativ în supervizare şi Psihosexolog
 6
Nu exista psiholog perfect. Erori in comunicare nu pot sa nu apara. Din contra, disponibilitatea de a analiza acele erori si a le repara in relatie aduce dezvoltarea personala pe care o vei aplica si in viata de zi cu zi. Sigur, daca psihologul nu este capabil sa participe eficient in cadrul acestei comunicari, e indicat sa cauti altul. Dar ma tem ca a masura consilierea in bluze inseamna lipsa de implicare. E ca in relatiile de cuplu. E greu sa investesti in mod eficient intr-o relatie daca tu te tot gandesti ca bine ar fi fost daca ai fi avut un partener cu alte calitati.
 5
Felicitări pentru curajul de a spune ce te-a nemulțumit la terapie. Nu e vorba de chimie între voi, ci de slaba pregătire a celor la care ai mers. Mulți nu știu ce au de făcut, profesional vorbind. Se cred buni, dar nu sunt. ” La pomul lăudat, să nu te duci cu sacul “, cam despre asta e vorba.
 2
Orice solicitare obtine raspunsul potrivt. Cand ea tine cont atat de nevoile celui care propune cat si de cele caruia i se propune actiunea comuna se numeste colaborare si multumirea este totala . Alta varianta este perdanta pentru ambii participanti .
Aveți dreptate, dar poate că vi s ar potrivi o psihoterapie psihanalitică. Acolo terapeutul vorbește mult mai puțin și cu atât mai puțin despre el. Și totuși cu ce situație ați fost? Psih. Tiberiu Seeberger
Din câte înțeleg, din ceea ce ce relatati, experiențele pe care le-ati avut pana acum cu terapeuții pe care i-ati contactat nu au fost pe măsura așteptărilor dvs. Ați emis câteva cauze posibile, iar colegii mei au completat mai sus și altele. Vă înțeleg frustrarea, data fiind situația în care va aflați. Ceea ce mă întreb eu, în contextul în care nu puteți schimba acești terapeuți (și pe alții, în general), ce credeți dvs. ca ați putea face ca pe viitor sa nu va mai aflați într-o astfel de situație?
 2
RASPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS INTREBAREA: “Intr-adevar, nu pot sa ma pronunt in legatura cu mai mult de 5 terapeuti dintre cei la care am mers, avand in vedere ca doar la dansii m-am dus la mai mult de o sedinta. Si as putea spune ca 3 dintre ei au fost chiar ok, avand in vedere ca m-am dus de mai multe ori.
Dupa cum spuneam si mai sus – si cineva bine a zis ca imi varsam of-ul, a fost un rant, mai degraba, nu prea imi place sa explic ce nu mi-a placut la ceilalti psihoterapeuti.
Inteleg ca este un proces de durata. Nu vreau sa fie cineva care sa ma inteleaga din toate punctele de vedere, cu care sa fiu de acord mereu, si adevarul este ca asta e ceva ce faceam la inceput, deci e posibil sa nu fi dat multe sanse multora dintre ei pentru ca spuneau ceva cu care nu eram de acord.
Ce s-a intamplat cu ultimul psiholog la care am fost, si imi pare rau ca nu o sa mai am ocazia sa ii urmez sedintele, a fost ceva ce nu am facut cu ceilalti, si anume, spuneam cand nu sunt de acord cu ceva si de ce, dadeam lamuriri suplimentare legate de ce mi-i s-a intamplat atunci cand ajungea la o concluzia care nu mi se parea corecta, sau cand imi sugera lucruri pentru care aveam argumente ca nu ar fi chiar asa, practic, am avut o dezbatere.
Deci nu ar fi exclus ca de acum incolo, sa mi se para un proces mult mai mare de psihoterapeuti ok, in caz ca m-as duce la alti zece :) )
Simt ca m-am maturizat mult in anul asta, oricum.
Dar chiar stau si ma intreb, totusi, care ar fi cel mai potrivit tip de terapie pentru mine.
Eu am avut anul trecut, in mai, atacuri de panica zilnice, si am fost diagnosticata cu depresie severe (pe langa asta), cu elemente obsesiv compulsive, si e posibil sa mai fi citit intrebari puse de catre mine pe acest grup.
Acum ma simt mult mai bine, si imi pot gestiona mai bine emotiile, dar simt ca am nevoie inca de indrumare, si de cineva cu care sa discut despre lucrurile astea dubioase despre care nimeni nu vrea sa discute :) ) gen ce s-a intamplat si de ce m-am simtit intr-un anume fel.
Eu as vrea sa
-> imi gestionez mai bine emotiile
-> sa fiu mai asertiva
-> sa lucrez la increderea pe care o am in mine
-> sa nu ma mai victimizez
-> sa lucrez la comunicarea cu ceilalti
-> sa dezbat patternuri si credinte pe care le am, si care ma afecteaza – pe care le am din copilarie
Si inca ceva legat de comunicarea cu partenerul, si faptul ca cer atentie si reasigurare ca nu o sa se intample lucrurile de care mie mi-e frica ca o sa se intample.
Ce tip de terapie ar fi mai potrivita pentru a lucra cu aceste lucruri?”
 1
ideal ar fi sa gasesti unul care sa iti explice tie de unde aceasta nevoie stringenta de a controla exact aceste detalii din viata ta…si decat acestea.

Facebook si parteneri

Loading

Sustinem

vegani romania

Implant dentar pret

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

17594 raspunsuri primite pentru 3656 intrebari
(in categoria actuala: 2752 raspunsuri primite pentru 576 intrebari)