Login

Cursuri gratuite

Sfatul Terapeutului

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Am 13 ani a trebuit sa ma mut in Londra, cu mama care si-a gasit o slujba aici. Imi iubeam tara, prietenii si bunicii enorm si nu i-as fi lasat. Am o stare de gol pe dinauntru, plang necontrolat, simt ca nu am niciun rost pe lumea asta, am ganduri suicidale.

Terapeuti.ro 8:55am Jan 22
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua !

As dori sa va cer ajutorul , nu imi mai pot stăpânii sentimentele . Pentru inceput as dori sa va spun ca ma numesc Andreea si am 13 ani , poate o luați in nume de " copilării" dar credeți-ma ca nu mai pot asa . De cand m-am născut nu am avut o viata prea lejera . Prin asta ma refer ca părinții mei s-au despărțit pe vremea cand aveam in jur de 4 ani. Din cauza violentei fizice,verbale si indiferenta tatălui meu față de mama . Si aici am fost implicată eu si sora mea , Luiza. Dupa divorț pana la urma s-a decis ca sora mea sa rămână la tatăl meu , fiind copii noi nu realizam, dar acum am inceput sa vad cam tot exact asa cum a fost . Tin sa mentionez ca pana la 4 ani eu am fost mai mult crescută de bunicii mei , pentru ca mama nu avea timp sa aive grija de mine si de sora mea fiindcă se ocupa cu magazine si trebuia sa se ducă la marfa majoritatea timpului .Dupa ce părinții mei s-au despărțit de finitiv eu si mama ne-am mutat intr-un apartament cu chirie cu o femeie divorțată care avea si ea la rândul ei o fetița . Am stat acolo câțiva ani , pana cand mama l-a gasit pe acest bărbat , Liviu . Dupa un timp au decis sa se mute împreuna , si eu împreuna cu ei . Dar in localitatea din care venea el , si am fost nevoită sa schimb mediul, atat casa cat si persoanele , din nou . De atunci am mai schimbat locuința încă odată , mutându-ne intr-o casa intr-un "cartier" . De acolo am inceput sa ma duc la scoala . La inceput totul era bine si frumos pana cand el s-a apucat de băutura , asta începând la 4-5 ani de căsnicie . De aici au inceput sa apăra discuțiile violente, acțiuni violente între ei . La care fără ca nimeni sa vrea am asistat si eu . De obicei se fereau sa nu vad eu , dar mereu am vazut si inteles mai mult decat ar fi normal la vârsta mea . Iar de aici pana la urma de la o cearta mare mama m-a trimis înapoi la bunici . Fiind nevoită sa schimb scoala pentru a 3 -a oară si mediul de a trai . Dupa in jur de un an mama si-a gasit un job in Spania . Iar apoi a plecat , eu efectiv fiind distrusă . Cat timp a fost plecată eram mereu suparata..si abea așteptam sa vina. Imi era enorm de dor de ea . Dupa 1-2 ani de stat in Spania , s-a hotărât sa plece in Anglia . Si asa a si facut , si-a gasit un job in Londra si a rămas acolo. Eu ma obișnuisem cu lipsa ei , începusem sa imi fac prieteni , chiar adoram locul ala , plus ca bunicii mei erau si mai buni si înțelegători . Dupa un timp i-a venit ideea mamei " Sa vin si eu in Anglia " sa locuim împreuna acolo. Eu nu am fost de acord sub nicio forma . Dar nimeni nu a ascultat si ceea ce vreau eu . Pana la urma am ajuns aici , in Londra . Si de aici incepe asa zisa "depresie" . De cand am ajuns aici am simțit un gol imens in interiorul meu . Eram foarte trista si efectiv nu mai știam nimic eram pierdută . Mama lucra pe timp de noapte , iar eu stăteam singura in apartamentul nostru , ea venea in jur de 1-2 noaptea iar eu neavând scoala deocamdată preferam sa o astept pentru ca altfel nu puteam dormi . Ajunsesem sa urăsc ceea ce am ajuns , nu mai mâncam, ma închisesem in mine total , la un momentdat am crezut ca am înnebunit..plângeam in oglinda si imi întrebam reflecția " De ce?! De ce mi se intampla numai mie atâtea?!" Asta de intampla numai cand eram singura , cand aparea mama ma fortam sa para ca sunt bine Si nu am nimic, desi sunt sigura ca vedea oricum . De atunci am avut multe certuri cu mama pe subiectul asta . Mereu ii spuneam ca eu nu mai vreau as Stau aici , ca vreau acasa dar niciodata nu m-a ascultat Si mai rau ma facea sa ma simt . Mereu am avut ceea ce mi-am dorit cat a fost de ajuns pe plan material , dar stiti cum este vorba aceea " Banii nu aduc fericirea" . Am încercat sa stau de voarba cu ea si sa ii explic cum ma simt dar efectiv nu ma înțelegea si ținea tot ideea ei . Dupa ceva timp am inceput scoala aici, iar eu nu stiam sa vorbesc Engleza Si toti ceilalti elevi ma injurau Si faceau glume urate pe seama mea , Eu intelegeam chiar daca nu puteam vorbi . La inceput am incercat sa ignor , dar asta continua in fiecare zi , de anul trecut pana in prezent . Vreau sa va spun ca de multe ori simteam Si simt ca nu am niciun rost pe lumea asta , ca doar încurc lumea , am avut si gânduri sinucidale de nenumărate ori . In prezent fumez , pentru ca este unul din lucrurile care ma ajuta sa ma mai calmez dar in același lucru ma urăsc pentru ca fac asta . Am o stare de gol pe dinăuntru, plâng necontrolat câteodată din nimicuri, par foarte vesela si rad NON-stop de-obicei . Dar nimeni nu știe ce este in sufletul meu de fapt . De cand am venit aici viata mea s-a transformat intr-un infern . Mulți ar vrea sa aive o șansa sa vina , in Londra . Dar eu nu sunt printre ei . Imi iubeam țara , prietenii,Si familia enorm Si nu I-as fi lasat .

Va rog din sufletul sa ma ajutati cu un sfat/părere ! Multumesc frumos ! Imi cer scuze pentru deranj !


Cristina Anghel 9:48pm Jan 22
Buna Andreea! Esti o fata extrem de puternica si cu o gandire foarte matura. Cred ca trebuie sa iti faci un plan pe doua fronturi. Unu: sa faci tot ceea ce iti sta tie in putere pentru a-ti merge bine (pt ca deocamdata mama ta nu vede/nu poate vedea si intelege ce ti se intampla, deoarece ea nu este in contact cu ceea ce i se intampla ei, de aceea nu poate empatiza nici cu tine si nu realizeaza ce-ti face). Sarcina ta nr. 1 este sa te pui pe picioare. Vorbeste in engleza pana nu iti mai este rusine. Asculta radio, televizor, citeste cu voce tare. Daca intelegi, este clar ca iti poti da drumul si la vorbit. 2. Fa-ti prieteni/prietene. Asa cum ai reusit sa iti faci prieteni in scolile in care ai fost pana acum, asa vei reusi si aici. Oameni gasesti peste tot. Nu te da batuta, doar pentru ca nu ti s-a respectat vointa. 3. Daca poti, tine legatura cu sora ta.

Cristina Anghel 9:53pm Jan 22
S-ar putea ca ea sa te inteleaga si sa te sprijine, asa cum ai tu nevoie acum. 4. Mergi la scoala, incearca sa gasesti acolo un psiholog care sa te ajute, cu care sa vorbesti. Partea a doua a planului este sa ii pvestesti mamei tale ce simti. Nu te mai preface ca esti fericita. Spune-i ca plangi, ca suferi, ca iti este dor de prieteni, de bunici. Spune-i tot ce simti. Poate pe loc nu va reactiona cum te astepti, dar va face ceva. Mama ta te iubeste (in felul ei), dar nu stie sa ti-o arate asa cum ar trebui. Iti tin pumnii, si cred cu tarie ca vei depasi aceste momente!

Lia Oltean 11:15am Jan 23
Citind ceea ce ai scris, pot înțelege că schimbările repetate prin care ai trecut, lipsa unei constante în viața ta, înstrăinarea, etc. te gândești că sunt nedrepte, te simți neputincioasă. Faptul că ai avut curajul să vorbești totuși cu cineva arată că ești motivată să treci peste și acest lucru e îmbucurător. Subscriu recomandărilor colegei. În primul rând, încearcă să găsești soluții pentru situația actuală (s-ar putea să nu o poți schimba) – împrietenește-te cu colegii, cu vecinii, realizează lucruri care îți plac, focalizează-te (chiar dacă ți se pare artificial), asupra lucrurilor pozitive din viața ta (de exemplu, faptul că ești alături de mama ta, faptul că ești într-un oraș mare, plin de oportunități, faptul că îți poți vizita bunicii din când în când, faptul că faci progrese în limba engleză etc – orice lucru mic poate reprezenta un motiv de recunoștință). Vorbește cu psihologul din instituția în care înveți. Vorbește cu mama ta, evitând s-o acuzi (pentru că va deveni defensivă și discuția nu va duce în direcția dorită), explică-i cum te simți. Poți sugera să mergeți împreună la un terapeut..

Paula Hustiu 10:48pm Jan 23
Buna Andreea :) , nu sunt psiholog, insa avem povesti de viata foarte asemanatoare (si nu m-am putut abtine- scuze): si eu am mutat multe scoli, mi-am facut multi prieteni peste tot (am avut ce pierde), nici familia mea nu e extraordinara, si eu am fost in Anglia la scoala, si eu obisnuiam sa plang destul de des, tot pe ascuns, insa acum sunt tot aici si sunt fericita. In primul rand: take a moment for yourself and tap your shoulder cause you deserve it! Esti mai puternica decat crezi si cu siguranta mult mai puternica decat multi de varsta ta! Cu siguranta esti o persoana inteligenta – deci prin definitie – te poti adapta la orice mediu, iar Londra e mult prea mica pentru ambitiile tale pe care stiu ca le tii undeva ascunse ;) So thumbs up, maybe you`ll move again soon :> In al doilea rand, Londra nu e primitiva deloc! Deci nu esti tu de vina. Vremea, mancarea, oamenii reci…e chiar urata! Dar hai sa ne uitam si la avantaje, caci sunt foarte multe, fii atenta: 1) spui ca nu ai curaj sa vorbesti engleza? sunt multe centre de limba engleza gratuite unde gasesti persoane exact ca tine, iti poti face prieteni noi; Apropo de ce ti se intampla la scoala – se numeste bulling si e o problema mare in Anglia, indiferent de unde vii sau cum arati – cauta ajutor – sunt oameni platiti pentru asta si tu ai toate drepturile! 2) te-ai gandit sa faci voluntariat? school volunteering days – get involved and meet new people! 3) ti se face dor de pufarine? – cu siguranta ai un magazin romanesc foarte aproape unde i gasesti 4) vrei sa incerci ceva nou? – sa dansezi ca Beyonce? sa canti la vreun instrument? sa calatoresti? tenis? catarat? cantat? – sunt atatea cluburi care abia asteapta sa dai join – da da sunt – si pentru cei de varsta ta ;) posibil sa gasesti unul chiar langa casa – in Londra totul e atat de aproape! Secretul este sa cauti si sa te implici, have fun googling! In ceea ce o priveste pe mama ta – te iubeste mult, te vrea fericita si s-a gandit la viitorul tau – ea e cea mai buna prietena a ta si esti o norocoasa sa o ai aproape – cu siguranta multi dintre copilasii romani rataciti prin Londra imi vor sustine parerea. Am spus ca sunt multe motive si m-am oprit la 4 …hai sa-ti mai spun cateva: 5) e cel mai divers oras din lume – te obisnuiesti aici, te vei putea obisnui oriunde; China, Italia, Norvegia, Spania, India (sunt sigura ca stii la ce ma refer ;) ) 6) pot sa-ti vorbesc de fashion events sau nu esti interesata? o sa devii foarte curand! aici gasesti toate brandurile – de la Miss Sixty fabricat in Romania, Marni, Fendi, pana la Hermes <3O sa le descoperi curand ;) 7) filme? concerte? piese de teatru? – in Londra apar primele, si sunt mult artisti romani care vin destul de des aici, Institutul Cultural Roman in Londra – ar trebui sa devina un loc destul de frecventat de tine si mama ta 8) Gandindu-ne la viitor – aici sunt cele mai bune universitati care-ti ofera atat de multe avantaje pentru ca se pune accent pe invatatul individual, deci – poti fi independenta financiar, poti face voluntariat, poti calatori..ai timp de toate in timp ce iti iei si o diploma de care o sa te mandresti. Tu esti deja o persoana independenta si sunt sigura ca vei gasi o cale buna sa iesi din impas – ne dai o lectie de viata tuturor si iti multumesc din suflet. :)

Bianca Ripan 9:46am Jan 24
pe bune, ce iti lipseste din Romania? fa-ti viata frumoas acolo, ai atatea sanse! ce a scris Paula mai sus este fff adevarat! citeste de 100 de ori sfatul ei, apoi mergi in oglinda si zAmbeste! esti o norocoasa! mi-as dori sa pot oferi copiilor mei sansa pe care ti-a oferit-o tie mama ta. la 20 de ani, te asigur ca ii vei multumi mamei tale! ai grija de tine, zambeste, vezi totul ca pe o noua provocare , careia din cate "te-am citit", ii vei face fata cu siguranta!! esti f matura si puternica!

Facebook si parteneri

Loading

Sustinem

vegani romania

Implant dentar pret

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

16004 raspunsuri primite pentru 3293 intrebari
(in categoria actuala: 2074 raspunsuri primite pentru 493 intrebari)