Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Fetita mea de 14 ani si-a dorit foarte mult un caine. Acum ca il are, plange si zice ca nu il vrea. Ii e frica din cauza ca viata ei se va schimba si ca nu e in stare sa aiba grija de el. Sta doar si priveste cainele, de frica sa nu pateasca ceva.

  121 vizite

Actualizat: 10 iulie 2016 | 8 raspunsuri
Terapeuti.ro 6:37am Jul 8
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Fetita mea de 14 ani si-a dorit foarte mult un caine mic.Acum ca il are,plange si zice ca nu il vrea.Ii e frica din cauza ca viata ei se va schimba si ca nu e in stare sa aiba grija de el.Nu mananca si nu doarme,pana dispare…Nu stiu ce sa-i fac,nu il pot da inapoi…Sta de fiecare data si priveste cainele sa nu pateasca ceva.Ma sperie,isi tot spune:Ce am facut?Nu il vreau ,imi e frica….

Botezat-Antonescu Radu 6:39am Jul 8
o situatie complicata in care eu va sugerez sa mergeti impreuna si sa discutati cu un psiholog… ma gandesc ca la 14 ani poate trece prin multe schimbari si este prea confuza personal pt a putea avea si responsabilitatea acelui catel. Dati-l unui cunoscut… poate un anunt pe net… sunt solutii. Nu are rost sa ii amplificati confuzia insa ar fi bine sa o explorati! Succes!
Psiholog Cristina Cristea 6:45am Jul 8
Poate si-a doriti un Caine copiind un prieten, nefiind singura convinsa de asta. Acum I se pare o corvoada prea mare si poate chiar este avand in vedere varsta, cand altele sunt prioritatile. Dar poate ascunde si altceva, asa ca o discutie cu un psiholog nu strica.
Lia Oltean 6:48am Jul 8
Posibilitățile sunt infinite, important e sa vedeți exact ce anume menține comportamentul ei. Explorați, adresati-i întrebări și ajutati-o sa se facă înțeleasă. Cu sprijinul unui specialist, demersul poate fi unul mai puțin anevoios.
Cris Tina 7:02am Jul 8
Spuneti fetitei dumneavoastra ca ea nu are de facut altceva decat sa se joace cu catelul si ca veti avea grija dumneavoastra de el . Incet , incet ceea ce acum ar trebui sa o faca din datorie , mai tarziu , dupa o scurta perioada de acomodare , o va face din placere. Am trei copii , doar cel mic vroia catel , cei mari la inceput nu l-au acceptat insa dupa o scurta perioada s-au indragostit toti de el .
Psihoterapeut Jeni Chiriac 9:35am Jul 8
Am citit cu atentie mesajul dvs si mi-a atras atentia comportamentul fetitei dvs, asa cum l-ati descris dvs. Acest comportament va este cunoscut in vreun fel? Exista vreo persoana despre care va aduce aminte acest comportament al fiicei dvs ? In plus, lasand acest episod cu cainele, ma intreb care este gradul de incarcatura a copilului dvs atunci cand vorbim despre responsabilitati etc. Manifestarile anxioase descrise de dvs si comportamentul evitant pot fi in directa dependenta de stilul parental adoptat. Ar fi indicat sa va consultati direct cu un specialist. Aicihttp://jenichiriac.ro/test/%EF%BB%BFidentificarea-stilului-parental/ va puteti face o prima sondare a stilul parental pe care dvs il abordati
Psihoterapeut Jeni Chiriac 9:38am Jul 8
http://jenichiriac.ro/test/%EF%BB%BFidentificarea-stilului-parental/
Roxana Maria 8:14am Jul 9
Consider ca este o reactie exagerata, cunosx familii in care copii intre 8 – 12 ani se ocupa de ingrijirea cainelui. Este necesar sa investigati acest lucru cu un specialist, pot fi efecte mai grave in viata sa de viitor adult.
Cat despre caine, nu are nici o vina, nu.l chinuiti, si mai ales, nu.l abandonati – poate ar fi mai bine sa.l oferiti unor oameni care il doresc, puneti anunt la cabinete veterinare, pe Fb, in grupurile iubitorilor de animale..tot de asumarea responsabilitatii e vorba
Ana Irina 3:38pm Jul 10
Parca ar fi vorba de un copil, nu de un catel in viata ei, adica genul acesta de griji sunt asociate cu copiii: viata schimbata, grija sa nu pateasca ceva, responsabilitatile coplesitoare…
Postat în Copii | Relatia cu copiii | Sarcina, Psiholog / psihoterapeut online
Etichete: ,


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita