Login

Cursuri gratuite

Sfatul Terapeutului

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Sunt profesor de limba romana si am 35 de ani. Sunt casatorit si am doi copii, iar de catava vreme am inceput sa traiesc o stare de nesiguranta, de frica irationala fata de cei din jur, uneori fata de chiar membrii familiei.

Terapeuti RO 9:35am Feb 16
Mesaj:
Buna ziua! Ma numesc Nicu S. și sunt profesor de limba română. Am 35 de ani. Sunt căsătorit și am doi copii – un băiat de un an și o fată de 4 ani jumate.
De câtăva vreme am început să trăiesc o stare de nesiguranță, de frică, cred, față de cei din jurul meu. Evident, o frică irațională față de colegi, de elevii, de necunoscuții de pe stradă, uneori chiar față de membrii familiei.
Această stare de frică s-a declanșat în momentul în care, într-o discuție între colegi, o colegă mi-a reproșat faptul că nu am avut reacție într-o situație pe care ea o considera umilitoare pentru mine. Este vorba de următorul incident care s-a petrecut cu aproximativ 4 ani în urmă. Povestea este un pic mai lungă. Prin urmare, eu, la terminarea facultății, am rămas ca doctorand cu frecvență în cadrul Fac. de Litere din Cluj-Napoca. Printr-un concurs de împrejurări nefavorabil, n-am reușit să rămân, ca asistent în cadrul catedrei si a trebuit să trec în învățământul preuniversitar. M-am hotărât să mă întorc în orașul natal, deoarece, pentru mine, marele oraș nu mai avea farmecul studenției și era, în același timp, un loc unde am trăit marea dezamăgire de a nu-mi putea continua cariera. Pentru a putea intra în învățământul preuniversitar am dat și eu, ca toată lumea, examenul de titularizare pe care l-am luat cu nota maximă pe județ, în acel an, și astfel am ocupat un loc de profesor de română la șoala gimnazială pe care am urmat-o și eu în trecut.
Ei, coincidența face ca, în chiar acel an în care eu am ajuns în școală, să se schimbe directorul. Noul director, simțindu-se amenințat, poate, sau doar animat de dorința de a mă pune într-o lumină proastă, mi-a venit în inspecție, la o săptămână sau două după începerea școlii. Lecția a decurs normal, din punctul meu de vedere – nu era prima dată când predam(mai predasem 4 ani la facultate)- dar, după lecție, directorul, pe un ton cu totul deplasat(ridicând vocea), mi-a reproșat că lecția nu a fost bine predată, că nu am făcut decât exerciții de fonetică etc. Era o lecție de gramatică și tema era una de recapitulare a noțiunilor de fonetică. Oricum, la această izbucnire a directorului pe care eu nu o anticipam, recunosc că am rămas perplex. Am încercat să spun ceva, dar e genul de persoană care nu te lasă să vorbești, ci începe să urle. Prin urmare, am tăcut știind că lecția a fost una normală și că directorul avea ceva cu mine.
Momentul însă m-a afectat. M-am simțit prost față de toată lumea. De multe ori, eu reacționez în felul acesta, mai ales când cineva mă acuză în public de ceva. Am tendința să nu ripostez. Uneori, ripostez, alteori, nu. De data aceea, n-am ripostat. Am început să mă gândesc că poate lecția a fost într-adevăr un eșec, dar m-am convins ulterior că mă înșelam.
Ei bine, în urmă cu câteva luni, una dintre colege mi-a amintit acel episod pe care cu greu l-am depășit și iarăși, în prezența unor colegi, a început să-mi reproșeze că m-am lăsat umilit, că n-am avut reacție, că ea i-ar fi spus câteva etc.
Din acel moment, a apărut această frică de ceilalți, un fel de frică de a nu fi umilit din nou, de a nu se râde de mine etc. Sunt atât de încordat la ore și orice zâmbet al unui elev mi se pare unul la adresa mea. La fel se întâmplă și când vorbesc cu cei din jur. Sunt defensiv, n-am răbdare să urmăresc discuțiile, mă enervez și devin irascibil. Îmi dau seama de toate aceste aspecte, dar nu reușesc să mă controlez. Pun privirea în pământ când cineva se uită la mine de frică să nu văd un zâmbet ironic, batjocoritor. Cei din jur mă cred lovit de ceva acces de timiditate, pentru că, evident, zâmbesc vâzând că mă fâstâcesc în felul acesta. Și eu mă enervez și tot așa.
Dacă m-ați putea ajuta cu un sfat sau mai multe, v-aș fi recunoscător. M-ați salva dintr-o situație extrem de neplăcută.
Cu considerație,
Nicu S.

Corina Clepcea 9:48am Feb 16
Nicu, ai facut primul pas. Ai constientizat situatia care a declansat reactiile tale si ai evaluat corect situatia in care esti acum. :) Urmatorul pas este sa (re)stabilesti o legatura sanatoasa cu tine insuti. Nu este deloc un proces usor, dar cu ajutorul cuiva specializat ai putea incepe sa construiesti incet si sigur :) Urmarea va fi o stima ridicata de sine, incredere in fortele proprii. Cand ai incredere in tine, pace si echilibru interior, niciun stimul extern nu te mai poate atinge. Vei vedea ca de fapt esti un om extrem de puternic, care s-a lasat la un moment dat prada unui "joc" pe care societatii ii cam place sa-l joace, destabilizandu-te. Mult succes! :)

Mirka Balaci 10:18am Feb 16
atunci cand te sperie un lucru, de obicei ratiunea, precum si celelalte functii ale corpului trec in plan secundar si cel care preia controlul este creierul reptilian (cea mai veche parte din creier) cu functia de a te apara; reactiile sunt aceleasi ca la animale, in fata pericolului exista trei variante: lupta (varianta in care ai fi ripostat agresiv fata de director), fuga (retragere) sau "inghetare"; inghetarea se vede foarte bine la caprioare, de exemplu cand, in fata unui pericol raman nemiscate pe loc cateva minute pentru ca atacatorul sa nu le vada. eu cred ca asta a fost reactia si in cazul tau. adica asta a fost cel mai bun mod in care tu ai putut sa te protejezi in acel moment si e perfect normal, fiecare reactioneaza in unul din aceste moduri cand se simte brusc amenintat si derutat. sfatul meu ar fi sa incepi prin avea putina compasiune fata de tine si a intelege ca reactia ta nu a fost in niciun fel deplasata sau inadecvata. daca totusi celelalte simptome nu se amelioreaza ti-as sugera sa incerci cateva sedinte de psihoterapie pentru a explora ce anume se intampla cu tine si care sunt nevoile tale care cer atentie in momentul de fata.

Daniela-Monica Guzu 4:48pm Feb 17
Ceea ce ne descri tu este doar varful icesberg-ului, restul este ascuns si necesita descoperit, acceptat si inteles. Toate acestea se pot realiza si singur, mult mai greu sau sub indrumarea unui specialist. Iti recomand sa pornesti in calatoria cea mai importanta si minunata numita Calatoria regasirii de sine. Mult succes!

Cristina H. B. Docan 6:07am Feb 18
Va recomand sa va adresati acestor acuze prin intermediul tehnicii Emotional Freedom Techniques (foarte simpla si extrem de eficienta). Se obtine o usurare pe loc, si, chiar mai mult decat atat, experienta ma face sa cred ca exista posibilitatea sa scapati definitiv de ele intr-o singura sedinta.

Facebook si parteneri

Loading

Sustinem

vegani romania

Implant dentar pret

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

16005 raspunsuri primite pentru 3293 intrebari
(in categoria actuala: 2717 raspunsuri primite pentru 566 intrebari)