Login

Întreabă psihologul online

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Am 20 de ani si in urma cu doi ani am fost un tip foarte bun la matematica si fizica. Dar s-a intamplat un eveniment care a reusit sa-mi indeparteze intuitia in aceste domenii.

Terapeuti.ro

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna ziua!
Am 20 de ani si in urma cu doi ani am fost un tip foarte bun la matematica si fizica. Atunci s-a intamplat un eveniment care a reusit sa-mi indeparteze intuitia in aceste domenii, problema care persista si in prezent. Atunci am fost dezavantajat intr-un proiect(la fizica) de catre coordonator, nu eram bine vazut desi imi dadeam interesul si ideile ce le propuneam erau bune (imi dadeam seama de asta pentru ca erau implementate in proiect). Am fost marginalizat oarecum de coordonator(profesor de fizica la clasa) deoarece nu satisfaceam unele interese ce nu tineau de activitatea scolara iar membrii echipei faceau acest lucru (aveau parinti influenti si il puteau ajuta si in plus, coordonatorului ii placea sa fie laudat si “preamarit” si sa i se spuna ca e cel mai bun,lucru pe care eu nu l-am facut).Bun! Intr-o zi am rabufnit (in sinea mea si nu m-am exteriorizat), s-au acumulat stari de suparari din cauza asta si am renuntat in cele din urma la proiect. Pe langa asta, in aceeasi zi cand am rabufnit am ajuns ca pana seara sa nu mai fiu in stare sa inteleg probleme de genul “de ce 1+1=2?”. A aparut un fel de uitare si totodata o stare de nesiguranta in ceea ce rezolvam cu privire la valoarea de adevar a rezultatului(probabil ca nesiguranta a intervenit pentru a fi 100% ca fac corect si pentru a demonstra ca sunt in stare sa fac ceea ce pretind ca stiu sa fac). Numai ca aceasta stare de nesiguranta s-a extins spre o stare de frica generala.
Mi-e frica, de exemplu, sa fac un lucru nou din cauza faptului ca am temerea asupra criticilor ce pot surveni daca gresec(si aici cu “gresitul” este o poveste veche, de cand eram copil eram prea aspru pedepsit pentru o greseala de catre parinti; la scoala eram silit sa iau numai note de 9 si 10,si cand mi se intampla sa iau o nota mai mica[de regula, singura intr-un semestru sau chiar an] aveam parte de scandal).

Situatia familiala, din punct de vedere al atmosferei din sanul ei, nu este roz deloc. Am parte de scandaluri din cauza consumului de alcool de catre tata intre parinti destul de des in weekenduri si mereu in perioada sarbatorilor. Sunt satul si de aceasta situatie. De vacante petrecute altundeva in afara de locatia de domiciliu nici nu poate fi vorba. Si din cauza acestui lucru am o senzatie de discomfort atunci cand vine vorba sa discut cu cineva “cum mi-am petrecut vacanta?”. Doar cuvantul “acasa”,”acasa”,”acasa”. Nici cercul de prieteni nu este deloc extins(o cauza fiind si statutul social scazut in comparatie cu al persoanelor cu care am avut “norocul” sa ma intalnesc). De exemplu, in timpul liceului am fost “abandonat” chiar si din postura de coleg de colectivul clasei deoarece nu imi permiteam sa ies dupa ore cu ei atat de des pe cat ar fi trebuit. Si nici de catre parinti nu mi s-a zis niciodata o replica de genul “du-te si te distreaza”.Nu! Orice “asa zis” insucces era pus pe seama faptului ca m-am distrat in loc sa invat(daca ar fi existat vreo distractie in preajma lui). De aceea nu m-am distrat mai deloc in viata mea pana acum si nici nu stiu sa ma distrez pentru ca eu nu am vazut distractie la mine in casa ci doar scandal.

In fine, ar mai fi si altele de spus!(de o prietena nici nu poate fi vorba pentru ca nu am gasit o fata care sa ma inteleaga; am incercat sa intru in vorba cu una dar ar fi apreciat mai mult daca eram un magar decat sa ma port frumos cu ea si drept rasplata m-am simtit prost la o iesire in oras cu colegii (printre singurele de altfel) din cauza ei.

Ceea ce-mi doresc in prezent este ca sa imi revin macar sa pot invata din nou asa cum invatam inainte (pentru ca acum sunt demotivat complet sa o mai fac), sa-mi revina intuitia de a rezolva probleme de matematica si fizica (asta simt eu ca ma tin in viata), sa inteleg din nou si sa resimt notiunile acestor doua materii (In prezent sunt la facultate si ma descurc cu greu din cauza acestei probleme). Pe urma doresc sa resimt curajul, sa nu mai fac cu frica un lucru si sa constientizez intotdeauna ceea ce fac. Si in final, sa imi fac un grup de prieteni, sa nu mai fiu respins. Am urmat o serie de 5 sedinte de consiliere dar nu sunt multumit de rezultat(pentru ca nu au produs schimbari). Va multumesc pentru timpul acordat si astept un raspuns! O zi buna!

Botezat-Antonescu Radu Andrei

ceea ce ne ceri tu, in mod evident, nu ti le putem oferi. Eu am inteles din cele scrise ca tot treci printr-o perioada stresanta care aparent a reusit sa instaleze si o anxietate destul de puternica. Daca nu esti multumit de consilierea primita, atunci schimba terapeutul… trebuie sa gasesti unul cu care sa fii compatibil pana la urma. Asa cum a fost nevoie de timp ca sa ajungi in acest impas… o sa fie nevoie de timp ca sa iesi din el. Se poate, succes!
    • Gerard Stroe Salut! In ceea ce priveste proiectele in care te implici, incearca sa te concentrezi pe rezultatele muncii tale si nu pe parerea unor oameni, decat daca acestia sunt oameni suficient de “mari” ca sa te traga in sus nu sa te descurajeze. De exemplu parerea coordonatorului (un om “mic” dupa parerea mea) a contat mai mult pentru tine decat faptul ca ideile tale erau incluse in proiect! Faptul ca erau incluse este obiectiv, pe cand parerea lui e subiectiva. Cu totii avem nevoie de recunoastere si apreciere, dar atunci cand intalnim oameni care ne trag in jos, este uitil sa ne centram pe lucrurile obiective, pe rezultatele muncii noastre si nu pe parerea acelor oameni. In ceea ce priveste prietenii, cred ca te-ar putea ajuta, daca te-ai angaja, macar cu jumatate de norma undeva, ca sa-ti poti permite sa iesi in oras macar din cand in cand ca sa intretii relatiile, mai ales ca la job vei avea un colectiv de colegi! In legatura cu fetele, din pacate majoritatea sunt atrase de baieti rai, mai ales la varsta voastra, dar mai sunt si fete care stiu sa aprecieze un cavaler, doar sa ai rabdare si sa nu renunti! Pe parinti nu-i poti schmba, dar daca iti castigi o relativa independenta financiara si relationala prin angajare si cativa prieteni, vei fi mai putin influentat de atmosfera de scandal si vei avea unde sa iti incarci bateriile, iar cand vei mai creste si vei fi total matur sper sa gasesti o modalitate de a-i ierta, pentru linistea ta sufleteasca! Succes!
Doina Zamfirescu Este un lucru bun ca tu constientizezi anumite probleme. Spui ca ai fost la consiliere si ca aceasta nu a dat rezultat. Indiferent de ajutorul primit pana la urma persoana- adica tu- este cea care actioneaza si schimba lucrurile. Nimeni nu poate face asta in locul tau. Este posibil ca “uitarea” mentionata de tine sa fi aparut ca urmare a experientei tale de la scoala. Asta nu inseamna ca ai uitat sau ca nu mai poti acumula informatii. O ideea ar fi sa discuti cu terapeutul de acum despre nemultumirile tale sau sa gasesti un altul cu care sa lucrezi pe aceste aspecte si sa faci schimbarile pe care le doresti.


Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita