Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Eh.. nici nu stiu cum sa incep..
Am ajuns intr-o situatie urata zic eu, am ajuns sa desconsider de unul singur, am ajuns sa cred ca sunt un mare prost, tampit, fraier in toate situatiile, in tot ceea ce fac/lucrez, inclusiv in relatiile si discutiile cu ceilalti. Imi vine sa tac uneori, sa nu mai zic nimic, sa nu mai comunic.. de teama de a nu spune ceva “esuat” sau.. la o intrebare, chiar daca stiu ce sa ii raspund persoanei/lor respective… imi e teama sa raspund, sa nu fie ceva gresit, tampit.. chiar daca eu stiu ca eu stiu despre ce e vorba. Nu imi mai vine sa fac nimic, ma gandesc ca o sa fiu un tampit intreaga viata, fara sa imi poarte nimeni respectu/aprecierea.. in termeni normlai. Nu mai vreau sa fac lucruri, sa achizitionez ceva, de teama ca poate va fi ceva urat. Nu imi mai vine sa postez nimic nici pe retele de socializare, pt. ca nu simt ca cuiva ii place respectarea/replia respectiva, la fel si in conversatii private pe aceste retele, ma tem sa nu spun ceva gresit iar apoi sa fiu catalogat
“necunoscator”. Mi se pare ca nici prietenii nu-mi sunt prieteni si asa mai departe. Am fost un pic anexios iar apoi depresiv, mai demult, nesigur pe mine, ma vad.. fara nici un fel de realizare, inutil.. dispretit (nu de parinti), de ceilalti. A.. de precizat am 17 ani.. consider ca daca acum nu imi traiesc viata frumos si fericit.. atunci cand? Cand o sa apara probleme, mai multe si asteptari/sarcini de indeplinit. Mama spune ca e ceva specific varstei oarecum, faptului ca ma stresez mult din orice si nimic, viselor excesive etc.. daca ma puteti ajuta cu niste sfaturi bine definite va multumesc mult! Incercati sa imi spuneti cel putin in mare cum sa trec peste acestea, sa nu mai dau de ele, sa fiu mai “nepasator” .. mai relaxat! Multumesc! a am omis, sunt baiat.

Vârsta aceasta, într-adevăr este puțin mai tulbure și bulversanta. Ceea ce exprimi, denota o lipsa de încredere în sine. Recomand câteva ședințe de dezvoltare personala și chiar o vizita la un terapeut. Pana atunci însă, încearcă sa găsești un hobby, fa lucruri care îți plac, și fii puternic.

Tu ai o problema psihologica.se poate sa provina din familie.adica cineva din familia ta iti induce chestia asta in gandire?sau o persoana din afara ?un cadru didactic poate…trebuie sa stii sigur ca ceea ce tu ai mentionat nu e real e doar imaginatia ta.atat!!in realitate sunt sigura ca esti o persoana foarte cumsecade si buna la suflet.asa ca…focalizeaza-ti atentia asupra gasirii persoanei care te-a adus in starea asta apoi discuta cu cineva care stie meserie in acest domeniu

Frica de EȘEC.
Terapie!

se pare ca descrii o oarecare depreciere, autoeficacitate scazuta, retragere sociala; mai pe scurt o oarecare anxietate sociala si aditional stari de deprimare. Ti-ar prinde bine sa stai de vorba cu un psiholog pihoterapeut chiar si pentru putine sedinte! Cat privete bucuria de a trai, realizarea visurilor tale,…etc. fii increzator, se vor putea realiza, ai o “viata inaite” ; rezolva-ti problema de acum! Succes!