Mesaj:

taranca nebuna..

Buna,

Asta sunt eu..mai nou in ochii sotului meu.
Am 28 de ani si o fetita de 6 ani..mereu am incercat sa o fac fericita..asa cum eu nu am fost..
Ii plac animalele..si fiind singura la parinti am crezut ca se va bucura sa aiba un animalut si am tot cumparat..
pestisori, pisica, porcusor de guineea, papagal si mai nou caine.
Cu fiecare animalut a fost interesant la inceput..apoi se plictisea si nu il mai baga in sema..
Dupa ce ma saturam sa curat dupa ele le dadeam mai departe..
Cu pisica a fost foarte enervant cand a inceput sa distruga lucruri prin casa, sa o zgarie foarte rau pe fetita si sa se pise peste tot.
Apoi am hotarat ca un caine poate fi cel mai bun prieten al ei..dar urmarind emisiunile lui cezar..sotul meu a hotarat ca "cel mai rau" e cel mai potrivit, adica un amstaff..
Cu toate ca nu eram siguri de alegerea facuta intr-o zi ne-am trezit cu un pui de amstaff in casa..era foarte dragut..
apoi am inceput sa nu mai suport mirosul de pisat,diaree si voma al cainelui..timpul si milioanele cheltuite la dr.pentru vaccinuri, perfuzii si medicamente..
Intre timp am aflat ca sunt iarasi insarcinata..si analizele mele costa foarte mult..
Am renuntat la o mare parte din ele dupa ce sotul meu a considerat ca am platit prea mult la dr.(pentru caine nu se punea problema asta..)
Eu nu lucrez de ceva timp..deci banii lui sunt in prioritatea cainelui..si timpul..e foarte important pentru el! cu cainele petrece 90% din timpul lui.
cu mine si fetita daca merge la cumparaturi sau la un loc de joaca..citez: "- ii vine sa se sinucida!, isi pierde o zi din viata!"..s.a.
Dupa mai multe discutii.. a vandut cainele dar nu a mai vorbit cu mine..a renuntat la cel mai pretios lucru din viata lui din cauza mea..
Dupa aproximativ o luna cand reusisem sa fac curat in casa si in mine..m-am trezit iar cu cainele in casa..l-a recumparat de la aceeia fara sa imi ceara parerea.
Acum cainele are aproape 6 luni, e destul de mare si se joaca destul de agresiv, sare cu picioarele pe fetita si a zgariat-o deja de trei ori pe fata in zona ochilor..
Devine agresiv cand roade oase (fetita i-a pus mana la ochi cand rodea un os si a marait la ea),
dupa aceasta scena l-am surprins pe sotul meu dandu-i oase crude cu sange pe ele la caine! asta m-a speriat si infuriat foarte rau deoarece
il consider un pricol si mai mare pentru copil! i-am spus sotului meu ca daca face asta o sa-i arunc cainele pe ferestra, il omor eu inainte sa-mi raneasca copilul!
iar el rade si ma considera nebuna..
Sunt foarte nervoasa si stresata..mai am cateva luni si o sa mai nasc un copil..nu vreau sa aduc un nou nascut intr-o casa plina de par si bacterii de caine..
Nu vreau sa-i pun vata si sanatatea in pericol pentru acest caine! Vreau sa dispara! dar sotul meu nu vrea asta! Ce pot sa fac? o sa dispar eu!
O sa astept pana in ziua nasterii si nu ma mai intorc aici..o sa apelez la un centru de protectia copilului..imi pare foarte rau..nu vreau sa renunt la fetita mea..
nu vreau sa ma despart de ea din cauza unui caine! imi pare rau ca vor suferi doi copii..din cauza unui caine!!nu stiu ce pot sa fac..ce altceva pot sa mai fac??
Sunt eu nebuna ca nu pot accepta un caine imprevizibil si mizerabil in preajma unui copil?
Astept si sfatul vostru..poate gasesc o alta cale..

Va multumesc!

ma gandesc ca acel caine nu are nicio vina, el pur si simplu traieste. Insa o problema mare, asa cum o bine prezentati, este atitudinea sotului/tatalui fata de siguranta si sanatatea copiiilor. Nu pot decat sa va incurajez sa aveti in prim plan sanatatea copiiilor, chiar daca este nevoie de niste eforturi suplimentare. Succes!

Nu ati mentionat cum fost relatia dvs. cu sotul inainte de aceste probleme.Din cele descrise de dvs. se pare ca exista probleme nerezolvate in cuplul dvs. Ati incercat terapie de cuplu? Poate ca v-ati concentrat prea mult pe copil si ati neglijat relatia. Daca sotul nu doreste sa mearga la terapie de cuplu poate apelati dvs. la un terapeut.

Din descrierea dvs se pot desprinde mai multe ipoteze. In prima faza, nici nu stiam ce fel de rasa sunt acesti Amstaff si dupa putin research nu par cei mai sociabili si iubitori de copii caini. Banuiesc ca locuiti intr-un apartament, iar acesti caini se faci mari si au nevoie de spatiu pentru a-si risipi energia, disciplina si rigoare, altfel pot deveni cu usurinta agresivi. Puteti negocia cu sotul dvs si sa alegeti o rasa de caine care sa poata convietui cu un copil, cum ar fi Golden Retriever (desi iarasi sunt cam mari pentru apartament), sau caini de talie mica, jucausi, energici, care sa nu reprezinte un pericol nici pt copii nici pt dvs ca adulti si care nu necesita foarte multe eforturi ca si igiena sau ingrijire. In alta ordine de idei, atitudinea sotului fata de copii si dvs pare sa ascunda alte nemultumiri, iar devotamentul fata de caine pare a fi ca o pedeapsa. Incercati sa discutati ca doi adulti aceste aspecte si sa mergeti impreuna la terapie de cuplu, este important sa oferiti copiilor dvs un exemplu coerent. Cu siguranta ati observat si dvs ca insistentele de a scapa de caine, culpabilizarea sotului si incercarile de a atrage atentia asupra venirii pe lume a unui nou copil si siguranta celor mici par sa nu il atinga pe sotul dvs. Aici alta este problema si o veti putea explora in terapie cu succes!

Puteți da câinele la dresat, dar mai bine ar fi să schimbați rasa cu un ciobănesc german, care de asemenea trebuie dresat. Un dresor cu experiență il va invata sa-si faca nevoile într-un singur loc si să fie sociabil cu copiii. Succes!

Apropiati-va mai mult de soţ,oferiţi-i afecţiune şi atenţie. Ar putea să-i lipsească aceste lucruri si să le găsească in acea fiinţă,căinele. Nu puneţi presiune pe el să renunte la câine,va renunţa singur cănd va simţi că nu-i mai lipseşte ce caută. Încercaţi, ar putea fi o soluţie.

Este important sa înțelegeți un aspect legat de sirul mare de animale dăruite copilului dvs. Atitudinea de a dărui copilului dvs animale si cred ca si tot felul de jucarii vine dintr-o nevoie f mare, nevoia de implinirea emotionala.Toate acestea le daruiti copilului dvs interior,cel care a fost privat de acestea. Faceti aceasta diferenta si atunci cand daruiti, fiți atenta cui. Ambele variante merita sa primeasaca tot ceea ce este mai bun si mai frumos. Aceasta diferentiere elimina frustrarile dvs si chiar proiectiile asupra copilului.

Legat de problema conjugală saracul caiine este paravanul care ascunde conflicte legate de cuplu, conflicte nerezolvate si neabordate intr-un mod matur. Ati primit mai sus foarte multe sfaturi care va pot fi de ajutor. Eu va recomand sa vizitați un psihoterapeut de cuplu. Mult succes!