Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua! Sa zicem ca ma numesc Q, sunt un baiat obisnuit, am 17 ani, si traiesc de cateva zile un cosmar. Acum un an am cunoscut o fata cu care m-am imprietenit usor. Totul a fost super, am reusit sa ii ridic moralul (ea fiind f depresiva), si la cateva saptamani dupa incident mi-a spus ca ma place (ce ciudata!) Cu toate astea, eu treceam printr-o perioada grea, in sensul ca pe langa anxietatea mea sociala ma confruntam si cu un teribil sentiment si o groaznica idee cum ca as fi inferior. Aceste stari au fost accentuate de aceasta fata, reamintindu-mi f des de inteligenta ei samd. De exemplu radea de cineva cu accentt asemanator in engleza. Deseori imi spune subtil ca este mai inteligenta, mai buna si in mintea mea exista mereu aceasta comparatie. Spre sfarsitul anului scolar am descoperit ca sunt f bun la o materie care cere ff multa logica (ma refer la informatica), si din acel moment i-am castigat respectul. Chiar a ajuns sa creada ca EU sunt cel mai inteligent si repeta destul
de des ca sunt extrem de destept, sunt f capabil, sa ma incurajeze fara ca macar sa se streseze ca ea este in inferioritate!! Dar muuult timp m-am indoit de inteligenta mea si intotdeauna i-am stat pe cap, am facut-o sa se simta prost, si mi-am dat seama ca nu o iubesc nici pe departe asa cum o facea ea. Mi-a spus ca la un mod f sincer si plangand ca intotdeauna este stresata ca eu sunt suparat, nu stie ce sa imi raspunda, ca ajunge sa faca sacrficii f mari pt mine samd. Acum merge la un psiholog care, presupun, i-a spus sa nu mai vorbeasca cu mine, si intr-adevar nici macar nu ma saluta, dar se vede ca este f afectata. Acum ceva ce am uitat sa spun este ca unul din principalele motive pt care nu mai vreau sa vorbim este ca participa la olimpiade care incurajeaza puternic comparatia dintre noi doi, si care ii pot oferi sanse in cariera dar mi le pot lua pe ale mele. Si vice-versa,bineinteles. Cum poti iubi pe cineva daca faci chestii care sa il distruga? Nu prea poti. Pe mine olimpiadele ma distrug sufleteste. Din punctul meu de vedere, am dreptate. Dupa ce mi-a repetat si insuflat gandul ca sunt inferior, dupa ce ca nu este dispusa sa renunte la o amarata de olimpiada pt mine, dupa ce a ras de cei ca mine… In fine, cosmarul este ca mesajul asta nu exprima nici pe departe durerea prin care trec. Il scriu intr-un moment in care sunt fericit, si lipsit de inspiratie. In momentul in care am vazut ca nu mai putem vorbi, ca refuza orice contact intre noi, mi-am dat seama ca pentru mine a murit. Nu vom mai vorbi vreodata, nu ii voi mai simti imbratisarea, nu ii voi mai vedea ochii care zambeau pt mine. Stiu ca ea a suferit muuuult mai mult decat mine: pana in momentul in care a vorbit cu psihologul nu a putut sa renunte la mine desi ne certasem de O GRAMADA de ori. Am cosmaruri, cum ca nu vom mai vorbi vreodata, si cand ma trezesc imi dau seama ca perna e uda si nu e doar un cosmar. E realitatea. Pt mine e moarta. Nu stiu ce sa fac, poate-poate vom mai vorbi vreodata, dar este extrem de putin probabil. Acum, daca ma gandesc, ar fi posibil teoretic sa ne impacam daca am sta de vorba si avand in vedere cat de mult ma iubeste cred ca ar fi in stare sa renunte la acele olimpiade. In fine, nu stiu ce sa fac, pana si psihologul (asa ca dvs) a sfatuit-o sa renunte la mine (din cauza suferintei pe care i-o provocam, in special). Scopul acestui mesaj este in special sa intreb daca credeti ca mai are rost sa inerc sa vorbim, si daca este posibil sa ne impacam. Cu siguranta nu stiti detaliile, eu vreau doar un sfat.

Bună! Ai descris în amănunt ceea ce se numește complexul tău de inferioritate ce naște nesiguranta de sine, dorința de a avea continuu stimuli din exterior ,care sa ți valideze calitățile. Prietena ta s a desprins de tine pt ca a obosit sa tot susțină acest complex și a avut nevoie de ajutor psihoterapeutica, ajutor pe care ți as sugera sa l îl ceri și tu. Vorbește cu părinții tai despre ce ti se întâmplă, despre ce simți și împreună sunt convinsa ca o sa găsiți o soluție.

Nu am înțeles, ce iti ia tie daca merge la olimpiade!

Buna!Din ce am inteles din descrierea ta relatia voastra a fost una in care fiecare ati incercat sa va demonstrati superioritatea si asta a dus la suferinta si despartire. Iubirea inseamna cu totul altceva, este o relatie in care va puteti accepta cu bune si cu mai putin bune, in care va simtiti egali si aveti scopuri comune.Se pare ca ea a inteles acest lucru apeland la psihoterapie. O autocunoastere si o imbunatatire a stimei tale de sine te poate ajuta sa-ti dai un raspuns. Mult succes!

de ce sa renunte la olimpiade daca ea vrea sa mearga la olimpiade? inteleg sa faci ANUMITE compromisuri dupa ani de casnicie si doi copii pe cap, dar la varsta asta, sincer, daca nu iti convine ceva la ea, asta e, n-o sa se schimbe pentru tine ca nu are de ce, mai bine isi gaseste pe altul care sa o accepte cu olimpiade cu tot. daca te iubeste te iubeste si gata, ce, trebuie ea sa isi dovedeasca iubirea fata de tine nemaimergand la olimpiade? ca ce chestie? de ce s-ar sacrifica cineva pentru oricine, daca e pana acolo? daca ea vrea sa mearga la olimpiade foarte bine, o sa vada si ea si o sa vezi si tu cand ajungeti la facultate ca olimpiadele sunt fix pix si olimpici nationali se lasa de facultate si altii care s-au tinut de prostii in liceu si n-au invatat se pun pe invatat de le rup.

esti genul "decat un sfarsit chinuit mai bine un chin fara sfarsit" dar mai chinui si pe altii cu felul tau de a fi. Nu intru in detalii. Urmeaza sfatul antevorbitorilor mei si mergi la un psihoterapeut.