Login

Cursuri de terapii alternative si complementare

Sfatul Terapeutului

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Am adoptat acum 10 luni un copil care acum are 2 ani. Perioada de acomodare a avut multe urcusuri si coborasuri, acum era totul foarte bine si imediat parea ca se naruie totul. Se opreste din plans numai dupa ce urlu si il scutur. Nu imi place metoda asta, la fel ca cea cu aruncatul de apa rece pe el, cum am primit sfaturi. Am inteles ca ar fi de la fapul ca nu a fost tinut in brate dupa nastere.

Terapeuti.ro 9:29am Mar 24
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

buna ziua,

am adoptat acum 10 luni un copil, care acum are 2 ani, perioada de acomodare a lui cu noi si a noastra cu el a avut multe urcusuri si coborasuri, acum era totul foarte bine si imediat parea ca se naruie totul. Am stat acasa cu el aprox 6 luni, timp in care am fost numai noi, in mare parte eu (mama) cu el – tatal fiind la servici, acum am inceput lucrul si el merge la cresa. Eu dau vina pe seama oboselii, dar avem momente ( doua trei zile la rand cam la 2-3 saptamani) cand nu ne convine nimic, in sensul ca daca bem apa si ni se termina apa, ne batem de pamant si urlam, daca ne jucam si nu ne iese jocul cum vrem, ne batem de pamant si urlam, daca il atentionez sa aibe grija ca o sa faca "au", ne batem de pamant si urlam, si facem asta din orice. dupa doua zile ne trece. recunosc ca in aceste momente nu ii fac poftele, pt ca nu conside normal comportamentul. si mai avem o problema, daca nu obtinem ce vrem si incepem sa plangem, vrem sa atragem atentia si ne concentram numai pe plans si urlat (la inceput tinea si cate 2 ore) daca il iau in brate ma inpinge si ma loveste, parca intra in transa, ne oprim din asta numai dupa ce urlu si il scutur (adica sa il trezesc – ca atunci cand are cosmaruri)si apoi se linisteste si pot sa il tin in brate. Nu imi place deloc metoda asta si nu stiu cum sa fac, mi se par ptrea drastice metodele cu aruncatul de apa rece pe el cum am primit sfaturi. Am inteles ca ar fi de la fapul ca nu a fost tinut in brate dupa nastere. va rog sa ma sfatuiti cum ar trebuii sa ma comport cu el sa trecem cu bine peste. Eu stiu ca avem numai 2 ani si nu vorbim, dar nu pot sa ii fac toate poftele si sa il las sa ma loveasca cand vrea el si sa ii dau sa se joace si ce nu are voie. Avem activitati impreuna, precum joaca, maturatul, gatitul, il las sa manance singur de cand l-am adus acasa, mancam toti trei impreuna, mergem impreuna la cumparaturi si inaca nu a fost lasat decat o noapte la bunici pentru ca am vrut sa fie legatura cu noi fixata inainte sa il las la bunici.


Tiberiu Seeberger 9:56am Mar 24
Bună ziua. Vă recomand să nu mai acceptați sfaturi de la persoane care vă spun să aruncați pe copil apă rece. Gândiți vă că acest copil nu a avut părinți inainte de a fi adoptat, a trăit într-o stare de privare afectivă, fără pic de dragoste. Dumneavoastră sunteți în momentele în care lui nu îi convine nimic acea mamă care l a părăsit. Vă sfătuiesc să îi oferiți cât mai multă dragoste, să vorbiți cu el liniștiți, să îi oferiți independența specifică vârstei. De asemenea, vă rog să nu mai urlati sau să scuturati copilul, el are nevoie de înțelegere.
Cu stimă Psih Tiberiu Seeberger

Cristina Enfield 10:12am Mar 24
Perioada intre 2/3 ani este foarte dificila sunt foarte des întâlnite crizele de genul acesta ,încep să devină independenti ,ai nevoie de multă răbdare si păstrează calmul si se va calma si el pentru ca starea ta se va transmite lui. Aceasta etapa este numita "teribili 2".Multa sănătate si răbdare va doresc.

Hanelore Bugnar 10:24am Mar 24
Căutați grupul " educație cu blândețe " și acolo găsiți multe răspunsuri legate de acest comportament.

Doina Zamfirescu 11:33am Mar 24
Va recomand sa discutati cu un terapeut despre acest situatii. Intr-adevar nu este bine ca el are acest comportament cand nu obtine ce doreste dar, exista modalitati de a pune ordine.

Irina Cohal 4:06pm Mar 24
Copilul are un comportament considerat normal pentru orice copil. Cu atât mai mult el are nevoie de înțelegere și afecțiune. Iubiți-l necondiționat. Limitele se pot pune cu iubire. Nu-l lăsați sa va lovească. Țineți-i mânuțele, dar nu va luptați cu el, nu deveniți un adversar. Copilul are emoții puternice pe care nu știe cum sa le gestioneze. Explicați-i fără sa obosiți, de fiecare data când e liniștit, ca nu ne facem rău nici noua, nici altora. Găsiți alternative inofensive pentru descărcarea nervoasa, de exemplu, lovirea unei perne. Înțelegeți ca este și el un om, nu robot, are și stări neplăcute, ca noi toți.

Remus Costache 4:12pm Mar 24
stimata doamna, exista asociatii care v-ar putea ajuta in demersul cresterii copilului DVS. pot lucra atat cu el cat si cu Dvs.
si incercati sa evitati persoane care va dau sfaturi de genul aruncarii cu apa rece pe fata copilului cand este agitat……ganditi-va cum v-ati simti Dvs daca cineva ar face asa ceva cand sunteti nervoasa…..

Soare Fericire 8:50pm Mar 24
Copiii simt, simt ca o vribratie energia pe care o emana persoana cu care interactioneaza. Imi cer scuze ca fac o comparatie, dar de exemplu un caine bland si prietenos de fel, devine agresiv la anumite persoane. Daca va trece prin minte macar pentru o fractiune de secunda , parerea de rau ca l-ati infiat. copilul simte acest lucru. Daca faceti jocul sau alte activitati din obligatie , copilul simte acest lucru. Daca sunteti obosita , nervoasa copilul simte. Simte si reactioneaza la starile pe care Dvs le aveti. Considerati ca ESTE copilul Dvs, si actionati ca si cum Dvs i-ati dat viata. Invatati sa il cresteti cu iubire, Din iubire se naste rabdarea, intelegerea . La aceasta varsta a copilului Dvs pot exista si momente cand se enerveaza pentru ca nu se paote exprima si deaceea nu este inteles a ceea ce isi doreste in acel moment. NU cautati motive sau cauze pt comportamentul sau in perioada de dinaintea infierii. Cautati in schimb sa il simtiti si Dvs pe copil, informati-va , sunt multe publicatii , inregistrari video si deasemeni cereti ajutor specializat la un psihoterapeut pt copii.

Victorita Maria Raducan 8:51pm Mar 24
Ma ocup cu copiii si stiu ce spun. Aveti cel mai normal copil din lume. Toti fac asa, este doar o descarcare nervoasa a lor iar specialistii numesc aceste episoade sindromul" biscuitului rupt"; da, ei au o criza nervoasa din astfel de nimicuri care trec. Lasati-l in pace, fiti calma, nu tipati la el nicidecum nu-l udati cu aoa rece pt ca e groaznic. Toti fac asa si e normal. Dupa ce yermina criza luati-l in brate gandidu-va ca a trecut printr-un moment greu pt el si vorbiti-i calm si despre ce simtiti cu adevarat dv cand face astfel de crize dar calm sa va inteleaga.

Victorita Maria Raducan 8:59pm Mar 24
Si ca sa va linistesc, unul din copiii pe care ii ingrijesc (are 3 ani) a facut o criza teribila ca e seara si nu a vazut ca Pamantul se invarteste.

Alexandra Birca 9:51pm Mar 24
am o intrebare de claritate: ne jucam, ne batem, incepem sa plingem, cine e acest "noi"? copilul copiaza inconstient comportamentele părinților, el invata anumite "jocuri" de a-si satisface nevoile de la cei cu care petrece timpul. mult succes ❤

Naprusel Domnita 6:39am Mar 25
Dacă o mamă nu se gândește că nu face treabă bună, înseamnă că intradevar nu face. E normal sa simți ca nu mai poți. Încearcă să te împrietenești cu alte mămici. Pe net, în parc. Vei vedea că și altele trec prin perioade grele și poate vei afla câteva trucuri. Succes! ( în perioada noastră de țipete, metoda care avat roade a fost aceea că i-am spus că oamenii vor spune " vai, ce mămică rea are acest copil! Nu l-a învățat că nu e frumos să facă așa! ". Apoi îl întrebăm "vrei sa spună lumea că sunt rea?". Pare o prostie, dar la noi a mers…. pana la urma vei găsi "prostia" care sa meargă și la voi!)

Agnes Remalia D 7:45am Mar 25
Mesajul dvoastra este f clar pentru o parte din noi. 1. Va recomand ajutor de la o persoana specializata in munca cu copilul mic (nu preluati de bun tot ce gasiti pe net sau ce va spun cei din jur). 2. Crizele in perioada 2-3 ani sunt f intalnite la copii (asta nu inseamna sa nu discutati cu un specialist). 3. Am vazut modul in care scrieti si "identificarea" cu copilul ("noi"). Pot sa inteleg de ce faceti asta cred insa cu tarie ca trebuie sa discutati cu un specialist pentru a depasi dvoastra etapa fuziunii, in prima faza. 4. Copilul abandonat are o problema de atasamemt si aveti nevoie sa o intelegeti si apoi sa vedeti ce puteti face. O parte din colegii mei au scris mai sus raspunsuri asemanatoare si sustin ce au scris… dar NU plecati urechia la cei care va invinovatesc (aici sau in jurul dvoastra). Cand va scriu acest mesaj am in minte cateva persoane care au infiat copii si am lucrat cu ele… Treceau prin ce treceti dvoastra si dupa ce si-au clarificat cateva lucruri a fost decisiv mult mai bine.

Marius Dumitrescu 8:14pm Mar 25
deoar o mica deschidere de orizont. https://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_ata%C8%99amentului

Ioana Despina Camino 5:38am Mar 26
Va spun din experiența cu fiul meu (al meu de sânge): vârsta de 2 ani mi s-a părut și mie horror, tot așa, cu multe tavaleli pe jos, plânsete,pata pusă. Se numesc tantrumuri, între 2 și 4 ani li de formează personalitatea, sunt și ei nevoia sa de exprime, să fie independenți. Puteți încerca terapie comportamentala totuși, noi aplicam principiile terapiei aba: condiționare, motivare, negociere

Ioana Despina Camino 5:39am Mar 26
Americanii numesc perioada asta "terrible two"

Pascu Viorica 3:17pm Mar 26
consultati un psiholog psihoterapeut si interveniti pe comportamente concrete; in nici un caz nu sunt potrivite scuturarile si …apa rece. Numai bine!

Terapeuti.ro 8:18am Mar 28
RASPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS INTREBAREA: "buna ziua,
Multumesc mult pentru sfaturi, am apelat la ajutor de specialitate pentru a trece cu bine de aceasta faza.
Va multumesc inca o data si va doresc o zi frumoasa".

Facebook si parteneri

Loading

Sustinem

vegani romania

Implant dentar pret

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

16551 raspunsuri primite pentru 3413 intrebari
(in categoria actuala: 2108 raspunsuri primite pentru 414 intrebari)