Buna ziua! Problema mea este una legata de autocontrol. Am 26 de ani, nu am frati si am fost crescuta intr-o familie in care mama a fost mereu frustrata de relatia ei cu tata, era violenta si agresiva desi eu ca si copil am fost foarte cuminte. tata a lipsit din educatia mea, probabil datorita relatiei proaste pe care o avea cu mama.Tarziu, undeva dupa 15 ani a incercat si el sa se implice dar era deja prea tarziu, nu ma puteam deschide deloc in fata lui. Ca si copil, mereu am simtit ca parintii nu m-au iubit, tata pt ca lipsea iar mama pt ca era violenta si pt ca mereu vedeam ca ii pasa mai mult de tata decat de mine. Anii au trecut, am terminat liceul(in clasa a 12-a parintii s-au despartit) iar dorinta mea a fost sa plec cat mai departe de orasul natal. Relatia cu tata s-a imbunatatit iar cea cu mama este destul de superficiala si sunt ok cu asta. de-a lungul anilor am avut mai multe relatii de durata iar
problema a fost mereu aceeasi: comportamentul meu. in momentul in care devin comoda cu o persoana in viata mea, desi nu am avut niciodata probleme reale intr-o relatie, ca inselat, gelozii sau mai stiu eu ce anume inseamna exact o reala problema, devin agresiva, tip, lovesc, am reale crize de pierdere a controlului. practic, devin mama. Repet, nu exista niciodata motive reale. Mereu simt nevoia de a da si a primi afectiune, imi doresc f mult sa fac fericita persoana de langa mine, ba chiar par femeia perfecta la inceput pana cand Ä°adul se dezlantuie. Distrug lucruri, sparg usi, telefoane, rup haine, imi lovesc iubitul, tip incat aude tot cartierul apoi ma calmez, plang si ma simt rusinata de ceea ce am facut. As vrea atat de mult sa ma opresc in acele momente dar cumva, parca nu mai sunt stapana pe mine. Precizez ca in adolsecenta am avut tendinte sinucigase iar acestea reapar acum de fiecare data in astfel de crize. In mod normal sunt o fire amiabila, glumeata, in general sunt placuta de oameni. Un alt lucru pe care l-am descoperit este ca atunci cand sunt intr-o relatie(si nu stau niciodata prea mult timp singura)tind sa ma izolez de restul oamenilor, nu mai am nevoie de prieteni, familie, nimic mai mult decat acea persoana. Cum fac sa ma opresc din nebuniile astea? cum ma opresc din a deveni acea persoana care m-a distrus pe mine? imi este frica pt ca nu sunt genul de persoana care sa aiba ambitii in cariera sau alte domenii, eu doar imi doresc o familie, un copil pe care sa-l iubesc si sa-l educ asa cum eu nu am fost. ce fac daca sunt mama si am asemenea crize cu copilul meu?! nu pot distruge o viata doar pt ca pe mine nu m-a iubit mama..