Login

Balneofizioterapie | kinetoterapie | Masaj terapeutic

Cursuri gratuite

Sfatul Terapeutului

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Am avut o copilarie frumoasa alaturi de bunici, parintii mei, de cand ma tin minte, au fost peste hotare…

Mesaj anonim de pe terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Buna ma numesc Larisa si am 21 de ani, sunt studenta in anul 2 la psihologie. Am avut o copilarie frumoasa alaturi de bunici,parintii mei de cind ma tin minte au fost peste hotare, la moment doar mama este acasa, tatal este plecat. In copilarie eu eram cea care facea toate treburile, pentru mine un eveniment negativ este ca parintii nu au fost alaturi in acea perioada si ca au fost despartiti cam cind eu eram clasa a 8-a, insa acuma sunt impreuna.
Dupa cum am mai spus sunt studenta si la scoala am invatat foarte bine, din clasa 1 am fost pe tabla de onoare.
La moment am prieteni insa nu cred ca sunt atit de apropiati pe cit mi-as dori sa fie, toata intrederea mea o am doar fata de prietenul meu.
Viata sexuala cred eu am inceputo mult prea devreme la o virsta frageda.
La moment nu sunt casatorita insa prietenul meu m-a cerut in casatorie si traim impreuna de mai mult timp, aproximatv 2 ani.
Relatiile mele cu familia nu sunt prea bune, in sens ca nu prea vorbesc cu parintii mei, nu ca nu as vrea sa vorbesc insa nu am cu cine, mama mea permanent este preocupata de problemele altor persoane si nu de familie, este preocupata de alcool, atunci cind ma suna incerc cit mai scurta sa fie dicutia, tatal meu este peste hotare impreuna cu fratii mei, el nu este preocupat de nimik se gindeste la propria persoana. Am o sora si vorbim doar online da cu Buna ce faci?Ce mai nou la tine? si atit. Fratii mei unul este casatorit si este preocupat de familia sa iar celalalt este doar pentru sine. Pot sa spun ca de mica ma crescut bunica din partea tatalui, cu ea vorbesc insa tot foarte rar, ea ma asteapta sa ma duc acasa insa eu nu imi doresc.
Si acum as vrea sa va spun despre probema mea. Dupa cum am mai spus traiesc impreuna cu prietenul de aproximativ doi ani, insa ne intilnim de 7 ani si jumatate si acum mai putin d eo luna ma cerut in casatorie. Timp de 5-6 ani totul a fost bine, existau certuri insa treceam peste ele, insa acum de o bucata de vreme el nu mai este cum inainte pleaca cu prietenii, nu-mi raspunde la telefon cind imi raspunde nu imi spune unde este ce face sau cind vine acasa. Acum daca se duce undeva nu ma ia cu el, pleaca singur, chiar si la moment nu este ecasa, l-am sunat si mi-a spus ca vine peste citeva ore si sa nu-l astept. Prietenii lui mereu il suna, insa sunt mai mici cu vreo 6 ani decit el, mereu cauta motive sa se intilneasca cu ei. Atunci cind este cu prietenii uita de mine poate sa nu ma sune si cite 2-3 zile si cind ma suna vorbim 2 minute si atit, poate sa ipsesca de acasa si cite o saptamina cu pretextul ca este acasa la parintii ui si ii ajuta. Ce ar trebui eu sa fac in acest caz????
Eu tin la el, mereu imi doresc sa fim impreuna, vreau o familie insa nustiu daca as putea rezista cu acesta problema. Spuneti-mi va rog ce trebuie sa fac, cum sa fac. Eu am incercat sa-l las in pace sa nu-l sun insa nu pot asa parca ceva ma atrage la el, imi dresc doar sa fie totul bine si sa fim impreuna. Am si eu o vna in acesta ca l sun permanent????

Dupa cum ati povestit, dand exemple din familia de baza, ati observat ca noi, oamenii, suntem diferiti si avem scopuri personale. In relatii ne implinim pe noi. Pentru a face alegeri este util sa ne cunoastem propriile valori ce ne aduc impliniri.
 3
Bună Larisa. Într-o relație e nevoie de contribuția constructiva a ambilor parteneri ca lucrurile sa meargă bine. Ai spus ca relația voastră e de 7ani,asta înseamnă că erați niște copii la început. Perioada adolescentei ați trecut-o împreună. Acum va aflați în alta etapa, cu alte prioritati și alte nevoi și e firesc sa apară aceasta,, criza”. Este poate un moment în care sa reflectezi mai bine la nevoile tale, așteptările tale, scopurile tale pentru a putea lua o decizie bună pentru tine. Poate într-un proces terapeutic vei reuși sa înțelegi de ce te simți atrasa de el, cum vezi tu o relație (poate la fel ca a părinților tai?), sa înțelegi ce e bine pt tine și cum e acest bine pt el în relație. Acest proces te poate ajuta în profesia pt care te pregătești. Mult succes!
 7
Cand te’a cerut in casatorie?
Draga mea,cred ca trebuie sa termini studiile,sa mergi la femeia care te-a crescut si careia ii calci pe inima evitand-o,iar de prieten ce sa zic?Are nevoie de menajera si femeie in pat,atat.Un om cand iubeste nu pleaca de langa persoana iubita!Daca acum face asa cand veti fi castoriti se poate sa te fardeze cu pumnul cand ii vei cere socoteala! Daca te consideri nedemna de iubire,sau un obiect sexual ,accepta sa te castoresti cu cel care nu te vrea in preajma lui!Daca te-ar iubi te-ar lasa sa-ti continui studiile sa ai un job!
 2
nu ai absolut nici o vina ca il suni, este normal sa il suni si trebuie sa va potriviti la acest capitol, sau sa gasiti o cale de mijloc unde sa fiti amandoi impliniti. este absolut clar ca tipului ii pasa exclusiv de el insusi si atat, nu da doi bani pe cum te simti tu, pe nevoile tale. NU TE MARITA CU ASA CEVA. nu sta cu asa ceva, meriti mult mai mult. normal ca dupa atatia ani si fiind din cate inteleg primul si singurul iubit, esti foarte atasata, insa asta se poate schimba. alege ce e bine pt tine, nu un om dupa care trebuie sa alergi toata viata in zadar. chiar daca parintii te-au respins, nu insemna ca trebuie sa traiesti aceeasi suferinta la nesfarsit cu ‘iubitul’. imi pare rau sa spun, dar omul acela nu te iubeste, doar are nevoie sa fii acasa cand vrea el, asta nu este iubire. trebuie sa te dezvolti, sa ai grija de tine, sa nu iti mai pierzi timpul gandindu-te la el si asteptandu-l, facand eforturi sa mearga ceva nu are cum sa mearga vreodata. te consumi degeaba si nu mai ai energie si timp sa te gandesti cum sa te ajuti pe tine sa iti intelegi motivele, nevoile etc.
 1
Ce inteleg eu din povestea ta este ca esti foarte atasata de prietenul tau si in consecinta exista si o mare anxietate de separare, care in contextul tau de viata este normal. Nu prea ai avut parte de stabilitate in familie, parintii au fost mai mult plecati si pentru un copil este foarte greu sa faca fata atator incertitudini. In relatia ta acum se activeaza aceste temeri de fiecare data cand el pleaca si nu iti spune ce face, unde se duce. De aceea il suni, si teama ta il indeparteaza mai tare si il face sa fie absent, sa vrea sa evadeze. Spui ca iti doresti sa faceti totul impreuna, dar intr-o relatie este bine ca partenerii sa aiba un anumit grad de independenta, altfel unul o sa il sufoce pe celalalt si celalalt o sa inceapa sa-l evite. Faptul ca el a fost dadaca si a avut grija de fratele lui poate sa insemne ca si el are o anume aversiune fata de a avea mereu grija altcuiva, pentru ca exista aici o asemanare, cand ai grija de cineva, inseamna ca te simti responsabil si ca celalalt depinde de tine. Deci este posibil ca asa cum comportamentul lui activeaza niste rani ale tale, si comportamentul tau sa declanseze la el niste frustrari. Sfatul meu este ca inainte de a face un pas important in relatia voastra, si anume casatoria, sa incercati o terapie de cuplu. Lucrurile nu se vor rezolva de la sine pentru ca sunt multe aspecte care tin de trecutul vostru personal. Momentan asa cum pare relatia din descrierea ta, este o relatie dezechilibrata in care el joaca rolul de parinte supraresponsabilizat care vrea sa scape de responsabilitati iar tu, copilul care are nevoie de parinte, de toata atentia si grija lui. Faptul ca faci psihologie te va ajuta cu siguranta sa intelegi mai bine unele lucruri si sa gasesti solutiile pentru ca relatia voastra sa se imbunatateasca. Curaj!
 2

Facebook si parteneri

Loading

Sustinem

vegani romania

Implant dentar pret

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

18050 raspunsuri primite pentru 3776 intrebari
(in categoria actuala: 4170 raspunsuri primite pentru 857 intrebari)