Login

Sfatul Terapeutului

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Mă numesc Cătălin, am 29 de ani şi sunt de profesie inginer. Problema cu care mă confrunt este faptul că actualmente lucrez într-un domeniu al ingineriei pe care îl detest, lucru care îmi provoacă scăderea stimei de sine şi diminuarea încrederii în forţele proprii.

Mesaj anonim de pe terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Buna ziua! Mă numesc Cătălin, am 29 de ani şi sunt de profesie inginer. Problema cu care mă confrunt este faptul că actualmente lucrez într-un domeniu al ingineriei pe care îl detest, lucru care îmi provoacă scăderea stimei de sine şi diminuarea încrederii în forţele proprii. Ca şi soluţie la această problemă, am pornit în prezent la drumul recalificării, în sensul că m-am înscris la a doua facultate (la distanţă), facultate la care studiez un domeniu drag mie, care îmi va permite să fiu pe viitor profesor la generală şi liceu. Chestia însă este că această nouă facultate la distanţă va dura 3 ani, astfel că până voi termina va dura ceva timp, ceea ce mă descurajează, având în vedere că până atunci sunt practic nevoit să activez la jobul din domeniul pe care îl detest, pentru a mă întreţine.
Eu dintotdeauna mi-am dorit să fiu profesor, însă părinţii m-au convins ca după Bac să dau la o facultate de inginerie deoarece, spuneau ei, ca profesor o să am o viaţă mizerabilă şi o să mor de foame, însă în ciuda faptului că le-am ascultat sfatul, nu îmi e deloc bine ca inginer. Adică de câştigat, câştig destul de bine, însă cu un mare preţ: lipsa vieţii personale şi a timpului liber, stres aproape continuu, program prelungit aproape în fiecare zi (uneori stau şi câte 10-11 ore la muncă), mediu de lucru stresant (telefoane, tipetele şefului, termene limită peste alte termene limită,mers pe teren, pericol de a răspunde penal sau cu amendă de 10.000-20.000 ron dacă greşesc ceva în anumite acte etc), astfel că presiunea asta continuă şi constantă mă epuizează fizic şi psihic. Vreau să mă recalific ca profesor în învăţământ şi pentru că îmi place această meserie (în trecut am mai predat în şcoală ca necalificat, deci ceva experienţă am), dar şi pentru că eu consider că aş fi mult mai degajat si cu mult mai mult timp liber ca profesor (numai vacanţele dacă le luăm în considerare şi tot aş ieşi bine în acest aspect). În plus, sunt dispus să renunţ şi la salariul relativ bun pe care îl am (peste 3000 ron/lună), pentru a avea mai multă linişte şi pace, aşa că nu mai îmi trebuie bani, ci îmi trebuie mai multă linişte şi mai mult timp liber. Să fiu un profesor obscur, chiar şi la vreun sat sau comună de pe lângă oraşul în care stau, cu 1300-1400 ron pe lună şi cu mult timp liber şi multă linişte, aş fi cel mai fericit.
Apropo, am la mine în oraş câţiva foşti colegi de liceu care s-au făcut profi şi care la ora 12-13 la prânz îmi râd efectiv în nas cum că ei se duc acasă, iar eu sclăvuiesc pe moşie până seara târziu. De altfel, îi şi văd toată ziua pe fereastra biroului cu familiile, cu copiii la plimbare prin oraş, la prânz sau după amiaza, ba chiar văd cum au timp şi de alte activităţi pe acasă. Unii, spre4 exemplu, sunt apicultori de succes, ceea ce e de înţeles din moment mai mereu vin devreme acasă. Şi pe mine mă pasionează apicultura şi aş avea şi unde să o practic, dar ce apicultură să mai fac dacă eu aproape zilnic vin rupt de la muncă şi ajung târziu acasa?
În fine, ideea este că mă simt foarte stresat de jobul actual, iar stresul îmi creşte când conştientizez că va mai trebui să-l păstrez cel puţin încă 3 ani, până mă calific ca profesor şi până găsesc şi vreun post sau nişte ore de predat.Ce să fac în acest timp? Cum să mă mobilizez şi să-mi găsesc energia necesară pentru a-mi duce la capăt planul recalificării?

Sunt convinsa ca va este greu in aceasta perioada insa, va puteti gandi ca deja ati facut un pas important catre ceea ce va doriti. De asemenea ati putea lua in calcul varianta de a gasi un alt job unde poate presiunea nu va fi atat de mare si veti putea sa va concentrati pe planurile dvs. Nu in ultimul rand, exista posibilitatea de a veni in contact cu oportunitati aliniate cu dorinta dvs. Va doresc rabdare si succes in tot ceea ce faceti!
 3
Profesia este sarcina vietii cea mai apropiata sufletului nostru. Alaturi de dragoste si prietenie ne implineste viata. Cu incredere in propriile alegeri si rabdare in realizarea scopului propus este posibil sa realizam. Mult succes!
 2
Dacă ati făcut sau poate puteți face modulul de psihopedagogie ați putea preda la școală. Un pas important ați făcut, aveți un scop bine definit, ati și acționat în acest sens, aveți stabilit un termen, restul depinde de timp, dar uneori lucrurile se pot aranja mai bine decât va așteptați.Pentru a trece mai ușor aceasta perioada poate reușiți să vă concentrați pe ceea ce va place acum și avantajele muncii actuale! Mult succes!
 2
incearca la anul in august sa obtii un post de suplinitor,trebuie sa te inscrii la examen,succes
 1
te poti duce ca suplinitor de mate, de pilda, sau fizica. chiar daca a inceput anul, poti inca sa devii suplinitor. intre timp, insa, incearca sa nu te concentrezi pe ce au altii, ci pe ce ai acum si ce faci acum si pe faptul ca in 3 ani vei putea fi profesor, nu suplinitor! mult succes!
 3
Eu as zice ca nu e problema meseriei. Cred ca problema vine pur si simplu de la angajator. Tu nu ai gasit angajatorul care sa te trateze corect. Crede-ma. Lucrez in constructii, pe un post la birou. Da, e stresant sa ai task-uri de rezolvat seara la ora 20, in weeknd sau chiar de sarbatori. Dar, lucrand cu oameni care apreciaza munca ta, cu oameni care isi asuma deciziile si problemele totul devine mai usor. Eu zic sa mai incerci. Este un domeniu frumos.
 2
Suplinitor!
Intotdeauna trebuie sa privim cu ambii ochi ce facem noi sa facem bine si nu ce fac altii! Scopul vietii fiecaruia dintre noi este sa facem bine ceea ce facem, chiar perfect. Nici profesorul, care va rade in nas, nu are satisfactia financiara care o aveti Dvs., in schimb el mascheaza acest lucru cu afisari la ore la care unii oameni muncesc. Foarte multi dintre noi muncim 10 h pe zi, important este sa primim ceea ce oferim in primul rand respect… Profesorul se bucura de apreciere nu pentru ca munceste mult ci pentru ca este obligat prin natura meseriei sa ofere educatie copiilor, copiii fiind ai nostri respectam dascalii. Multora nu le place ce fac in nici un domeniu, nici daca muncesc 8-10h, nici daca muncesc 4h ca profesor, nici daca au salariu de 3000 lei. Ei sunt nemultumiti datorita frustrarilor ca nu au si ei ce au altii. Asta-i viata, fiecare primeste ceea ce merita! Succes!
 4
Hm, n-as zice ca un profesor e linistit si cu mult timp liber! Problema e pusa gresit!
Nu stiu daca te atrage frmusetea muncii cat “capra vecinului”. Si nu, iarba vecinului nu e mai groasa. Scoala nu e un loc de odihna. Trebuie sa ai nervii tari, acolo sunt mai multi sefi!
Cred ca ai nevoie de un timp de meditatie, de o perioada de vacanta, cu siguranta si apoi schimbat seful. ( nu stiu cat de bine ti se potriveste invatamantul- caci nu e deloc ceea ce pare de afara ).
Eu iti doresc rabdare si implinire!
 5
Si eu lucrez in domeniul ingineriei si iti cam dau dreptate. Fa ce te face fericit!
 1
Daca vrei neaparat o cariera didactica te sfatuiesc sa incepi un doctorat in domeniul tau actual si sa prestezi ca asistent profesor pe parcursul doctoratului. In mediul academic salariile sunt mai mari si pe viitor poti avansa in cariera.
 1
Inteleg ca ai dat de greu in privinta meseriei pe care o practici si consideri ca părinții sunt responsabili intr-o oarecare masura de situatia in care te afli acum. Sa spunem ca am fost oarecum in situatia ta la un moment dat, nu mai puteam suporta presiunea de la serviciu, plus ca aveam si un proiect personal in acea perioada si imi era greu să mă impart. Ce soluție am gasit Eu? Am renuntat la acel proiect sa nu mai fiu atat de încărcat si m-am mutat la un alt birou, am schimbat colectivul. Acest moment nu va fi unicul pe care îl vei întâmpina in viata ca si dificultate, esti din punct de vedere psihic la o vârstă când se întâmplă niste schimbari la tine, esti in pragul de a trece la o vârstă încărcată cu mai multe responsabilități, dar vei vedea ca vei gasi tăria de a -ți crea metode de a trece peste aceste situatii, vei inova solutii. Nimeni in afara de tine nu stie mai bine ce e bine pt tine si ce nu, soluția se află la tine. Din punctul meu de vedere ai nevoie de un terapeut pt a vedea ce anume la acest tip particular de job a atins undeva o coardă sensibilă din trecutul tau. Mult succes!
 1
Bună dimineaţa! Care e nevoia ta de la noi?
 2
Doar tu esti cel ce decide si aplica ceea ce e apropiat situatiei tale actuale….terapie, alt job… doar se propun solutii…bafta!
 1
Uneori , parintii proiecteaza asupra noastra, dorintele lor, ceee ce este o mare greseala, ca noi sa le urmam visurile. Insa putem in orice clipa sa schimbam aceste lucruri! Este foarte bine ca ai decis sa iti urmez visul, cel de a devenii profesor. Ideea este ca te simti stresat la actualul loc de munca, ceea ce iti afecteaza calitatea vietii. Acest lucru poate fi rezolvat. Poti sa iti cauti un alt job, pana la terminarea studiilor, asta pentru a te intretine. Ai tot timpul in fata ta pentru a realiza tot ceea ce iti doresti…Succes !
Pare că nevoia dvs. nu este de îndrumare, sprijin terapeutic, ci de a da mită și a vă muta la un alt job – învățământ sau nu, important este să nu munciți decât câteva ore și deja la prânz sa fiți în parc cu familia pe care nu știu dacă o aveți (mai este și aici de lucru?). Ceea ce, chiar dacă sună neplăcut pt. dvs, nu este de competența unui terapeut, cu atât mai puțin într-un cadru atât de restrictiv precum acesta, online. Ba chiar, surprinzător, nu avem soluții magice deoarece terapeuții nu sunt înlocuitori ai părinților care să vă spună ce și cum sa faceți. Este de competența dvs. să dați mită. Poate veți reuși să vă mituiți și părinții să nu mai aibă expectanțele care le au acum de la dvs. Altfel, veți fi tot timpul debusolat, frustrat, neîmplinit pentru că le faceți lor pe plac, cu fiecare hotărâre luată. Și ar fi bine să dați mită și pentru a vă maturiza (nu știu cui). Sunt deja prea mulți imaturi care predau in școli. Imaturi care merg nepregătiți la ore, pentru că ies in parc cu familia, in loc să se pregătească pentru a le face față elevilor/studenților – ceea ce presupune sute și mii de ore de studiu individual și dezvoltare personală. Când profesorii imaturi sunt in parc, cei maturi citesc, învață, se perfecționează, se dezvoltă. Dar pe aceea nu-i vede nimeni, pentru că stau închiși în casă sau sunt la cursuri de dezvoltare sau autodezvoltare. E ca și cum cineva ar umbla pe stradă în scutece și ar fi dezamăgit că nimeni nu îl ia în serios. Problema dvs. nu este jobul. Acesta este doar un simptom al unei alte dificultăți. Și orice sfat vi s-ar oferi, nu ar ajuta, până când nu veți reuși să faceți pasul. Acel pas care înseamnă a fi adult matur (nu este pleonasm)? Astfel, nevoia dvs. este de creștere personală? Uneori nu răspunsul este cel important, ci întrebarea. Deoarece întrebarea/cererea postată de dvs. este sau una care depreciază terapeuții, sau una care vă depreciază pe dvs. Și sincer, îmi este greu să cred că un om cu atâtea responsabilități și resurse personale ca dvs. nu își poate asuma responsabilitatea pentru propria fericire. Și totuși, cred că în cazul dvs. am găsit soluția magică: căutați fericirea în viață, pentru a fi mulțumit! Nu invers…
 6
Problema timpului liber e falsa. Ca profesor nu predai doar 4 ore pe zi. Azi sunt n comisii in scoala, probleme mari cu elevii, cu parintii, cu directorul, cu inspectoratul. Ca profesor esti responsabil de problemele personale ale familiei copilului, caci elevul vine cu multe probleme personale in scoala. A fi profesor nu inseamna doar sa predai. Trebuie sa faci n consilii, sedinte, intruniri in comisia metodica.
O adevarata aventura!

Facebook si parteneri

Loading

Sustinem

vegani romania

Implant dentar pret

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

17025 raspunsuri primite pentru 3499 intrebari
(in categoria actuala: 2752 raspunsuri primite pentru 576 intrebari)