Login

Sfatul Terapeutului

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

M-am hotărât să vă scriu pentru că simt că mă găsesc într-un impas, din care nu mai știu cum să ies.

Mesaj anonim de pe terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

M-am hotărât să vă scriu pentru că simt că mă găsesc într-un impas, din care nu mai știu cum să ies. Am 33 de ani, sunt necăsătorit și simt că mi-am ratat viața. Mă simt nefericit, debusolat și dacă aș fi întrebat pentru ce trăiesc, nu aș ști ce să răspund. Sunt o fire retrasă, însă îmi displace singurătatea, mai ales că mă deprimă cumplit, căci sfârșesc prin a mă gândi la situația mea și la cât de mult mi-ar plăcea să nu fie așa cum este, dar nu știu cum să mă schimb; socializez greu cu oamenii spre deloc, nu știu cum să intru în vorbă cu ei. De multe ori cred că nu știu și nu sunt în stare să întrețin o conversație autentică cu cineva. Mi-e teamă să nu plictisesc.
Nu aș ști să spun dacă sunt pasionat de ceva anume, nu am hobbyuri, nu am nici un fel de aptitudini speciale, niciodată nu am avut un grup de prieteni. Cu colegii de școală am avut relații reci și nu am păstrat legătura. Mă simt extrem de singur. După terminarea liceului m-am înscris în mai multe rânduri la facultate, dar de fiecare dată am abandonat. În final am renunțat să mai încerc, deși sunt momente în care mă încearcă unele regrete, iar per ansamblu percep toată treaba asta ca pe un eșec personal. Aspectul acesta mă face adeseori să mă simt inferior celorlalți. Tot timpul în școală mi-a fost frică de profesori, mi-a fost frică de note, mi-a fost frică să nu mă fac de râs. Nu am fost un elev remarcabil, dar am fost un elev bun.
Astăzi, la 33 de ani simt că nu am realizat mai nimic în viața mea, și totodată simt că nu am nici un obiectiv. Mă întreb cu groază ce mă așteaptă în viitor? Asta să fie viața mea de acum încolo? Mă simt foarte nefericit, fără perspectivă, nici școală/studii și nici măcar o meserie care să mă ghideze în și spre viitor. În prezent sunt casier într-un hipermarket, dar îmi dau seama că ăsta nu e un serviciu de viitor, plus că sunt momente în care parcă simt că aș putea mai mult… deși nu aș ști să zic ce anume altceva mi-ar plăcea să fac sau ce anume m-aș vedea făcând.
Mă simt încurcat în propriile gânduri și stări confuze, mereu am fost așa. Niciodată nu am știut cum să mă orientez profesional, cum să-mi planific o carieră, niște obiective. Niciodată nu am avut încredere în mine că voi reuși, dimpotrivă am fost temător și am abandonat. Înțeleg că e greșit, dar nu știu cum să fac să nu mai revin la acest tipar de acțiune.
Nu știu dacă e cineva care mă poate ajuta, aș vrea să cred că da. Nu știu dacă o consiliere profesională sau orientare a carierei pentru adulți mi-ar fi necesare, sau poate mai degrabă identificarea unor calificări necesare practicării unei ocupații. Cel mai adesea nu știu să spun ce-aș vrea. Nu știu exact unde greșesc în afară de aspectul acesta cu încrederea în sine foarte scăzută, abandonul atunci când dau de greu sau necunoscut, sau mai bine zis de angoasa care mă cuprinde când dau de ele.
Nu vreau să par deplasat, poate exagerez eu aiurea, la urma urmei sunt oameni cu probleme reale, mult mai mari decât gândurile mele de mai sus, dar aș vrea că starea asta de deznădejde, de nefericire, de deprimare care mă însoțește de ceva vreme să înceteze.

Felicitări pt curajul de a scrie aici și pt că ai puterea de a te analiza așa. Totuși este puțin cam dura caracterizarea ta . Gândește te că tot ce ești acum este urmarea deciziilor luate de a lungul vieții tale. As întreba de câte ori ai ieșit din zona ta de confort, de câte ori ai incercat să discuți cu o persoana capabila despre ceea ce tu simți ? Încearcă să te raportezi la tine și mai puțin la alții, concentrează te pe a ta persoana, fa ți un jurnal, fă-ți o lista cu ce vrei sa faci și unde vrei sa ajungi!! Mai recomand și câteva ședințe de psihoterapie sau grupuri de dezvoltare personala, întrucât trăirile tale au niste rădăcini în trecutul tau, și aflând de unde vin, ți ar fi ușor să le depășești. Succes mult, și nu uita, fericirea și împlinirea nu înseamnă rămânerea în zona de confort!
 8
Nu pari deplasat… Intrebarile pe care ti le pui sunt pur existentiale, orice persoana si le pune la un moment dat. Mai acut sunt percepute de acele persoane care nu se cunosc, nu isi cunosc aspectele care le fac placere, diverse pasiuni. E cazul tau. De aici vine si aceasta frica de a socializa cu cineva – ai impresia ca nu esti interesant si ai putea plictisi. De obicei, cele mai practice sfaturi ar fi de genul: sa iesi din zona de confort, sa faci lucruri pe care nu le-ai mai facut pana acum, sa incerci sa-ti formezi alte obiceiuri, sa-ti controlezi gandurile… etc., ai putea incerca si tu, desi din punctul meu de vedere nu e potrivit. Toate astea au nevoie de energie, entuziasm, sa simti altceva decat apatie sau sa faci lucrurile de dragul facutului…, ar putea sa-ti aprofundeze starea. Zici ca abandonezi repede orice – e evident prezenta fricii de a-ti asuma responsabilitati, una, si al doilea aspect, iti doresti un résultat imediat si daca nu iti reuseste lasi totul balta. Orice reusita apare dupa eforturi reale pe care le depui si nu astepti un rezultat concret. Daca ai un alt rezultat decat cel aspirat atunci apare dezamagirea si de aici abandonul, ganduri triste si tot pachetul pe care l-ai descris. Ai putea primi sugestii ca nu esti suficient de “motivat”. Motivatia e un sens utopic, in realitate e mult mai simplu, daca vrei sau nu sa faci un lucru, atat. In timp, probabil, vei gasi raspuns la intrebari, dar am vaga impresie ca au sa te urmareasca mult timp. Asuma-ti existenta, si vei vedea schimbarile reale…
 2
Eu cred ca nu conteaza cat de importante sunt nemultumirirle dvs fata de ale altora. Ci mai degraba cum sunt ele resimtite de dvs. Si inteleg ca sunteti intr-un impas. Va recomand sa discutati u un terapeut pentru a va clarifica nemultumirile si a stabili obiective. De asemenea veti descoperi si ce resurse aveti si cum sa le folositi.
 1
Care este motivul care va determina sa doriti o schimbare in stilul de viata? E pentru dumneavoastra sa pentru ceilalti?
 1
Eu am remarcat in primul rand exprimarea fluida si corecta gramatical. Chiar si numai acestea te scot din categoria oamenilor care “nu se remarca”. Apoi,toate framantarile tale pot fi accentuate de criza varstei trecute de 30 ani. Este un prag. Multi dintre noi se lupta cu ea sau au depasit-o deja. Daca as fi in locul tau, as investi intr-un consilier bun a carui experienta si intuitie sa te indrume catre alegerile potrivite tie. Nu e prea tarziu nici pentru scoala sa stii, dimpotriva. Iar la fara frecventa poti lucra in continuare. Sau chiar postliceale..cursuri de calificare, o meserie practica ce iti garanteaza si stabilitate si satisfactii sufletesti ( sunt o sumedenie: asistență medicală, tehnician maseur etc). Daaar..revin la punctul de mai sus, cu un consilier priceput. Dincolo de toate, nu te rusina cu cine esti si ce faci (sau nu faci). Daca ai nevoie de prieteni, iacata cati ti-am raspuns! Poti trimite si cate un friend request,sunt convinsa ca si ceilalti si-ar gasi timp sa iti ofere o vorba buna din cand in cand. Deja au facut-o aici. Imbratisari.
 2
Speranta de viata in Romania este undeva la 75 de ani si e in crestere. Asta inseamna ca in fata ta se afla peste 40 de ani in care ai timp o gramada sa schimbi situatia in care esti acum in sensul pe care tu ti-l doresti.Cum vrei sa-ti petreci urmatorii 40+ ani? Eu observ din mesajul tau o capacitate foarte buna de introspectie, de constientizare a nemultumirilor tale, a lucrurilor care te impiedica sa ajungi unde vrei si imi pari o persoana inteligenta care functioneaza sub nivelul capacitatilor sale datorita neincrederii in sine. Te-ar ajuta psihoterapia, mai ales ca se simte ca ai ajuns intr-un punct in care ai motivatia pentru schimbare. Incearca, caci rau nu are ce sa-ti faca! Iar cat timp traim, avem ocazia sa schimbam ceva in bine!
Nu am citit nimic despre copilarie, familie, sunt detalii importante.
Problema cu care va confruntati este o problema reala. Nu va mai comparati cu ceilalti, este mai eficient sa va impuneti standarde tangibile pe care si sa le atingeti. Sa fiti consecventa cu dvs. insiva. Pentru reducerea anxietatii recomand cateva sedinte cu un specialist.
E pacat ca esti atat de exigent cu tine! Daca analizez doar modul in care scrii, modul de exprimare, punctuatia corecta si fluenta frazelor imi dau seama ca…deja te-ai remarcat! Este mare lucru sa vezi azi un tanar care stie sa scrie corect! Cred ca trebuie sa inveti sa te iubesti pe tine insuti, sa nu mai astepti confirmari din exterior. Ai tot ce-ti trebuie pentru a face si a obtine tot ce-ti doresti! Depinde doar de tine ce faci cu toti “talantii” pe care i-ai primit! Si stiu despre ce vorbesc!
 1

Facebook si parteneri

Loading

Sustinem

vegani romania

Implant dentar pret

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

17025 raspunsuri primite pentru 3499 intrebari
(in categoria actuala: 1103 raspunsuri primite pentru 230 intrebari)