Login

Balneofizioterapie | kinetoterapie | Masaj terapeutic

Cursuri de terapii alternative si complementare

Sfatul Terapeutului

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

Mesaj anonim de pe terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Buna ziua. Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse. Cu tatal ei n-am tinut legatura, el nu a fost implicat in cresterea ei de teama ca eu sa nu am pretentii financiare si eu l-am tinut la distanta cat de mult posibil.
Cand fiica mea avea 9 ani m-am casatorit cu un barbat mai in varsta si cu o situatie financiara foarte buna. Este om bun si il iubesc, dar…cu trecerea timpului si cu cat se marea fiica mea devenea tot mai rebela, incapatanata, razboinica. Acum am ajuns la stadiul in care vorbeste foarte urat cu mine, chiar ma loveste, considera ca nimic nu este indeajuns de bun pt ea. Sotul meu nu suporta un astfel de comportament si este foarte dur cu ea, o cearta zi de zi, nu ii mai ofera nimic, eu tot ii fac placerile pe ascuns ca mi se rupe sufletul de mila ei. Viata noastra dar mai ales a ei a ajuns un cosmar, se cearta zi de zi cu sotul meu si zi de zi ea pierde, pt-ca el are toata puterea si o taxeaza cu orice. Locuim singuri, nu avem alta familie langa noi, si eu nu mai lucrez. Chiar daca ma face sa sufar o inteleg si in mare parte ma consider vinovata pt comportamentul ei, si pana la urma nu e decat o adolescenta de 14 ani, el ar trebui sa fie mai responsabil si matur! Din cauza comportamentului lui fata de ea, am ajuns sa consider divortul, dar el ma ameninta ca daca il parasesc o sa faca tot posibilul sa nu imi dea copilul ce il avem impreuna. El este un tata minunat pt baietelul nostru si cu mine se poarta frimos si singurele certuri le avem de la fata, el ma acuza ca nu stiu cum sa o educ iar eu nu ii permit sa fie un tiran cu ea!
Am ajuns sa realizez ca impreuna nu mai avem zile bune si ma gandesc sa trimit fata la o scoala privata cu internat, ea nu vrea doar de teama ca nu o sa aibe acelasi comfort ca acasa, si eu am inima sfaramata ca din nou o dau la o parte, dar cum altfel sa creasca frumos in infernul pe care sotul meu il creaza zi de zi, ea plange mult si nu e fericita aici cu noi. Cat de mult gresesc cu planul de a o trimite la internat? O sa ma urasca? O s-o pierd de tot, sau este sutul in fund de care avem nevoie?

Buna. Poate ca ar trebui sa o iei separat si sa discutati calm. Sa discutati unde gresiti si sa gasiti solutii. Faptul ca tu ii dai pe ascuns, nu o face sa isi intareasca convingerea ca tu si sotul tau sunteti uniti. Orice decizie luati, sa fie luata impreuna, nu unu sa zica da, celalalt nu. In plus, sotul tau te-a acceptat cu tot cu fata si cumva tu esti puntea de legatura dintre ei. Poate ar trebui sa gasiti activitati de recreere impreuna, lucruri care sa va uneasca, si in momentul in care observi ca devine obraznica sa ii spui frumos ca ati venit sa va simtiti bine. Puteti merge si la o terapie de familie.
 3
Buna ziua, recomand terapie de familie si terapie individuala pentru fiica dumneavoastra. Daca o trimiteti la scoala cu internat este echivalent cu a o abandona. Cu cat se face o interventie mai rapida cu atat mai bine. Lucrurile nu se vor imbunatati de la sine, dimpotriva.
 4
A o duce la internat in adolescenta, inseamna o noua trauma pentru fata, care i-ar spori dificultatile personale foarte mult, pentru perioada adulta; e nevoie sa luati in considerare si viitorul ei de adult, care se cladeste pe adolescenta. In aceasta ecuatie cheia este relatia fetei cu dumneavoastra. Ce se intampla cu tatal poate fi este doar o reactie la relatia fata-mama. E necesara terapia individuala pentru dumneavoastra, pentru fata, si de familie.
 1
Dumnealui se poartă în maniera în care se poartă cu fata pentru ca nu este tatăl biologic, dvs aveti o altă relatia cu ea pt ca i-ati dat naștere. După cuvintele pe care le-ați adresat aici, totul pare la stadiul de ultimatum, pare ca v-ați pierdut răbdarea. Are 14 ani si este vârstă la care este rebelă si se luptă pentru independența ei, toți am trecut prin acea etapa de vârstă și prin situatii aproximativ similare. A lua decizii radicale în acest moment în care sunteți foarte emoțional implicată este o greșeală. Niciuna din cele 2 soluții prezentate de dvs nu este viabilă pentru a rezolva problema. Dacă o trimiteți la scoala cu internat o abandonați si va ramane cu traume, daca va părăsiți soțul, va avea celălalt copil de suferit, dvs si sotul. În orice situație delicată apar si solutiile la un moment dat. Aveti nevoie de o schimbare a atitudinii dvs vizavi de sot, astfel încât să il faceti sa inteleaga ca e o vârstă dificilă cea de 14 ani si va trece si aceasta perioada. Exista posibilitatea ca fata sa aiba probleme de comportament datorită atitudinii dvs din copilăria ei, sa spunem ca e un fel de karma, ati fost agresivă cu ea, acum ea e agresivă cu dvs. Recomand terapie, în cazul dvs si al fetei.
 3
Contactati-ma, va rog in privat. Si eu consider ca este nevoie de terapie. Intai a Dvs si apoi a fiicei Dvs. Apoi mai vedeti care va fi pozitionarea sotul. In aceasta faza este important refacerea relatiei Dvs cu fata. Dar pana va veti convinge daca doriti sau nu,sa urmati aceasta cale, putem sta de vorba fara nicio obligatie financiara. Am trecut printr-o experienta,aproximativ identica cu a Dvs. Va pot impartasi din experienta mea cu bune dar mai ales cu rele. Sfaturile,daca sunt cele potrivite, pot aduce pacea pe termen scurt, dar nu rezolva cauza suferintei. Si orice ar fi nu va abandonati fata, trimitind-o la internat.
 3
Apreciez foarte mult ca sunteti inca in legatura emotionala cu fiica dvs. si ca ii simtiti durerea, in ciuda faptului ca este dureros pentru dvs. Fiica dvs. cere cu disperare acceptarea emotiilor sale, inclusiv cele de furie. Spuneti-i ca are tot dreptul sa simta ceea ce simte si ca o veti iubi oricum, dar cand vine vorba de comportamente, nu se accepta orice. Ca nici de la dvs. nu mai acceptati orice comportament si nici de la ea (violenta fizica). Ca sperati ca amandoua puteti face eforturi sa va exprimati emotiile intr-un mod mai constructiv. La 14 ani e inca copil si are nevoie de mama care o iubeste neconditionat, are nevoie sa fie acceptata chiar si cand nu este agreabila. Asta nu se poate intampla la internat. Se va simti abandonata, ca nu merita efortul si asta risca sa cronicizeze neglijarea emotionala si sa o transforme in tulburare de personalitate. Are nevoie de modelul dvs. pozitiv. Va va copia in relatia cu proprii copii. Alegeti un psiholog care sa va sustina procesul de reapropiere de fiica.
 1

Facebook si parteneri

Loading

Sustinem

vegani romania

Implant dentar pret

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

17594 raspunsuri primite pentru 3656 intrebari
(in categoria actuala: 2108 raspunsuri primite pentru 414 intrebari)