Mesaj:
Buna ziua, am 15 ani si am o problema… Nu stiu exact cum sa descriu senzatia. Am intrat anul acesta la liceu la un profil destul de greu lucru pe care mi l-am dorit, matematica-informatica intensiv, luand nota 10 la evaluarea nationala. Am avut mereu numai note de 9-10 si mi-a placut matematica in ciuda faptului ca am avut mereu retineri in privinta ei. Problema e ca din elevul de 9-10 am ajuns corigenta pe primul semestru la matematica (eu si jumatate din clasa)si pot sa spun ca ma afecteaza destul de mult. Sunt irascibila, mereu obosita,dezamagita de propriile capacitati, vulnerabila, nesigura, nu am timp de nimic, la propriu, trebuie sa ma trezesc noaptea pentru a reusi sa termin de invatat, in ciuda faptului ca am pentru mine maxim 1 ora pe zi, in care ma plimb. Ma simt coplesita de situatie si inutila. Partea cea mai rea este ca “frica” mea pentru matematica s-a intensificat asa de mult incat nu ma pot aduna, ma blochez in fata foii de hartie si nu sunt buna de nimic, sunt emotiva din fire dar aceasta emotie care pana acum a fost constructiva, a devenit destructiva, nu pot depasi acest trac si nu pot suporta gandul ca voi ramane corigenta pe vara. Am un profesor “glumet” desi cei din clasele mai mari spun ca nu lasa corigenti, nu prea ii gust glumele in legatura cu asta.Nu am de gand sa ma transfer in ciuda sfaturilor primite de la familie, am niste “teluri” impuse de mine, pretentii, mult timp m-am considerat echilibrata si cerebrala dar m-am trezit in pozitia in care nu pot face fata presiunii. Stiu ca in perioada adolescentei se traiesc cele mai diverse emotii, destul de intens, penduland de la o stare la alta, dar consider ca nu este normal sa ma simt asa de mizerabil si de trista la varsta aceasta, motiv pentru care i-am spus mamei ca vreau sa vad un specialist, iar ea a fost de acord. Am motive intemeiate sa merg sa stau de vorba cu un psiholog sau acesta va pune problema pe seama varstei?

Buna ziua, la psiholog poti merge oricand si cu orice problema consideri tu ca iti afecteaza viata. Se pare ca ai intrat intr-o noua etapa de viata cu strategiile pe care le aveai in copilarie. Admiterea la liceu presupune in sine schimbari mari in viata si preocuparile adolescentilor ca si admiterea la facutatate. Prin urmare, va trebui sa devii un pic mai flexibila si dispusa la schimbari intrucat pe tot parcursul vietii iti vor fi utile aceste noi abilitati. Daca vrei sa vi la psiholog, echipa People Devlop Center iti sta la dispozitie, programari la: 0724.813.112.Carmen Simona Sbarna, Psihoterapeut.

Tocmai am parcurs un text scris de o tanara inteligenta si sensibila la toate schimbarile din jur. Constat ca observi si intelegi intr-un mod matur si intelept problemele cu care te confrunti si salut decizia ta de a merge la terapie. Cu siguranta toate problemele pe care le avem in viata se raporteaza si la varsta pe care o avem la un moment dat. Deci mergi inainte cu curaj pentru ca ai toate resursele sa-ti rezolvi problema!

Nu trebuie sa privesti totul ca si cum ar fi sfarsitul lumii,este posibil ca profesorul sa nu stie sa comunice cu voi,la fel de bine,poti fi tu inhibata de noul profesor,de modul lui de a preda.Poate ai fost invatata cu alt stil de a asimila materia in gimnaziu,incearca sa vorbesti cu profesorul,in cazul in care nu se va rezolva nimic,nu este capat de lume daca te vei transfera,iti vei dovedi ca esti puternica si poti sa o iei de la capat;intr-un mediu unde nu poti asimila noi cunostinte,nu vei putea fi decat complexata,Esti o fata isteata si cei ce te iubesc stiu asta,incearca sa asculti si alte pareri sau vorbeste cu un psiholog ,ajuta.