Mesaj:
Hristos a inviat! Buna ziua,ma numesc Camelia,am 15 ani si jumatate. Stiu ca la varsta mea ar trebui sa fiu mai concentrata pe scoala si viitor dar stiti ca toti adolescentii au momente de ratacire. Parintii mei au divortat in urma cu 6 ani,atunci am fost afectata insa nu m-am exprimat in fata nimănui. Acum ma bucur că s-a intamplat asa pentru că tatal meu era si este foarte dur. Sunt cuminte pentru varsta mea,nu beau,nu am fumat niciodata,nu pierd noptile in cluburi dar nu sunt nici tocilada.Sunt o fata ok.
Insa cea mai mare aniciune a mea este Andrei,prietenul meu cel mai bun. Suntem amandoi in clasa a 9-a,8ani am fost colegi,acum nu mai suntem.
De 4-5 ani suntem cei mai buni prieteni in adevaratul sens al cuvantului,vorbim ore intregi la telefon,ne spunem ABSOLUT ORICE.
Eu,cand am aflat ca nu vom mai fi colegi am facut o mica depresie si am mai ajuns o data la psiholog dar nu am rezolvat nimic. Aveam o mica obsesie pentru el pe care 10% o mai am si acum.
De 1 an jum sunt indragostita de el. Eu,neavand nicio alta relatie anterioara el este prima mea iubire. Din pacate,pot spune ca sunt unul din cazurile nefericite in care iubirea nu este 100% reciproca.
El nu stie,nici nu banuieste. Il tot timpul acesta m-am comportat LA FEL ca inainte cu el,desi sufeream enorm. Acum,satula sa aud mereu de relatiile si de fetele pe care le place,satula sa il ajut mereu cand fiecare cuvant al lui ma raneste as vrea sa evadez atat de mult din chestia asta ,insa o prietenie lunga cu mii de amintiri ma trage mereu inapoi. Nu stiu ce sa mai fac,tin la el enorm,il iubesc si vreau sa-l vad fericit,chiar daca locul lui nu este langa mine. simt ca nu mai pot sa ii fiu prietena si nu stiu ce ar trebui sa fac. Sa continui sa sufar in secret sau sa ma detasez cu totul de el pentru a-l uita? (El are prietena pe care o place mult). Sper ca ma puteti ajuta,as fi recunoscatoare.multumesc..

Apelati la un terapeut. Spuneti ca ati mai fost dar nu ati rezolvat nimic. Poate ca de data asta lucruriel vor sta altfel.