Login

Sfatul Terapeutului

Limbajul nonverbal

Cum sa nu ne lasam pacaliti de zambete false. Cateva indicii despre limbajul nonverbal

Sotiile in cautare de soti inselatori sau mamele care isi suspecteaza copilul de chiuluri si note proaste ar trebui sa stie ca limbajul nonverbal reprezinta aproximativ 65% din forma sub care comunicam. Deci mult mai multe sanse de a descoperi in el adevarul ascuns de cuvinte. Cu atat mai mult cu cat raspunzator pentru comunicarea nonverbala este asa-numitul creier sincer al nostru, creierul emotional: sistemul limbic.

O singura miscare a pleoapelor poate transforma o persoana cu alibi credibil, interogata intr-un caz de crima, in suspectul principal. Creierul nostru este format din trei parti: creierul reptilian (trunchiul cerebral), creierul mamifer (sistemul limbic) si creierul uman sau ganditor (neocortexul). Raspunzator, in cea mai mare parte, cu limbajul nonverbal este creierul mamifer (sistemul limbic), deoarece reactioneaza primul, spontan si reflex, deci fara timp de gandire. Este, asadar, cea mai sincera reactie. Este creierul aflat mereu in actiune, pentru ca el a fost responsabil cu supravietuirea noastra ca specie. Reactiil de supravietuire transmise de el isi au originea nu numai in ceea ce am invatat in copilaria noastra, ci si in mostenirea noastra ancestrala. Neocortexul, chiar daca ne-a adus marile descoperiri tehnologice, este creierul nostru care ne poate insela, fiind capabil de o gandire mai complexa.

Legi ale comunicarii nonverbale

1. Tineti cont de context

Daca dupa un accident rutier martorii tremura sau au miscari dezorientate, acest lucru este firesc, deoarece este scoasa din functiune partea rationala a creierului. Este firesc, totodata, si ca la un interviu de angajare candidatii sa manifeste nervozitate la inceput, dar nu mai este firesc ca aceasta stare sa nu-i paraseasca pe parcursul interviului sau sa revina. In acest caz, ea este provocata de anumite intrebari care i se pun candidatului, nu de interviul ca situatie in sine.

2. Exista atat comportamente nonverbale universale, cat si particulare

Sunt comportamente nonverbale cu semnificatii considerate universale, deoarece se produc de cele mai multe ori in aceleasi contexte si se manifesta la fel la cele mai multe persoane. De exemplu, strangerea si ingustarea buzelor intr-o situatie de tulburare. Exista insa si comportamente nonverbale particulare, pe care ajungem sa le interpretam corect observand mai mult timp persoana respectiva si in diverse contexte.

3. Observati comportamentele nonverbale de baza

Pentru a ajunge sa faceti diferentierea intre starea normala si cea cauzata de o anumita situatie, este nevoie pentru inceput, sa identificati acele elemente nonverbale de baza, adica cele din sitatiile normale. Situatia este similara cu cea a parintilor care, fara sa stie cum arata gatul normal al copilului lor, se uita sa vada daca el este rosu sau inflamat, deci nu pot face acea comparatie care sa le furnizeze informatii cat mai corecte despre starea copilului

4. Analizati indiciile primite si vedeti daca pot fi grupate in categorii, adica daca se confirma.

5. Schimbarile de ganduri, intentii, stari emotionale sau interese sunt semnalate, de cele mai multe ori, de schimbari bruste de comportament (un exemplu cat se poate de simplu: observati cum un copil mic, vesel si dezinhibat, poate deveni brusc rezervat atunci cand apare un adult pe care nu il cunoaste sau cu care nu are o relatie buna).

6. Cele mai multe comportamente se incadreaza in doua mari categorii generale: starea de confort (relaxare, fericire, multumire etc.) si starea de disconfort psihic (stres, anixietate, nefericire, neplacere etc).

Reactii ale sistemului limbic

In caz de pericol, reactiile creierului emotional, sistemul limbic, sunt aceleasi ca in urma cu milioane de ani si aceleasi ca la animalele pe care le observam in jurul nostru: 1. incremenire, 2. fuga. 3. lupta.

Incremenirea

Din marturiile elevilor implicati in atacuri armate asupra lor, produse in scoli din SUA, prima lor reactie a fost cea de incremenire. Pe unii, langa care se aflau atacatorii, aceasta reactie i-a ajutat sa supravietuiasca, atacatorii crezandu-i morti. In natura exista animale, oposumul, de exemplu, care se prefac moarte in fata posibililor pradatori. Soldatii americani sunt invatati sa foloseasca incremenirea ca pe o strategie prin care sa fie mai greu de depistat. Cand oamenii sunt surprinsi de un zgomot sau sunt prinsi in momentul in care fura, triseaza sau mint, prima lor reactie este de incremenire, deoarece, ca toti stamosii lor, ei se simt in momentul acela amenintati, expusi unui pericol. Derivata din aceasta reactie este si pozitia persoanelor care incearca, din diverse motive, sa se ascunda, sa treaca neobservate: coborarea capului si ridicarea umerilor, adica limitarea miscarii si a expunerii.

Fuga

Reactia de fuga urmeaza celei de incremenire atunci cand prima nu reprezinta cea mai buna solutie. Dar fuga propriu-zisa nu este posibila mereu, astfel incat se apeleaza la un alt comportament care presupune distantarea de celalalt, chiar daca nu o distantare fizica. Asezati in fata cuiva cu care nu dorim sa vorbim, gasim alte modalitati de “distantare”, aplecandu-ne in spate, tinand in brate diverse obiecte, precum o geanta, sau indreptandu-ne picioarele inspre iesire. Alte comportamente de “distantare” sunt cele precum inchiderea ochilor sau asezarea mainilor in fata lor.

Lupta

Reactia de lupta este forma finala prin care facem fata agresiunii, atunci cand primele doua reactii nu sunt eficiente. Ea corespunde cu momentul in care transformam frica in furie. In societatea actuala, manifestarea furiei sub forma de agresiune fizica nu reprezinta insa un comportament dezirabil, astfel incat s-au dezvoltat alte modalitati de manifestare a furiei: altercatiile verbale, atitudinea corpului, privirea, patrunderea in spatiul intim al celuilalt etc. Invatand ca exprimarea agresivitatii nu este buna intotdeauna, creierul nostru emotional si-a dezvoltat o serie de comportamente cu rol de calmare, precum cel folosit de copii: sugerea degetului mare. Dar adultii au nevoie de comportamente de linistire mai discrete vizual, precum fumatul (mai mult decat de obicei), mestecarea gumei (mai repede decat d eobicei), roaderea creionului, atingerea gatului sau a gurii, cu mana, expirarea aerului din plamani, umfland obrajii, aranjarea cravatei etc. Femeile isi ating, de obicei, gatul, parul, bijuteriile, iar barbatii, fata. Alte comportamente de calmare: cascatul excesiv (solicita secretia glandei salivare, deoarece, ca urmare a stresului, gura se ususca), stergerea palmelor pe coapse (aici piciorul este “linistit” prin mangaiere, iar palmele transpirate din cauza anxietatii, sterse), “aerisirea”, din cauza transpiratiei excesive, manifestata prin largirea gulerului de la camasa la barbati sau indepartarea parului de pe gat, in cazul femeilor, incrucisarea bratelor si frecarea umerilor, ca si cum persoanei respective i-ar fi frig. Cu cat stresul este mai mare, cu atat gesturile de calmare vor fi mai degraba in zona fetei sau a gatului.

Indicii despre cum sa intelegem limbajul nonverbal

Cele mai sincere parti ale corpului nostru sunt picioarele, iar aceasta descoperire a fost facuta de catre scriitorul si zoologul Desmomd Morris. Si asta pentru ca timp de milioane de ani talpile si picioarele au reactionat primele. In plus, cei mai multi sunt atenti la ceea ce exprima fata lor; de mici suntem avertizati asupra ei prin expresii precum “Nu mai face fata asta!”. Dar daca ne-am concentrat asupra ei in scopul de a-i putea controla mimica, nu am facut asta si cu picioarele.

Picioarele vesele: sunt cele care, atunci cand persoana respectiva este asezata si nu poate topai de bucurie, se leagana intr-o parte si alta sau se ridica pe loc. Daca insa contextul este altul, aceste miscari pot indica nerabdarea, nervozitatea acelei persoane, la fel ca si bataiala picioarelor.

Directia picioarelor: cand salutati o persoana asezata, iar aceasta se intoarce cu tot corpul inspre dvs., reactia este una prietenoasa, cand insa intoarcerea este doar din trunchi, picioarele ramanand nemiscate, nu sunteti prea binevenit. Studiile au aratat ca atunci cand, in salile de judecata, juratilor nu le place un martor, talpile lor sunt orientate spre cea mai apropiata iesire.

Un semn de dorinta de plecare al unei persoane asezate il reprezinta punerea mainilor pe genunchi si lasarea greutatii pe picioare. Cand persoana este in picioare, in momentul in care doreste sa intrerupa conversatia si sa plece, una dintre talpi se indreptata inspre directia plecarii. Cand un varf sau ambele varfuri ale picioarelor sunt indreptate in sus, aceasta arata dispozitia foarte buna a persoanei respective. La fel arata si incrucisarea picioarelor in timpul unei discutii, aceasta pozitie fiind relaxata si nicidecum una gata de atac, printr-o anumita pierdere a echilibrului si, implicit, printr-o indreptare a corpului spre celalalt

Un gest de incercare de dominare, intalnit mai ales la agentii de paza, este cel cu picioarele usor indepartate si bine infipte in pamant.

Ocuparea spatiului: adolescentii, de obicei, atunci cand sunt certati sau criticati de parintii lor, in nevoia de a domina nonverbal spatiul, se trantesc pe pat sau pe canapea. Este un gest care exprima totodata indiferenta si lipsa de respect.

Amenintarea: la barbati, atunci cand un individ il ameninta pe altul, gesturile clasice sunt: umflarea pieptului si scoaterea hainei sau a camasii, deci pregatirea de lupta fizica.

Umerii:

Ridicarea umerilor: atunci cand raspunsul nu este sincer, ci doar mimat, ridicarea umerilor in scop de a arata necunoasterea sau neimplicarea in problema respectiva este facuta doar schitat, pe jumatate. Un gest spontan si sincer este dus pana la capat, cu umerii la acelasi nivel. Slabiciunea sau ascunderea unui lucru sunt exprimate, la nivelul umerilor, atunci cand acestia se ridica foarte mult, parand a le ascunde gatul (comportamentul de “broasca testoasa”)

Bratele:

Cand suntem veseli, ca si in cazul picioarelor, si bratele au tendinta de a se legana, de a se ridica sau de a face miscari ample. O persoana trista sau nesigura isi retine miscarea bratelor, iar acestea par a-i atarna inerte, pe langa corp. Ne retragem bratele, atunci cand simtim suparare sau ne este frica, instinctiv, pentru a ne apara trunchiul. Studiile copiilor abuzati arata ca acestia isi misca foarte putin bratele in prezenta abuzatorilor lor. In acelasi timp si cei care intentioneaza sa fure din magazine, in dorinta lor de a fi cat mai putin vizibili, isi reduc la minimum miscarile bratelor. Un alt comportment nonverbal exprimat de brate este acela prin care se transmite o diferentiere de statut social: pozitia cu mainile la spate. Este pozitia pe care o adopta multi monarhi, dar si doctori sau profesori universitari. Studiile au aratat ca si animalele sunt sensibile la aceasta pozitie a mainilor, reactionand negativ atunci cand acestea sunt ascunse la spate.

Palmele:

Cand suntem stresati si nervosi, sistemul limbic se activeaza, iar secretiile mai mari de neurotransmitatori, precum adrenalina, pot cauza tremurul palmelor. Prin urmare, acest gest semnifica “sunt foarte stresat”. Pentru a reduce tremuratul, unele persoane isi impreuneaza mainile la piept sau iau de mana o alta persoana.

Unul dintre cele mai puternice gesturi facute cu palmele si transmitand increderea in sine este cea a unirii lor la varfurile degetelor rasfirate (asemanator palmelor apropiate pentru rugaciune, dar in acest caz degetele sunt rasfirate, iar palmele pot sa nu se atinga). Gestul devine si mai evident si mai puternic atunci cand, in cazul barbatilor, acestia isi unesc mainile in dreptul pieptului. S-a observat ca avocatul care face acest gest in momentul marturiei martorului sau transmite juratilor sentimentul sigurantei acestei marturii.

In ceea ce priveste gestul frangerii mainilor, el este deseori interpretat gresit, deoarece este specific atat celor care spun adevarul, dar sunt stresati, cat si celor care mint.

Increderea mare in sine denota si din tinerea palmelor cu degetele mari ridicate sau, daca sunt in buzunar, cu degetul mare iesind din buzunar. In situatia inversa, de incredere in sine scazuta, acest gest este invers: cu degetele mari in buzunar si cu palma scoasa afara.

Pe de alta parte, la barbati, introducerea degetelor mari sub betelia pantalonilor si asezarea palmelor de o parte si de alta a fermoarului, simbolizeaza un fel de marcare a organelor genitale si afirmare a virilitatii.

Cand oamenii spun adevarul, bratele lor si mimica fetei sunt extrem de mobile, practic devin extrem de expresivi, facand tot ce le sta in putinta sa demonstreze ca asa este.

In conditii de stres ne calmam mangaind sau frecand usor palmele una de alta. Impletirea degetelor este un indiciu al stresului puternic.

Fata

Dispunem de o multitudine de muschi ai fetei, care ne controleaza fruntea, ochii, nasul, obrajii sau gura, estimandu-se ca putem avea peste 10.000 de expresii faciale diferite. Cu toate acestea, dat fiind ca suntem invatati din copilarie sa nu ne strambam cand nu ne place cineva sau cand ne displace mancarea gazdei, nu tot ceea ce afiseaza fata noastra este in conformitate cu ceea ce simtim.

Multe expresii faciale sunt universale, deci usor de descifrat. Incordarea, dezgustul, bucuria, tristetea, toate acestea le recunoastem de obicei. Ochii stransi, fruntea incretita si muschii fetei contorsionati arata incordare, disconfort. Uneori, aceste gesturi sunt insotite si de coborarea sprancenelor. Coborarea sprancenelor poate avea si alte semnificatii: amenintare (atunci cand ochii sunt intredeschisi), plictiseala, neplacere. La persoanele care au avut esecuri foarte mari, sprancenele coborate arata slabiciune, nesiguranta.

Cand simtim relaxare, muschii fetei se destind, se relaxeaza la randul lor, iar capul se inclina intr-o parte, expunand gatul, fara ca persoana respectiva sa se simta vulnerabila din acest motiv.

Freamatul narilor apare la persoanele excitate sau entuziasmate, dar si la cei care urmeaza sa faca un efort fizic, deoarece tendinta este de o mai mare oxigenare.

Cercetarile arata ca pupilele se dilata atunci cand ne place sau suntem interesati de ceea ce vedem si se contracta in situatia contrara. In acelasi timp se arcuiesc si sprancenele, astfel incat ochii par mai mari, creand impresia de ochi stralucitori.

Atingerea scurta a ochilor in timpul unei discutii semnifica un disconfort al persoanei respective in acel moment. Un gest similar il reprezinta intarzierea, chiar si scurta, a deschiderii ochilor. Cand ochii se strang mult, acest gest semnifica incercarea de blocare a aflarii anumitor lucruri negative. Ingustarea privirii, inchiderea sau acoperirea ochilor pot aparea atunci cand ne simtim amenintati sau nu vrem sa vedem ceva anume.

Zambete false si zambete sincere

Zambetul sincer se recunoaste, in primul rand, dupa ridurile formate in coltul ochilor (talpa gastei) si dupa colturile gurii care sunt trase in sus de muschii zigomatici. Pentru zambetul fals sunt folositi muschii rozorius, care nu ridica colturile gurii, ci doar le intind in lateral.

Tuguierea buzelor in timp ce vorbeste cineva, poate insemna deseori dezacordul sau cautarea unei alternative. Stresul ingusteaza buzele, in timp ce, pentru calmare, multe persoane isi ling buzele. Rictusul, care este usor de recunoscut, este semnul pentru dispret, desconsiderare.

Bibliografie:

Navarro, Joe, Secretele comunicarii nonverbale. Ghidul unui fost agent FBI pentru “citirea” rapida a oamenilor, Meteor Press, Bucuresti, 2008

S-ar putea sa te intereseze si:

Lasa un comentariu

Un Mesaj la “Cum sa nu ne lasam pacaliti de zambete false. Cateva indicii despre limbajul nonverbal”

Facebook si parteneri

Loading

Sustinem

vegani romania

Implant dentar pret

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

16026 raspunsuri primite pentru 3300 intrebari