Am 17 ani si de la inceputul adolescentei ma confrunt cu anxietatea, credeam ca e o stare de timidiate la inceput, dar nu era asa deloc.

Andrei Catalin:

Comportamentul părinților tăi din copilărie vizavi de tine nu a făcut decât să iti scadă încrederea în tine, iar faptul că te-au lovit si criticat este probabil unul din motivele pentru care ai aceste stări de anxietate. Lipsa încrederii în tine si imaginea negativă pe care ti-ai creat-o despre tine ti-au adus anxietatea si in cele din urmă singuratatea. Esti la o vârstă destul de dificila prin care toți am trecut, este vârstă la care apare rebeliunea, vrei usor-usor sa iesi cu capul din cuibul părinților, vrei sa explorezi lumea. Părinții tăi au avut acest comportament vizavi de tine pentru ca probabil si ei au fost la rândul lor tratati în maniera asta de părinții lor, e un cerc vicios care se transmite din generație în generație. Probabil fratele tau mai mic a reprezentat o concurență pentru tine, ai fost oarecum invidios pe el si pe atenția ce a primit-o pentru ca era mai mic, dar era necesară pentru ca cel mic are nevoie de mai mult ajutor. Unii părinți involuntar au un favorit, mi-e greu să cred că ambii tai părinți il aveau favorit pe el. Toti terapeutii de pe aceasta pagina iti vor recomanda un psihoterapeut, dar e greu, având în vedere că probabil părinții tăi nu conștientizează starea în care te afli si o vor nega. Ai nevoie sa iti faci curaj si sa iesi in lume, sa socializezi, sa tii un jurnal în care să te exteriorizezi, sa lasi deoparte emoțiile negative la adresa ta, fii mai blând cu tine, esti doar un produs al mediului în care ai trait, esti doar un om, renunta la a te mai invinovati pt ceea ce simti, e normal sa te simți slab pt ca ai anxietate si nu o poti controla. Poti experimenta lucruri noi sa iti înfrangi fricile si usor usor vei reveni la normal. Poti incerca sa practici un sport , alergare, ciclism, ceva care să te scoată din casa si sa iti aduca bucurie si poate chiar alți oameni care fac acelasi lucru. Succes!

(2 days ago)

 4

Terapeuti.ro:

RASPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS INTREBAREA: “Va apreciez pentru timpul acordat,mi-au dat lacrimile la un moment dat, citindu-va comentariul.Multumesc foarte mult,sper sa trec peste”.

(23 hours ago)

 2

Arina Anghel:

Offf! Dragul de tine! Îmi pare tare rău pentru abuzurile prin care ai trecut, pentru cuvintele rele şi pentru lipsa conexiunii emoţionale sănătoase, cu alţi oameni, pe care o resimţi acum. Şi fiul meu cel mare are aproape 17 ani şi îi e greu. El a avut o copilărie fără abuzuri căci m-am despărţit de 11 ani de tatăl lui, dar are Sindrom Asperger şi i-a fost tare greu în colectivitate, s-a simţit respins şi neacceptat, marginalizat şi chiar agresat adesea… Acum e clasa a 11-a, nu are niciun prieten(doar celălalt băiat, fratele lui, cu 5 ani mai mic) şi n-a avut nicio relaţie cu o fată.

(11 hours ago)

 1