Login

Balneofizioterapie | kinetoterapie | Masaj terapeutic

Cursuri de terapii alternative si complementare

Sfatul Terapeutului

Am 17 ani si de la inceputul adolescentei ma confrunt cu anxietatea, credeam ca e o stare de timidiate la inceput, dar nu era asa deloc.

Mesaj anonim de pe terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Salut.Am 17 ani ,de la inceputul adolescentei ma confrunt cu anxietatea,credeam ca e o stare de timidiate la inceput dar nu era asa deloc.Sunt nelinistit pe interior,simt ca sunt inferior celorlalti oameni dar nu le-am dat niciodata senzatia ca simt asta.Sunt complesit de ganduri negativiste,care ma fac sa ma simt ca si ultimul om , ”tu nu meriti aia” , ”esti prea slab” , ”esti un prost,un fraier” .Odata la o luna simt apogeul starii mele tensionate,ma doare usor in piept,incep sa plang .De 2 ani m-am izolat de societate ,m-am inchis in mine de nevoie.Nu credeam ca o voi spune dar am devenit un anti-social ,nu am prieteni,toate prieteniile au cazut cand am inceput sa dau de greu ,relatii amoroase nu-mi pot face pentru ca stiu de pe acum ca voi fi coplestit de ganduri ce imi inrutatesc starea de spirit.Ma urasc pe mine,ma urasc pentru ca nu pot sa trec peste.
Mi-e teama sa nu fiu judecat de oameni de multe ori ,de-aia in multe randuri prefer sa tac,sa nu le spun ,de teama sa nu fiu luat in ras pentru ceea ce gandesc.
Am fost foarte tulburat in ultimii ani ,am trecut prin multe stari in care predomina si domina tristetea.
Ai mei sunt focusati mai mult de cresterea fratelui meu (8 ani) de cand s-a nascut,m-am simtit de multe ori marginalizat si dat la o parte,neindreptatit .Nu a mai fost aceeasi viata dupa ce s-a nascut frate-miu ,ai mei parca tineau mai mult la mine dar poate asa mi se pare.
Am fost foarte necajit in copilarie,inainte si dupa sa apara frate-miu,eram rupt in bataie de taica-miu ,mai ales cand ma lovea cu picioarele de fata cu mama careia i se parea ceva normal ,dar in fine.Sunt demoralizat mai mereu,ma simt deseori singur ,ai mei ma lasa in voia sortii chiar daca au observat ca ma izolez de societate.Mereu am fost criticat de ei,comparat cu altii,jicnit cum le venea la gura ,mi-au spus ca sunt un ”nimeni” dar nu prea m-a interesat desi m-a durut tare asta,mai ales ca a venit de la fiinta ce mi-a dat viata.

Vreau sa fiu normal ,sa ma bucur de viata,nu sa stau in fiecare seara blestemandu-mi zilele ce vin.Nu mai vreau sa fiu singur,m-am saturat de cei 2 ani jumatate de singuratate fara nimeni alaturi .Nu vreau sa ma sinucid desi m-am gandit de multe ori ca m-as elibera de toate daca o voi face dar ma incapatanez sa revin pe linia de plutire.Mi-am dat seama ca nu o pot face singur

Comportamentul părinților tăi din copilărie vizavi de tine nu a făcut decât să iti scadă încrederea în tine, iar faptul că te-au lovit si criticat este probabil unul din motivele pentru care ai aceste stări de anxietate. Lipsa încrederii în tine si imaginea negativă pe care ti-ai creat-o despre tine ti-au adus anxietatea si in cele din urmă singuratatea. Esti la o vârstă destul de dificila prin care toți am trecut, este vârstă la care apare rebeliunea, vrei usor-usor sa iesi cu capul din cuibul părinților, vrei sa explorezi lumea. Părinții tăi au avut acest comportament vizavi de tine pentru ca probabil si ei au fost la rândul lor tratati în maniera asta de părinții lor, e un cerc vicios care se transmite din generație în generație. Probabil fratele tau mai mic a reprezentat o concurență pentru tine, ai fost oarecum invidios pe el si pe atenția ce a primit-o pentru ca era mai mic, dar era necesară pentru ca cel mic are nevoie de mai mult ajutor. Unii părinți involuntar au un favorit, mi-e greu să cred că ambii tai părinți il aveau favorit pe el. Toti terapeutii de pe aceasta pagina iti vor recomanda un psihoterapeut, dar e greu, având în vedere că probabil părinții tăi nu conștientizează starea în care te afli si o vor nega. Ai nevoie sa iti faci curaj si sa iesi in lume, sa socializezi, sa tii un jurnal în care să te exteriorizezi, sa lasi deoparte emoțiile negative la adresa ta, fii mai blând cu tine, esti doar un produs al mediului în care ai trait, esti doar un om, renunta la a te mai invinovati pt ceea ce simti, e normal sa te simți slab pt ca ai anxietate si nu o poti controla. Poti experimenta lucruri noi sa iti înfrangi fricile si usor usor vei reveni la normal. Poti incerca sa practici un sport , alergare, ciclism, ceva care să te scoată din casa si sa iti aduca bucurie si poate chiar alți oameni care fac acelasi lucru. Succes!
 4
RASPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS INTREBAREA: “Va apreciez pentru timpul acordat,mi-au dat lacrimile la un moment dat, citindu-va comentariul.Multumesc foarte mult,sper sa trec peste”.
 2
Offf! Dragul de tine! Îmi pare tare rău pentru abuzurile prin care ai trecut, pentru cuvintele rele şi pentru lipsa conexiunii emoţionale sănătoase, cu alţi oameni, pe care o resimţi acum. Şi fiul meu cel mare are aproape 17 ani şi îi e greu. El a avut o copilărie fără abuzuri căci m-am despărţit de 11 ani de tatăl lui, dar are Sindrom Asperger şi i-a fost tare greu în colectivitate, s-a simţit respins şi neacceptat, marginalizat şi chiar agresat adesea… Acum e clasa a 11-a, nu are niciun prieten(doar celălalt băiat, fratele lui, cu 5 ani mai mic) şi n-a avut nicio relaţie cu o fată.
 1

Lasa un comentariu

Facebook si parteneri

Loading

Sustinem

vegani romania

Implant dentar pret

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

17594 raspunsuri primite pentru 3656 intrebari
(in categoria actuala: 2213 raspunsuri primite pentru 521 intrebari)